Păşunat fără intoxicaţii - Revista Ferma
5 minute de citit

Păşunat fără intoxicaţii

O situaţie similară s-a întâlnit şi în perioadele secetoase din timpul verii, când iarba de pe păşune este insuficientă şi uscată, iar unele oi consumă şi plante mai puţin comestibile şi chiar toxice. De aceea am considerat că ar fi utile unele informaţii care să ajute crescătorii de oi să evite intoxicaţiile cu plante toxice, care au un ritm intens de creştere, fiind primele care vegetează primăvara.

la pascut

Câteva plante cu potenţial toxic pentru ovine
• Feriga de câmp (Pteridium aquilinum) şi feriga comună (Dryopteris filix-mas) sunt foarte răspândite pe dealuri şi la câmpie, pe terenuri umede şi bogate în siliciu şi, ocazional, la marginea pădurilor în poieni şi pajişti. În judeţul Caraş-Severin, în zonele cu mai puţine animale erbivore, feriga a invadat sute de hectare de păşune.
Feriga are un rizom bine dezvoltat (10-20 cm) din care pornesc numeroase rădăcini subţiri ce conferă plantei o vigoare ridicată. Imediat după topirea zăpezii, vegetează foarte repede, datorită principiilor de creştere din rizomi, înainte ca iarba să crească şi, astfel, ocazional oile care ajung pe păşune, dornice de verdeaţă, o consumă. După ce creşte peste 10 cm, planta nu mai este consumată de ovine/caprine.
Consumul de ferigă în cantităţi mici (sub 1 kg) are un efect benefic, având acţiune paralizantă asupra unor paraziţi interni (cestode, trematode etc.), dar consumată în cantităţi mai mari determină diaree cu sânge, cistită hemoragică, modificări care conduc la o anemie progresivă. Toate părţile plantei conţin tiaminază, o substanţă toxică care produce anemia, un glicozid cianogen şi un factor care provoacă hematuria. Tratamentul se recomandă numai la animalele de talie mare, iar la ovine profilaxia este cea mai importantă, prin luarea măsurilor de îngrădire a zonelor cu ferigă sau prin eradicare. Fânul care conţine peste 20% ferigă de câmp nu se administrează în hrana animalelor.
• Cucuta (Conium maculatum) şi cucuta de baltă (Cicuta virosa) vegetează, de asemenea, primăvara foarte devreme prin locuri necultivate, pe malul apelor, lângă garduri, în marginea şanţurilor, pe mlaştini, păşuni târlite etc., fiind răspândită pe o arie largă din zonele de şes, deal şi până la munte.
Toate părţile cucutei sunt toxice, în special florile şi seminţele, iar toxicitatea nu scade prin uscare sau însilozare. Intoxicaţia cu cucută la ovine se întâlneşte mai frecvent primăvara, în primele zile de păşunat, când planta este de talie mică, suculentă şi crudă. După ce creşte, emană un miros neplăcut şi este ocolită de animale.
Cucuta conţine alcaloidul coniina, iar cucuta de baltă – cicutoxina, substanţe toxice care provoacă tulburări digestive, respiratorii, cardiace, urmate de paralizie şi moartea animalului prin asfixie. Pentru evitarea acestor neajunsuri, înainte de scoaterea oilor, păşunea se controlează şi dacă sunt plante de cucută, se defrişează.
• Brânduşele – de primăvară (Colchicum aestivale) şi de toamnă (Colchicum autumnale) – cresc mai frecvent pe pajiştile umede din zona fagului şi a molidului, fiind catalogate ca cele mai toxice plante din ţara noastră. Plantele conţin alacaloidul colchicina, care este localizat în toate părţile plantei (în stare verde sau uscată). Această toxină provoacă dereglări digestive, tremurături, mers dezordonat, scăderea temperaturii corpului şi, în final, paralizia centrilor respiratori şi decesul animalului.
Cele mai sensibile animale sunt bovinele urmate de ovine şi caprine.
Brânduşa de primăvară creşte odată cu iarba, iar până la apariţia florilor, se recunoaşte mai greu, frunzele ei (3-4) mai late şi cărnoase fiind confundate cu specii comestibile, cum ar fi golomăţul.
După apariţia florilor (1-3 pe plantă) de culoare liliachie, se recunoaşte uşor iar păşunatul se poate întrerupe.
Brânduşa de primăvară şi Brânduşa de toamnă nu formează tufe, ele cresc în grupuri mici sau solitar, răspândite prin covorul de iarbă. Păşunile invadate de brânduşe se pot curăţa doar prin scoaterea bulbilor acestor plante.
• Alte plante toxice, care vegetează la începutul primăverii, răspândite în toată ţara, de la câmpie la deal, sunt: Rostopasca (Chelidonium majus), Piciorul cocoşului (Ranunculus spp.), Mătrăguna (Atropa belladona) etc., însă ele vegetează ceva mai târziu şi de regulă sunt ocolite de animalele erbivore, având gust şi miros respingătoare.
În zona de deal şi montană, în perioada de vară, cu secetă prelungită, se pot întâmpla intoxicaţii şi cu alte plante: Laur, Omag, Spânz, {tirigoaie etc. Dar cele mai frecvente cazuri de intoxicaţii sunt la sfârşitul iernii şi începutul primăverii, după topirea zăpezii, când unele ovinele subnutrite şi dornice de masă verde consumă şi plante toxice.
Înainte de scoaterea oilor la păşunat, recomand să se inspecteze păşunea şi să se elimine plantele cu potenţial toxic puternic, pentru a evita pierderile sau dereglările aparatului digestiv, urinar şi nervos, ce influenţează productivitatea ovinelor şi eficienţa economică.

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 5 (188) din 15-31 martie 2017

Cisteste si...

Recomandările redacției

Witness P*S – taurul Simmental de 206.000 de euro!

În vârstă de aproximativ unsprezece luni, Witness P*S este cel mai scump taur din rasa Simmental vândut vreodată la o licitație în Bavaria. Taurul recordist este fiul lui Wirbelwind-P*S, a fost crescut de Christiane Böhm

taur Witness PS Witness P*S - taurul Simmental de 206.000 de euro!
Ultimele articole
Comportament natural pe pardoseli antiderapante Nu ignorați pododermatitele!

Nu ignorați pododermatitele!

V-ați întrebat ce legătură există între comportament, productivitate și sănătatea ongloanelor la vacile de lapte? Statisticile arată că o vacă […]

Citește mai multe știri →