La data redactării acestui articol (2 iunie – n.a.), România se afla din nou sub atenţionare meteorologică (cod portocaliu şi cod galben) de ploi însemnate cantitativ în multe regiuni ale ţării, cu instabilitate atmosferică, vijelii, chiar căderi de grindină.
Apa este bună pentru culturile de primăvară, inclusiv pentru soia, dar mult prea multă apă, căzută într-o perioadă scurtă de timp, face mai mult rău decât bine. În primul rând, pentru că nu se poate intra în câmp pentru a efectua lucrările de întreţinere (erbicidări, tratamente cu fungicide sau cu insecticide etc).

Păianjenul roşu comun – rezistent la 92 de substanţe active
Fiindcă tot am vorbit de soia, ştim că cele mai mari probleme la această cultură sunt cauzate de buruieni. În tehnologia culturii intensive a soiei pentru boabe se fac trei erbicidări.
În ceea ce priveşte problemele „entomologice”, cu toţii cunoaştem că cel mai periculos dăunător al acestei culturi este un mic acarian, şi anume păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae), dăunător polifag, foarte periculos în livezi sau la viţa-de-vie, dar care poate pune multe probleme şi la soia. Dăunătorul este cu atât mai periculos cu cât este rezistent la nu mai puţin de 92 de substanţe active, motiv pentru care cei de la IRAC (Comitetul de Acţiune privind Rezistenţa la Insecticide) l-au clasat pe primul loc în topul dăunătorilor culturilor agricole şi horticole rezistenţi la substanţele active folosite în combaterea acestora. Cele mai favorabile condiţii pentru manifestarea atacului păianjenului roşu comun, la plantele de soia, sunt seceta şi temperatuile ridicate. În caz de vreme ploioasă, acest dăunător nu va pune probleme fermierilor.

Un alt dăunător periculos stă „la pândă”
Asta nu înseamnă că fermierii au scăpat definitiv de probleme. Dacă vremea va fi la fel şi în următoarele săptămâni, cu umiditate ridicată, un alt dăunător stă „la pândă”. Nu este specific culturii soiei, după cum ne putem da seama din numele popular al speciei (Omida scaieţilor, denumire sinonimă: fluturele cărămiziu al scaieţilor). Dar, fiind polifag, soia intră în „meniul” acestuia, iar dacă se întrunesc condiţiile climatice favorabile, poate să producă pagube considerabile acestei culturi şi „buzunarului” fermierilor ghinionişti.
În anul 2009, în luna iunie, în nordul Moldovei (jud. Botoşani etc.) s-a semnalat un atac puternic de omizi ale scaieţilor, care au afectat în jur de 7000 de hectare cu soia. În anul 2016, în ultima decadă a lunii iunie şi în primele zile ale lui iulie, s-a semnalat din nou atacul puternic al omizilor scaieţilor la cultura de soia (loturi semincere şi loturi comericale). În acest sens, unitatea fitosanitară din judeţul Cluj a emis o avertizare privind acest dăunător.

De ce este aşa păguboasă omida scaieţilor?
În ciuda faptului că nu apare an de an, omida scaieţilor este foarte păgubitoare la cultura de soia pentru că larvele sunt foarte vorace şi ne putem trezi cu plantele aproape complet defoliate în mai puţin de 48 de ore! Caz în care, răul deja a fost făcut. Iar dacă sunt afectate loturile semincere, pagubele sunt şi mai ridicate.
Dăunătorul se recunoaşte relativ uşor, chiar şi de un ochi neavizat. Unul dintre motivele pentru care această specie dăunătoare se numeşte în limba engleză „Painted lady” este legat de coloritul aripilor fluturilor (foto 1). Deschiderea aripilor este de 50-60 cm. Larva se recunoaşte cu uşurinţă datorită prezenţei spinilor conici, ramificaţi. La completa dezvoltare ajunge la 38-40 mm lungime, fiind de culoare negricioasă, prezentând bandă albă pe partea laterală a corpului (foto 2). Larva trece prin patru stadii de dezvoltare, năpârlind de trei ori. Durata dezvoltării larvare, în funcţie de condiţiile climatice, este cuprinsă între 7 şi 11 zile, dar perioada poate să fie mai mare în caz de condiţii climatice nefavorabile.
În ţara noastră omida scaieţilor prezintă trei generaţii pe an. În literatura de specialitate autohtonă se menţionează faptul că prima generaţie de fluturi apare în a doua jumătate a lunii iunie, a doua generaţie apare în iulie-august, în timp ce a treia generaţie apare în septembrie-octombrie. Dacă toamna este lungă, putem găsi fluturii şi în luna noiembrie. Omida scaieţilor este o specie migratoare.

