După revenirea din străinătate şi câteva încercări de a activa în alte domenii, în 2013 Marian Ciuruşniuc a văzut o oportunitate în pământ, producând plante furajere. Apoi a crescut şi vite Angus, la care a renunţat de curând.

Pe fermierul din comuna Muntenii de Sus, judeţul Vaslui, l-am întâlnit la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti (SCDP) Vaslui. Era foarte interesat de noutăţile privitoare la trei specii de graminee şi leguminoase perene, cuprinse în programul de ameliorare al unităţii vasluiene de cercetare, respectiv Obsiga nearistată (Bromus inermis Leyss.), sparcetă (Onobrychis viciifolia Scop.) şi pir crestat (Agropyron pectiniforme Roem.&Schult.), pentru a realiza performanţe deosebite în producţie pe cele aproximativ 60 hectare pe care le-a dirijat către producerea de furaje.

Decizia care i-a marcat viaţa

În perioada 2000-2004, Marian Ciuruşniuc a căutat să îşi câştige existenţa în Portugalia, dar mereu era cu gândul la ţară şi la satul său natal, Văleni, judeţul Vaslui. În anul 2004, a luat marea decizie care avea să îi marcheze viaţa, cel puţin pentru următorii 20 de ani. ”Chiar dacă, acolo, în Portugalia, lucram eficient şi câştigam bine, în fiecare zi mă gândeam la ţara mea. Am decis să nu mă mai chinui sufleteşte şi am revenit în România. Nici măcar nu eram decis să lucrez în agricultură. Chiar am încercat în construcţii şi comerţ. Dar vedeam în jurul meu multe oportunităţi pentru domeniul agricol, de la fonduri puse la dispoziţie şi până la resursa de pământ care îşi cam pierdea vechii proprietari. Între timp, m-am şi căsătorit cu Ana Maria, ulterior venind pe lume cele două fetiţe, Andra (15 ani) şi Evelina (10 ani)”, povesteşte vasluianul.

A început cu un tractor şi cu 28 hectare de teren

Şi-a cumpărat un tractor şi în primul an a lucrat vreo 28 de hectare, teren arendat de la vecini şi de la bătrânii din sat. ”În următorii ani, suprafaţa a crescut constant, confirmându-i-se faptul că a fost inspirată alegerea de a reveni în ţară. ”Mezina este foarte ataşată de fermă şi văd acest fapt ca pe o bună speranţă, privitoare la continuitate şi la progres”, arăta fermierul vasluian.

Muncind în mod susţinut timp de peste un deceniu, Marian şi Ana Maria Ciuruşniuc şi-au dobândit statutul de fermieri respectabili, astăzi lucrând aproximativ 350 hectare de teren.

Producerea şi conservarea furajelor

Pentru asigurarea ecosistemului, încă de la începutul activităţii din ferma vegetală, Marian Ciuruşniuc s-a ocupat inclusiv de producerea şi conservarea furajelor. ”Întotdeauna, am căutat să folosesc cele mai bune seminţe şi tehnologii pe suprafeţele destinate culturilor furajere. Am utilizat specii de graminee şi leguminoase aclimatizate şi am obţinut rezultate foarte bune în producţie, pe cele 10-11 ha cu obsigă nearistată, 20 ha cu sparcetă şi 30 ha cu lucernă galbenă şi lucernă albastră – Medicago Falcata L. şi Maedicago Sativa L.”, mărturiseşte tânărul.

Sămânţă românească

”Mă aprovizionez cu sămânţă de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Vaslui. Cultiv separat cele trei specii, nu în amestec. Am observat că aceste seminţe româneşti răspund excelent condiţiilor din zona noastră. Poate că sunt bune şi cele străine, dar cred că sunt perfecte pentru condiţiile lor, poate cu ceva mai multe ploi şi cu o altă structură a solului, într-o atmosferă mai umedă. La noi, condiţiile diferă şi am constatat că seminţele autohtone sunt mai potrivite”, arată Marian Ciuruşniuc.

Visul de a avea propriul abator

După aproximativ 6-7 ani de activitate, a întâmpinat dificultăţi în valorificarea culturilor furajere, ceea ce l-a determinat să se gândească tot mai insistent la oportunitatea de a deveni el însuşi crescător de animale.

În 3-4 ani (2020-2023) a ajuns la 50 de capete, alegând sistemul de creştere semi-deschis, iarna ţinând animalele în adăpost, iar vara în stabulaţie liberă. A reuşit să creeze şi cinci noi locuri de muncă (trei, în sectorul vegetal şi două, în zootehnie). Valorificarea viţeilor a fost direcţionată către abatoare din judeţele Vaslui şi Botoşani, visul fermierului vasluian fiind de a ajunge la un efectiv de 200 capete şi chiar de a realiza propriul abator, pentru a servi segmentul de producţie zootehnică din regiune.

Câţiva ani a mers bine, adică au fost recolte bune şi condiţii optime de valorificare pe piaţă. Dar, în ultimii cinci ani, piaţa românească nu a mai permis o valorificare favorabilă a furajelor. Astfel, în anul 2020 am decis să fac pasul către zootehnie. MARIAN CIURUŞNIUC, Fermier în judeţul Vaslui

”Am fost nevoit să vând toate animalele”

”Am fost mereu optimist şi am considerat că se poate realiza un proiect de afaceri agricole în România, cu chibzuinţă, etapizat şi însoţindu-te cu oameni pricepuţi. Din păcate, lucrurile încă merg destul de greoi, una dintre cele mai mari probleme cu care mă confrunt chiar acum fiind aceea a forţei de muncă. Din această cauză, din păcate, în urmă cu foarte puţin timp, am fost nevoit să vând toate animalele, chiar dacă, pentru un timp rezolvasem problema valorificării viţeilor. Doi dintre colaboratorii din fermă au găsit alte oportunităţi şi nu mai am cu cine să continui activitatea. Voi continua doar cu ferma vegetală, deocamdată”, mai arăta vasluianul.

Producţia de furaje rămâne baza

Marian Ciuruşniuc a decis ca, în sectorul vegetal, să producă furaje, pe aceeaşi suprafaţă de 60 de hectare, utilizând specii cu o bună vigoare în creştere şi care, după cosire, prezintă o capacitate de regenerare foarte bună. În structura de culturi din anul 2024 mai sunt incluse cereale de toamnă (150 ha), floarea soarelui (120 ha) şi pe restul suprafeţei, porumb.

DE CE VACA DE CARNE?

Deşi ar fi fost atractiv să creeze o fermă de vaci pentru lapte, vasluianul a ales sectorul vacilor pentru carne din două motive:

1. Lipsa forţei de muncă bine pregătită şi consecventă;
2. Îi plac foarte mult caracteristicile vacilor din rasa Angus. ”Îmi place această rasă de vaci deoarece este rustică şi păşunează fără preferinţe. De asemenea, vacile fată uşor şi au o foarte bună prolificitate. Rezistă la temperaturi scăzute, dar şi la căldură, realizează în condiţii bune greutatea pentru sacrificare (650 kg, într-un raport bun timp/consum), iar calitatea cărnii este foarte bună”, explica fermierul.