ARGEŞ
Cu ce ne poate cuceri Poiana Fermecată? Cu dulceaţă de nuci verzi, de exemplu!
Oficial, Poiana Fermecată, deţinută de soţii Pîrvu, reprezintă o mică afacere de familie, din Bughea de Jos, judeţul Argeş, specializată pe producerea în mod artizanal şi comercializarea de delicatese naturale, cum sunt siropuri, dulceţuri, şerbet, ceaiuri, zacuscă, sosuri ori salate.
Neoficial, să spunem aşa, familia Pîrvu s-a ambiţionat să transforme într-o valoare adăugată cât mai mare tradiţionalele noastre fructe şi plante autohtone, multe crescute din flora spontană, de la afine de pădure, coacăze negre ori muguri de brad, până la zmeură de pădure, trandafiri, păpădie ori flori de salcâm.

Aventura familiei Pîrvu a început în anul 2011, când a făcut trecerea de la administrarea unei mici pensiuni turistice, la scoaterea pe piaţă a unor preparate naturale sub brandul Poiana Fermecată. “Prima dată am avut o pensiune turistică, în care primeam turişti pasionaţi de natură, atraşi de zonele neîntinate, dar şi de bucatele delicioase preparate aici după reţete vechi, unele păstrate în forma lor iniţială, altele puţin reinventate sau complet sofisticate, cu bun gust şi cu multă pasiune. Mai apoi, la încurajarea turiştilor, fermecaţi de acest Colţ de Rai, a luat naştere gama noastră de produse cu care astăzi ne mândrim şi care este deja foarte apreciată atât în ţară, cât şi peste hotare: Delicatese din Poiana Fermecată“, îşi începe relatarea, cu multă însufleţire, Ramona Pîrvu.
Cum au reuşit, totuşi, să se reprofileze soţii Pîrvu, având în vedere diferenţa, mare – mică, dintre cele două tipuri de activităţi? “Am început timid, cu o gamă de cinci siropuri naturale, două feluri de dulceaţă şi două articole care aveau la bază ghebele de pădure: zacuscă de ghebe şi salată de ghebe în oţet. Pe măsură ce produsele au devenit mai cunoscute şi din ce în ce mai cerute de publicul nostru fidel, am continuat să lărgim gama şi cu alte produse, toate preparate exclusiv manual, dupa reţete tradiţionale”, spune interlocutoarea noastră.

Reinventarea unor reţete vechi, un know-how de preţuit
Discutăm exclusiv de produse sănătoase, fără nici un apel la ingredientele “moderne”. Există însă un secret în ceea ce priveşte prepararea? “Noi facem totul manual, cu multă pasiune, fără să folosim E-uri, conservanţi, coloranţi, aditivi. Reinventăm reţete vechi, le combinăm, le sofisticăm, dar păstrând stilul şi modul de lucru complet manual – să spunem aşa, în puţine cuvinte – ne punem amprenta noastră, iar clienţii noştri recunosc această amprentă unică! Pe de altă parte, noi credem cu tărie că liniştea pădurilor, ca şi miresmele plantelor, puritatea aerului şi a apelor de izvor, calitatea plantelor adunate din flora spontană (folosim fructe şi plante culese direct din pădure), dar şi întreaga frumuseţe a naturii înconjurătoare de aici se regăsesc în Delicatesele din Poiana Fermecată”, întăreşte Ramona Pîrvu.
Administratorul Poienii Fermecate spune că prepararea produselor reclamă anumite calităţi. “În procesul de preparare a delicateselor sunt unele etape extrem de dificile precum scoaterea sâmburilor cu acul ori coacerea pe jar. Dar tocmai acestea, realizate cu responsabilitate şi cu toată atenţia necesară, sunt cele care contribuie cel mai mult la diferenţierea preparatelor noastre”, explică Ramona Pîrvu.
Cât priveşte partea financiară, interlocutorul meu precizează: “Ceea ce contează pentru noi este bucuria pe care o oferim prietenilor noştri – cei care regăsesc la noi gusturile preţioase ale copilăriei şi ale acestui pamânt binecuvântat – pure, nealterate. Nu am cuantificat niciodată investiţiile. Am început în bucătărie. Apoi am investit câte ceva în fiecare an, din ceea ce am reuşit să punem deoparte”.
Promovarea şi comercializarea produselor este realizată prin participarea la târguri de profil, printr-un magazin clasic, cât şi prin intermediul web-site-ului – www.poianafermecata.ro – care conţine un magazin online.
Poiana Fermecată este situată într-un loc de o frumuseţe aparte din inima Muscelului, la Miazănoapte de Câmpulung, spre Munţii Iezer – Păpuşa, în localitatea Bughea de Jos, judeţul Argeş. Câteva exemple de produse „made by” Poiana Fermecată ar fi: căpşuni cu anason stelat, ceapă cu coacăze roşii, ardei iute, ghimbir, magiun de prune, simplu sau cu sâmburi de nucă.

