Avem efective de oi mame şi crescători, tot mai puţini, dar pasionaţi şi dornici să facă afaceri profitabile cu consum mai redus de forţă de muncă. Trebuie doar să perfecţionăm şi să aplicăm tehnologiile de îngrăşare a mieilor grei, care pot să aducă cea mai ridicată rată de profit. Totodată, trebuie să producem mieii grei atunci când cererea este cea mai mare, adică în perioada estivală pentru piaţa vestică şi în perioada de toamnă-iarnă pentru piaţa arabă.

Valoarea nutritivă şi calitatea gustativă a cărnii de ovine este determinată de compoziţia chimică, în special conţinutul în aminoacizi esenţiali pe care fiinţa umană nu îi poate sintetiza, în vitamine, săruri minerale şi acizi graşi nesaturaţi de tipul omega 3 şi omega 6. Carnea de tineret ovin îngrăşat, datorită proporţiilor optime între aceste substanţe componente şi a digestibilităţii ridicate, prezintă însuşiri dietetice superioare, fiind extrem de apreciată de consumatorii din vestul Europei şi din ţările arabe.
În numărul trecut (252/2020) al revistei Ferma, am arătat tehnologia de hrănire suplimentară a mieilor sugari până la înţărcare, iar acum doresc să tratez câteva variante practice pentru obţinerea mieilor grei.
Oierii care practică mulsul oilor, de regulă, înţarcă mieii între 1,5 şi 2,5 luni de la fătare, în funcţie de data Sărbătorilor de Paşti. Alţii lasă mieii să sugă la oile mame şi în perioada de păşunat, până în lunile iulie-august.
Apare firesc întrebarea: Ce variante trebuie să folosim ca să producem mieii grei?
Pentru a obţine aceşti miei, de la început şi pe toată durata sezonului estival (mai-septembrie) este nevoie să avem fătări eşalonate în lunile ianuarie şi februarie, oile mame să producă suficient lapte pentru miei (0,8-1,2 l/zi) şi de la 10-14 zile după fătare să aplicăm furajarea suplimentară a mieilor în mielare.

Ce trebuie să faci ca să ai fătări timpurii?

Ca să avem fătări în luna ianuarie, trebuie să organizăm campania de monte în luna august. Este oare posibil?
În zona de şes, în această lună, din cauza temperaturilor ridicate, oile }urcană manifestă călduri în procent scăzut (20-30%) cu fecunditate redusă. Dar oierii care întreţin oile în zona montană, unde temperaturile sunt moderate, au rezultate mulţumitoare.
În data de 21 ianuarie a.c., am vizitat o fermă nouă, în judeţul Caraş-Severin, la Slatina Timiş, a crescătorului Martin Suciu, care respectă normele europene de bunăstare. La acea dată, 60% dintre oile }urcane erau fătate şi împărţite în grupe de oi cu un miel şi oi cu doi miei. Fiecare grupă avea mielar (şcoala mieilor) cu fân de otavă de bună calitate şi granule la discreţie pentru mieii cruzi. Crescătorul a precizat că oile mame au fost întreţinute în zona montană a Semenicului în vara anului 2019 şi a introdus berbecii în turmă, bine pregătiţi pentru reproducţie, la începutul lunii august. Deci se poate!

Cum obţii produşi de circa 40 kg?

Oierul mai spunea că doreşte, în circa 150 zile, adică la sfârşitul lunii mai şi în luna iunie, să producă mieii grei pentru piaţa externă. În acest sens, după înţărcarea mieilor, berbecuţii şi o parte din mieluţele necorespunzătoare pentru prăsilă se vor întreţine în saivan cu granule şi fibroase la discreţie, pentru a realiza un spor mediu de 220-240 g/zi. Este un exemplu real şi demn de urmat. Aplicând această variantă tehnologică, poate ajunge uşor să producă devreme miei grei de 38-40 kg (150 zi x 0,23 kg/zi â 34,5 kg + 4 kg/greutate la fătare â total 38,5 kg).
Obiectivele principale ale oierilor care doresc să producă mieii grei sunt realizarea unui spor mediu zilnic mare cu un consum specific de furaje cât mai mic per kilogram spor greutate vie.
Principalii factori care influenţează viteza de creştere a mieilor sunt: starea de sănătate, individualitatea, sexul, vârsta, greutatea la naştere, tipul de fătare (simplă sau multiplă), cantitatea de lapte consumată de miel, hrănirea suplimentară, consumul de apă, sistemul de creştere (extensiv, semiintensiv şi intensiv), temperatura, umiditatea etc. Aceşti factori vor fi trataţi detaliat într-un viitor număr al revistei.

Patru variante tehnologice. Care este cea mai eficientă?