Adulţii iubesc ploaia, larvele adoră soia
O caracteristică foarte interesantă a adulţilor este faptul că aceştia pot zbura în timpul ploilor. Studii mai recente au scos în evidenţă faptul că un nivel ridicat de precipitaţii poate favoriza depunerea pontei sau poate accelera dezvoltarea larvară ! Acest lucru înseamnă că în condiţii de irigaţie, dăunătorul poate fi favorizat, la fel şi în condiţiile unui an cu o vară foarte ploioasă (cum este foarte posibil să se întâmple în acest an).
Imediat după eclozare, larvele – foarte vorace – încep să consume resturile oului, după care se hrănesc cu frunzele plantelor gazdă pe care au fost depuse ouăle. După fiecare năpârlire, cantitatea de hrană pe care o consumă larva este mai mare. Forma de atac a dăunătorului este caracteristică, de scheletuire, limbul frunzei fiind consumat în înregime, rămânând intacte numai nervurile (foto 3).

Monitorizarea atentă a câmpului
Dat fiind caracteristicile acestui an, în special ale ultimei luni de primăvară şi a primelor zile ale lunii iunie, se impune monitorizarea atentă a culturilor de soia pentru a constata eventuala prezenţă a larvelor şi acolo unde este nevoie, trebuie intervenit cu un tratament în vegetaţie.
Deoarece buruienile sunt gazde intermediare pentru acest dăunător, trebuie acordată o mare atenţie lucrărilor de combatere a lor, mai ales a celor de la marginea solelor, unde larvele pot apărea pentru prima dată şi apoi să se extindă în cultură, sub formă de atac în vetre. Nu în ultimul rând, este important ca informarea între fermieri să fie deschisă şi continuă, pentru a şti dacă într-o anumită zonă este atac sau nu.
Deşi omida scaieţilor (Vanessa cardui) nu este considerată un dăunător principal al culturilor agricole, în general, şi al culturii de soia pentru boabe, în special, totuşi, din cauza unor particularităţi care o deosebesc puţin de alte insecte dăunătoare, precum şi a unor specificităţi climatice din acest an, este necesar să fim atenţi, să nu ne trezim cu surprize neplăcute.

SPECIE POLIFAGĂ, CU PESTE O SUTĂ DE PLANTE GAZDĂ
În cazul omidei scaieţilor sunt semnalate peste o sută de plante gazdă din familii botanice diferite (Asteraceae, Fabaceae). Din familia Asteraceae se hrăneşte cu specii din genurile Cirsium, Centaurea, Helianthus, Artemisia şi Carduus, cu cea mai reprezentativă specie Carduus nutans (ciulin, scaiete), de unde şi numele în limba latină a acestui dăunător (Vanessa cardui, sin. Papilio cardui).
Dintre plantele cultivate, sunt atacate leguminoasele pentru boabe, în special soia, dar se poate întâlni şi la fasole. Atacul dăunătorului este mai puternic în cazul culturilor de soia amplasate lângă pădure. De obicei, atacul larvelor se manifestă în vetre, dar s-au înregistrat situaţii când întreaga solă cu soia a fost compormisă din cauza invaziei puternice a omizii scaieţilor.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/238 (ediţia 15-30 iunie 2019)