BIHOR
Cămara Minunată: de la reţeta mamei, la 10.000 de produse

În urmă cu aproximativ doi ani, Mircea Brânda din Beiuş, judeţul Bihor, s-a gândit să transforme pasiunea sa pentru… dulceaţa făcută în casă într-un sistem organizat de fabricare de produse cât mai naturale, sub denumirea „Cămara Minunată”. “Totul a început de la mama mea, care făcea o dulceaţă minunată de ardei iute, pe care o lăuda toată lumea. Atunci m-am gândit cum ar fi să încercăm să o facem în cantităţi mai mari şi să o comercializăm. Astfel, am început cu dulceaţa de ardei iute şi cu dulceaţa de ceapă roşie, ambele după reţetele mamei mele”, îşi aminteşte Mircea Brânda primii săi paşi de întreprinzător.
Simţind că acest tip de activitate are potenţial, acesta a cooptat în mica sa afacere doi prieteni. “Încet au început să vină comenzi şi am zis că avem nevoie de ajutor, aşa că am întrebat doi prieteni (Ana Pituţ şi Claudiu Tal) dacă nu îmi pot veni în ajutor, ca asociaţi. Asta era cam acum doi ani, iar de atunci lucrăm foarte bine împreună”, ne asigură Mircea Brânda.
În prezent, Cămara Minunată reuneşte o gamă largă de produse, din care nu lipsesc preparatele: pesto de leurdă, siropul de muguri de brad ori sosul de ardei copţi.
Ambiţia bihorenilor este să-şi dubleze oferta de produse de la an la an. “Anul trecut am reuşit să procesăm până la 10.000 de borcane. În continuare, dorim să dublăm numărul de produse de la an la an”, susţine interlocutorul nostru.

Sortimentul diversificat face diferenţa
Cu ce anume se diferenţiază bunătăţile lui Mircea Brânda faţă de alţi competitori? “Ceea ce ne scoate în evidenţă, pe lângă calitatea produselor, este unicitatea unora dintre ele, având produse precum dulceaţă de mere caramelizate cu suc de lubeniţă roşie, inventată de mama mea, sau dulceaţă de ardei iute cu pepene galben şi dulceaţă de dovleac cu ghimbir, pesto de leurdă…”, ne lămureşte întreprinzătorul bihorean.
Partea de comercializare este o combinaţie între magazinul online, promovat pe facebook, respectiv colaborarea cu un lanţ de magazine clasice. “Produsele le comercializăm online, majoritatea, dar colaborăm şi cu magazine din oraşe precum Beiuş, Oradea, Sibiu, Timişoara. Anul trecut am procesat între 9.000 şi 10.000 de produse. Afacerea fiind la început, mai avem mult de crescut, sperăm noi…”, susţine Mircea Brânda.
Am fost curioşi dacă întâmpină dificultăţi privind transportul prin curier al produselor. “Produsele le trimitem prin curier oriunde în ţară, împachetate foarte, foarte bine, deoarece putem spune că e o aventură să lucrezi cu firmele de curierat de la noi din ţară. Probabil au foarte mult de lucru şi fac faţă cu greu comenzilor”, ne-a răspuns bihoreanul.
Totuşi, nu curierii le creează cele mai mari dureri de cap, ci faptul că sunt nevoiţi să efectueze procesarea într-un interval de timp scurt. “Cea mai grea parte este să producem mult într-un interval de timp foarte scurt, în condiţiile în care suntem angrenaţi doar noi, câteva persoane, cum spuneam. Avem mare noroc că ne vin în ajutor părinţii şi prietenii, când avem foarte mult de lucru. Nu este uşor nici să găseşti un loc în care să vinzi constant, dar cred că dacă avem răbdare şi muncim la fel în continuare, va fi totul în regulă”, apreciază Mircea Brânda.

