Când am documentat subiectul relatat aici, am avut impresia că oamenii din administraţia comunei brăilene Ciocile sunt cu adevărat… cioce! (Om cu judecată imatură, conform dexonline). Sau or fi rămas cu glagorea încremenită ceva mai în urmă, pe vremea când din 1950 şi până în 1996, satul Chichineţu din această comună purta numele de… Ştefan Gheorghiu!? Oare să fi fost… ciociţi aleşii locali atunci când ar fi trebuit să aplice legea în sprijinul sătenilor?! (ciocí, ciocésc, vb. IV refl. (reg.) – a se chercheli, a se îmbăta, a se afuma; sursa dexonline).
„Banii trec pe lângă noi şi nu-i ia nimeni!”
„Cea mai mai mare problemă a noastră, a crescătorilor de vaci, oi şi capre, din Ciocile, este faptul că nu ni s-a concesionat izlazul, aşa cum prevede legea! E drept, noi beneficiem de teren, păşunăm animalele cum a fost din moşi-strămoşi, în schimb nu putem să obţinem pe el fonduri europene! Aşa pierdem cu toţii”, ne-au declarat profund indignaţi mai mulţi fermieri din comuna brăileană.
„Pentru mine este o enigmă de ce atâta nepăsare! Pentru că dacă ni l-ar fi concesionat nouă, crescătorilor, am fi beneficiat de subvenţie; din banii primiţi am fi plătit concesiunea către primărie! Aşa, nici consiliul local nu poate lua fonduri şi nici noi. De păşunat beneficiem, ne-am înţeles între noi, crescătorii, nu ne-am certat, ştim care sunt locurile unde să ne ducem animalele, dar nu putem să fertilizăm, nu putem să supraînsămânţăm suprafaţa de păşunat, care se degradează de la an la an! Paradoxul este că nu câştigă nimeni şi banii trec pe lângă noi!”, ne-a declarat unul dintre puţinii fermieri care exploatează un lot de vaci cu lapte din comună.
În Ciocile, crescătorii de animale nu sunt constituiţi în asociaţii profesionale; funcţionează doar câteva ferme mai răsărite, iar cele mai multe dobitoace se găsesc în gospodăriile populaţiei. Bunăoară, numai în satul Chichineţu sunt doi crescători de vite care deţin, împreună, vreo 150 de vaci cu lapte. Din evidenţele oficiale, ar mai fi în jur de 120 vaci mame ale sătenilor. Partea de izlaz ce aparţine localităţii are o suprafaţă de aproape 100 ha numai pentru vacile cu lapte şi alte câteva zeci pentru celelalte specii, căci efectivele de oi şi capre sunt ceva mai mici.
Şi cu amenajamentul făcut, şi cu păşunea nelicitată!
Am consemnat indignarea unui alt fermier, potrivit căruia: „Din 2001 depun în fiecare an cerere la primărie, dar consiliul local şi autorităţile comunei mi-o resping pe motiv de neclarităţi în legea pajiştilor (?!), o interpretează în felul lor. Nu ştiu ce să mai cred. Chestiunea este că mai sunt în judeţul Brăila alte comune în afară de Ciocile, unde nu s-a concesionat izlazul: Roşiori şi Dudeşti! Am înţeles că este întocmit amenajamentul pastoral, se pare că este făcut şi cadastrul, dar…” … degeaba! Se pare că în comuna Ciocile, administraţia locală umblă cu… ciocile!
Roşiori – aceeaşi poveste
Într-adevăr, o problemă asemănătoare am întâlnit şi în comuna învecinată cu Ciocile – Roşiori. Primăria are amenajamentul făcut de vreo doi ani, dar nu a organizat licitaţie pentru a fi concesionată sau închiriată crescătorilor de animale. Potrivit unui fermier care deţine 500 de oi şi care a solicitat an de an teren de păşunat, primarul şi viceprimarul ar fi spus verbal într-una dintre întâlniri că ar da păşunea celor care cresc animale, “dar dacă la anul ar mai veni un fermier în comună şi ar cere păşune, cum o să procedeze că nu va mai fi teren disponibil?!”, relatează fermierul citat. Despre acest subiect vom scrie într-un număr viitor al revistei Ferma.
Întrebarea firească: oare legea nu e aceeaşi pentru toţi? De ce în toate celelalte comune brăilene se poate, cum de altfel se poate şi în judeţele învecinate, Ialomiţa şi Buzău, iar la Ciocile şi Roşiori nu? Din câte ştim, chiar legislaţia actuală prevede ca păşunile să fie utilizate şi să beneficieze de ele tocmai cei care efectiv deţin şi cresc animale!!
Am căutat să vedem cum gândesc autorităţile? Să vedem care este cioaca… păşunii!
Păşunea concesionată fâl-fâl la eoliene
Costel Robitu, primarul comunei Ciocile, ne-a luminat! De vină sunt… eolienele! „De câţiva ani, întreaga păşune a fost concesionată pe 49 de ani unei firme străine care trebuia să facă un parc de vreo 40 de turbine eoliene. Nu s-a mai reuşit, vântul falimentului a bătut aşa de tare, încât firma a plecat fât-fâl pe aripile lui! În acest an am hotărât să scoatem la licitaţie păşunea comunală de circa o mie de hectare. Nu am reuşit în 2017, s-a pierdut un an, avem şi amenajamentul pastoral făcut, solele sunt identificate. În luna martie, cel târziu, vom organiza licitaţie, ca oamenii să intre în drepturi”, ne-a declarat întâiul gospodar al comunei.