Variantele tehnologice pentru care pot opta oierii pentru a obţine mieii grei sunt:
1. Înţărcarea tardivă a mieilor obişnuiţi cu furajarea suplimentară şi îngrăşarea lor în adăpost (V1);
2. Separarea mieilor în saivan şi întreţinerea oilor (V2) pe durata zilei la păşune şi noaptea cu mieii în saivan;
3. Întreţinerea mieilor la păşune cu oile mame şi furajarea suplimentară la saivan (V3);
4. Înţărcarea tardivă a mieilor obişnuiţi cu furajarea suplimentară şi întreţinerea lor numai la păşune (V4).
Dintre aceste patru variante, cele mai bune rezultate s-au obţinut prin aplicarea variantelor (V1) şi V2, care limitează mişcarea şi se obţine cel mai redus consum specific.
Adăpostul destinat pentru îngrăşarea, finisarea mieilor trebuie să respecte normele de bunăstare (temperatura 12-25oC, umiditatea relativă (UR) a aerului – 75-80%, volum 3-5 mc/miel).
După înţărcarea mieilor, la vârsta de 2,5-3 luni, când deja sunt obişnuiţi să consume concentrate şi fân, miei destinaţi pentru îngrăşare (berbecuţi şi mieluţe reformă) se lotizează în boxe, câte 50-100, în funcţie de dezvoltare (V1). În fiecare boxă se pune în buncărul pentru furaje concentrate şi o iesle grătar prevăzută cu jgheab pentru colectarea frunzelor de fân sau un jgheab circular pentru baloţi mari. Cele mai bune rezultate s-au obţinut când furajele fibroase (fân, paie) au fost tocate la 2-3 mm. Apa potabilă se asigură prin jgheaburi longitudinale cu nivel constant. Înălţimea adăpătorilor se corectează periodic ca să fie la nivelul spinării mieilor, pentru a evita defecarea în apă, ce ar provoca toate consecinţele nedorite.
Suprafaţa unei boxe se stabileşte în funcţie de numărul şi greutatea mieilor. În prima perioadă de îngrăşat se asigură 0,5 mp pe miel, iar spre sfârşit 0,7-0,8 mp/miel. Pentru a asigura un confort sporit, zilnic, aşternutul se primeneşte cu 0,3-0,4 kg/mp de paie uscate şi fără a fi mucegăite.

Cea mai bună viteză de creştere

Frecvent am asistat la discuţii aprinse între crescătorii de oi cu privire la modul de administrare a concentratelor. Unii susţin că le administrează la discreţie numai porumb boabe şi fân, alţii că dau amestec de cereale (porumb, orz, grâu, secară etc.) nemăcinate sau măcinate şi fân, iar unii, cam puţini, granule şi fibroase.
Categoric, cea mai bună viteză de creştere se obţine când se administrează mieilor la îngrăşat granule specifice vârstei şi greutăţii corporale.
La începutul perioadei de îngrăşare aceste granule trebuie să conţină 16-17% proteină brută şi apoi 14-15% PB.
Reţeta compoziţiei granulelor este realizată de specialişti în nutriţie care combină cerealele măcinate la 2-3 mm cu surse de proteină, vitamine şi minerale. Unii miei consumă cantităţi mari de concentrate şi, ca o consecinţă, apar calculi renali care blochează rinichii şi animalele nu mai urinează. Această boală cu efect letal, numită urolitiază, se poate preveni prin includerea în granule a clorurii de amoniu.
Pentru mieii care la înţărcare realizează 20-22 kg şi se îngraşă în adăpost, se consumă, de regulă, 4-5 kg granule/kg spor, revenind pe întreaga perioadă de îngrăşare cu consum de 80-100 kg granule pe miel cu o greutate finală de 38-43 kg la începutul lunii iunie.
Producerea eşalonată a mieilor grei începând cu a doua jumătate a lunii mai este, în prezent, o mare oportunitate pentru oierii români.

„CIUMA” CARE A DESTABILIZAT FINANCIAR FERMELE DE OVINE

Dacă în urmă cu un an, mieii valorau 7 lei/kg în viu şi cererea era aproape inexistentă, în acest sezon preţul este dublu şi comercianţii se bat pe marfa din stânele româneşti. E un paradox greu de explicat. “Comercianţii fluctuează preţurile cum vor ei. Ar trebuie să avem o unitate între noi în care să spunem: «Măi oameni buni, de aici în jos preţul mielului nostru nu poate coborî». Acum, preţul l-a adus intrarea în piaţă a două ţări: Arabia Saudită şi Emiratele Arabe, pentru care e normal să ne trimită tot felul de ONG-uri să ne încurce (vezi protestele împotriva transportului de ovine vii – n.r.), deoarece am intrat în Piaţa Golfului. (…) Am intrat în jocul acesta să vedem ce se întâmplă cu pieţele de la apariţia limbii albastre (2014 – n.r.). Până atunci n-a fost problemă: aveam mult, mult vindeam. Vindeam pe tot parcursul anului. De-atunci încoace parcă a venit ciuma în curţile noastre şi noi n-am mai vândut animale până în 2019. Înainte doar ne-am scăpat de ele, nu le-am vândut”, a declarat Nicolae Cioranu, preşedintele Federaţiei Romovis, la Forumul asociaţiilor responsabile cu Registrele de Rasă pentru speciile ovine şi caprine, de la Sibiu. (O.F.)

Articol publicat în revista Ferma nr. 4/253 (ediţia 1-14 martie 2019)