SUCEAVA
Vii cu merele, pleci acasă cu un suc sănătos
Originar din Elveţia, Hafner Konrad a sosit în România în urmă cu mai mulţi ani pentru a se implica în diverse activităţi comerciale. Atras fiind şi de agricultură (actualmente administrează o fermă de 350 de hectare în judeţul Suceava ), în 2014 s-a gândit să pună în funcţiune o mică unitate de procesare a fructelor şi legumelor. “Am început activitatea de procesare fructe şi legume în 2014. M-a ajutat faptul că, în Elveţia, după ce am finalizat studiile generale, am urmat o şcoală de ucenicie în acest domeniu. Iar după aceea am lucrat o perioadă la o fermă şi aşa am învăţat cum se execută procesarea fructelor”, povesteşte Hafner Konrad, proprietarul societăţii Das Gruene Haus SRL din localitatea Dorneşti.
Afacerea suceveană se axează în principal pe partea de prestări servicii şi mai puţin pe cea de comercializare a sucurilor proprii. “De obicei, noi nu achiziţionăm mere decât într-o măsură foarte mică. Prin urmare, producem pentru noi, în scopul vânzării ulterioare, doar cantităţi extrem de mici de sucuri de mere. Desfacerea o facem local. În principal, noi prestăm servicii pentru cetăţenii din zonă, cărora le preparăm diferite tipuri de sucuri din fructe şi legume”, susţine Hafner Konrad.
Cum e programată procesarea la unitatea elveţianului? “Practic, operaţiunile se fac doar pe baza unei programări prealabile, făcute, de regulă, prin telefon. Procedăm astfel deoarece trebuie să ne planificăm lucrările în funcţie de tipul de fructe care trebuie prelucrate. Apoi, când sosesc clienţii, noi doar punem materia primă pe bandă, care se pasteurizează la 80 de grade şi… iese sucul”, arată Hafner Konrad.
Preţurile practicate variază în funcţie de cantitatea de suc rezultată. De exemplu, costă 2,4 lei/litru pentru o solicitare de 3 litri de mere, respectiv 1,8 lei/litru pentru o comandă de 10 litri de mere.

Procesare elveţiană pentru toate tipurile de fructe
Echipamentele ce dotează linia de prelucrare procesează orice tip de fructe şi legume. „Predomină merele, perele, morcovii, ţelina, sfecla roşie şi strugurii. Deţinem o capacitate de procesare de o tonă de fructe pe oră, dar suntem solicitaţi doar în perioadele de recoltare a fructelor”, spune întreprinzătorul elveţian.
Solicitanţii trebuie să ştie că pentru a apela la serviciile unităţii sucevene, trebuie să deţină cel puţin 100 de kilograme de fructe. “Motivul constă în faptul că este dificil să despărţim o şarjă de fructe de alta, iar noi nu avem voie să amestecăm produsele, pentru că fiecare vrea să aibă sucul lui şi nu al celui de dinaintea lui. Ştiţi cum e, fiecare zice că el are sucul cel mai bun, noi trebuie să respectăm asta!“, explică Hafner Konrad.

OPERAŢIUNI SPECIALE LA PREPARAREA PRODUSELOR DIN POIANA FERMECATĂ
– din cireşele amare (care sunt sălbatice – adunate din pădure, foarte mici şi delicate) se scot sâmbureii cu acul, pentru a păstra fructele întregi;
– toate legumele folosite la zacuscă, sosuri şi salate sunt coapte pe jar din lemn de fag;
– siropurile naturale se prepară prin zdrobirea şi stoarcerea fructelor la rece;
– produc o gamă largă de dulceţuri şi siropuri naturale la care nu folosesc zahăr.

CUM SE DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ÎN OGRADA LUI MIRCEA BRÂNDA?
Fructele şi plantele crescute din flora spontană, culese printr-o reţea de persoane din zone diferite, ajung mai apoi în posesia lui Mircea Brânda, în spaţiile de depozitare, unde materia primă este supusă unor procese de prelucrare atente şi minuţioase. “Încercăm să luăm plante crescute pe câmp, fără îngrăşăminte chimice. Pregătim produsele într-o hală de 100 mp, într-un sat lângă oraşul Beiuş, ridicată împreună cu încă două firme ale unor prieteni, cu profil asemănător. Multe produse, precum socul, leurda, menta, le culegem de pe dealurile şi din munţii din zona oraşului Beiuş, având autorizaţie de colectare din flora spontană. Restul produselor (ceapă, ardei iute etc.) le cumpărăm de la ţăranii din zonă”, explică Mircea Brânda.
La producţia din hală muncesc în lunile în care cresc natural ingredientele – materia primă. De exemplu, în aprilie-mai începe să crească leurda, apoi socul, menta şi tot aşa, încheind cu ardeiul iute şi cu merele, undeva în septembrie. “Multe din fructele şi legumele pe care le folosim cresc în aceeaşi perioadă, aşa că avem câteva săptămâni pe an în care trebuie să facem stocul pentru tot anul. Nu aş putea zice că este neapărat dificil, deorece ne face plăcere, dar cu siguranţă este obositor”, adaugă Mircea Brânda.

CAPACITATE DE PROCESARE EXTINSĂ PAS CU PAS
Pentru cei care ar fi interesaţi să investească într-o mică unitate de procesare fructe şi legume, elveţianul Hafner Konrad spune că suma minimă pleacă de la aproximativ 20.000 de euro pentru o capacitate de prelucrare de 100 kilograme pe oră. “Eu am început cu o presă mai mică adusă din Elveţia, după care am achiziţionat în fiecare an câte un echipament şi tot aşa, până am ajuns la ceea ce suntem astăzi, când putem prelucra circa 500 de tone de fructe pe an. Deocamdată, nu m-am gândit la extindere, preferând să rămânem doar cu prestări servicii pentru solicitanţi din zonă”, susţine Hafner Konrad.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/229 (ediţia 1-14 februarie 2019)