Potrivit afirmaţiilor lui Costel Robitu, primăria Ciocile ar fi încasat anual în jur de 56 sau 65 de euro/ha pentru concesionarea izlazului. Aceasta s-a întâmplat un an sau doi până când firma constructoare a intrat în… faliment, în 2014. Ca atare, există o importantă sumă restantă de încasat! S-a făcut vreo intervenţie pentru recuperarea banilor aferenţi concesiunii, pentru respectarea prevederilor contractuale? Nu! Bani pierduţi în… vânturile turbate ale tranziţiei!
Aici ar mai fi de punctat ceva. Primăria a concesionat circa 1.000 ha pentru construcţia a 40 de turbine eoliene. Potrivit specialiştilor, suprafaţa rezonabilă pentru intervenţie, cu toate căile de acces şi pista betonată, ar fi de circa 3.000 mp. Or, în acest caz, unei turbine îi corespunde o suprafaţă de 25 ha. De ce or fi concesionat atât de mult?
Francezii au plecat cu vântul falimentului din pupă
În urmă cu vreo şase ani se vorbea de un megaproiect prin care judeţul Brăila să beneficieze de o investiţie de aproape un miliard de euro, făcută de un grup de firme franceze. Potrivit presei locale, francezii de la Filasa International intenţionau să amenajeze mai multe parcuri eoliene în comunele Cireşu, Ulmu, Zăvoaia, Dudeşti, Tudor Vladimirescu, Ciocile şi Roşiori. Construcţia, prevăzută a fi începută la sfârşitul lui 2013 sau începutul lui 2014, avea în final o putere instalată de 400 MW şi era estimată la peste 800 milioane de euro.
Proiectul, lansat în vara anului 2012 în Vultureni, comuna Cireşu, acolo unde urma să se ridice maiestuos un astfel de parc compus din generatoare eoliene, platforme de lucru, staţii de transformare, reţele de transport şi racord electric, a întârziat din varii motive. Dar doi ani mai târziu, pe 10 noiembrie 2014, firma franceză a cerut insolvenţa la Tribunalul Bucureşti.
În loc de concluzie
De mai bine de trei ani, din 2014, de când a intrat în faliment, firma franceză nu a mai respectat contractul şi nu a mai plătit banii pentru cele o mie de hectare concesionate. De atunci ar fi trebuit ca autorităţile locale din Ciocile să întreprindă toate demersurile pentru a rezilia înţelegerea contractuală, astfel încât să preia păşunea şi să organizeze licitaţie pentru concesionare/închiriere către crescătorii de animale, pentru ca aceştia să beneficieze de subvenţii în condiţiile legii. De asemenea, ar fi trebuit promovată acţiune în instanţă pentru recuperarea eventualului prejudiciu. Dar nu s-a făcut! De ce? Să fi fost delăsare? Indiferenţă? Nepăsare? Interese cu miros de… şpagă pentru a o lăsa baltă? Proastă administrare a comunei? Sau toate acestea împreună? Iată o întrebare rămasă fără răspuns!
„MAI SUNT COMUNE CARE NU AU SCOS LA LICITAŢIE TERENURI!”
„În judeţul Brăila, mai sunt comune care au amenajamentul pastoral făcut, nu au scos la licitaţie suprafeţele de păşunat şi nu primesc subvenţii de la APIA. Fondurile se dau pe utilizatorii păşunii, crescători de animale, în baza unui contract. Fiecare unitate administrativ-teritorială decide ce face cu izlazul. Cu unii primari am vorbit, le-am spus: «Măi oameni buni, nu-i păcat? Dacă nu-i închiriat se pierd bani, din banii ăia vin venituri la bugetul local!»”, ne-a declarat Traian Cişmaş, directorul Direcţiei pentru Agricultură Brăila.
Oficialul a continuat precizând că: „Putem face un simplu calcul. Să zicem că fermierul care a închiriat păşunea primeşte anual 200 euro/hectar, din care plăteşte la primărie 50 euro închirierea şi tot îi rămân 150 euro cu care să îngrijească păşunea; erau nişte bani bineveniţi. Şi ar mai fi un aspect de luat în seamă. Poate oricând să vină Curtea de Conturi şi să întrebe: de ce nu au fost aduse venituri pentru proprietatea statului? Care-i logica? De ce sunt lăsaţi banii să se piardă?”
Traian Cişmaş a susţinut că DAJ Brăila a lucrat la elaborarea amenajamentelor pastorale. Pe unele suprafeţe de păşuni s-au găsit adevărate plantaţii de cătină sălbatică, scaieţi, mărăcini şi vegetaţie deasă, semn că păşunile nu au fost întreţinute, nu s-a făcut nici un fel de lucrări de îmbunătăţire, de fertilizare sau de supraînsămânţare!
Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/207 (ediţia 1-14 februarie 2018)
