De „Ziua Fermierului”, preşedinţii de asociaţii ale crescătorilor de ovine/caprine din toată ţara au fost convocaţi la întâlnirea Federaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine din România „Romovis”, pentru a se pune de acord în ceea ce priveşte chestiuni precum: acordarea subvenţiei la ovine şi caprine în 2011, organizarea structurilor regionale şi desemnarea vicepreşedinţilor Federaţiei responsabili de coordonarea acestora, precum şi înfiinţarea comisiilor de specialitate şi de dialog cu instituţiile statului în elaborarea actelor legislative pentru acest sector.
Alte obiective anunţate de reprezentanţii Federaţiei vizează preluarea activităţii de identificare a animalelor de către asociaţii de la 1 ianuarie 2012, precum şi efectuarea COP-ului de către asociaţiile acreditate, astfel încât ajutoarele de stat disponibile pentru ameliorarea şi reproducţia la ovine să poată fi accesate de cât mai mulţi beneficiari.
Valoarea CNDP – raportată la UVM şi nu mai puţin de 60 lei
Potrivit lui Ionică Nechifor, secretar general al Federaţiei „Romovis”, ministrul agriculturii i-a asigurat pe oieri că de anul acesta nu se vor mai face diferenţe între speciile bovină şi ovină la stabilirea sumei pentru CNDP.
„În Uniunea Europeană, la accesarea proiectelor de finanţare se ia în calcul unitatea vită mare (UVM), ceea ce la noi nu s-a întâmplat. Întotdeauna când a fost vorba de ajutorul de stat, noi, oierii, am fost diferenţiaţi din start de crescătorii de bovine. Anul acesta, subvenţia va fi egală cu cea a colegilor noştri de la bovine, raportat la UVM.
Adică, unei bovine îi corespund 7 capete ovine, ceea ce înseamnă că ajutorul acordat pe bovină se va împărţi la şapte pentru a stabili sprijinul la ovine”, a explicat Nechifor celor o sută de crescători de oi prezenţi la întâlnire.
Legat de CNDP 2011, un alt obiectiv este urgentarea elaborării Ordinului pentru stabilirea cuantumului subvenţiei. 15 septembrie a fost ultima zi în care APIA a efectuat controalele în fermele beneficiarilor aflaţi în eşantionul de control, iar 30 septembrie este data de referinţă pentru paritatea euro-leu, ceea ce înseamnă că din octombrie se poate emite legislaţia în vederea efectuării plăţilor.
Ministrul Agriculturii a promis, în nenumărate rânduri, că prima pe cap de ovină nu va fi mai mică faţă de cea de anul trecut; ba mai mult, Valeriu Tabără le-a spus oierilor că „indicatorii bugetari vă dau dreptul să nu mai coborâţi sub ceea ce a fost ajutorul din 2010. Vă asigur că este superior”. De cealaltă parte, oierii spun că li s-a comunicat neoficial un sprijin de 60 lei/animal, însă suma este insuficientă.
„În mod normal, anul acesta ar fi trebuit să primim 21 euro per cap de animal, însă asta nu e posibil. Atunci dorim ca măcar să ne apropiem de această sumă şi să obţinem mai mult de 60 lei”, a adăugat Nechifor.
Banii pentru COP nu ajung la asociaţii
Ionică Nechifor a atras atenţia că „în România, la ora actuală, activitatea de Control Oficial nu e accesată decât de două asociaţii”. De vină nu sunt fermierii, ci legislaţia care prevede ca beneficiarii să fie PFA, apoi necesitatea ca fermierul să suporte 30% din cheltuieli şi abia apoi să primească diferenţa de 70%, care se acordă prin asociaţie. „Începând cu anul 2010, crescătorii cu animale incluse în COP suportă cheltuielile cu efectuarea controlului.
Prin urmare, din 78 de deţinători de animale incluse în COP, doar o treime îşi efectuează controlul în fiecare an. S-a renunţat la COP pentru producţia de lapte, deoarece nici un crescător nu a fost dispus să plătească 30% din 12 lei, respectiv 3,6 lei. Prin urmare, efectuăm doar bonitarea animalelor, iar la un număr mic de animale efectuăm controlul producţiei de carne”, ne-a declarat Dinu Găvojdian, responsabil cu selecţia în cadrul Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine „Ovis Banatim” Timiş.
Legile privind identificarea şi păşunile zac în Parlament
Comisia de specialitate a Federaţiei în relaţia cu ANSVSA urmează să participe la şedinţele Comisiei pentru Agricultură a Camerei Deputaţilor, acolo unde se va rediscuta noua Lege a identificării animalelor. „De la 1 ianuarie vreau să intrăm în normalitate cu identificarea, chiar dacă va trebui să facem un compromis – acela de a împărţi această sarcină cu medicii veterinari.
Acceptăm doar dacă statul ne va subvenţiona şi nouă cei 2,8 lei pentru operarea în baza de date. Altfel, noi vom fi dezavantajaţi din start”, a spus Nechifor, subliniind faptul că anul acesta Federaţia a negociat un preţ bun cu furnizorii de crotalii, la 4,5 lei perechea, în timp ce pe piaţa liberă s-au vândut cu cel puţin 5 lei.
Oierii au fost înştiinţaţi că ANSVSA a prelungit perioada pentru aplicarea crotalilor la ovine de la 9 la 12 luni, contrar prevederilor legislaţiei europene.
În ceea ce priveşte problema concesionării păşunilor, concluzia a fost clară: atât APIA, cât şi consilierii locali încalcă legislaţia în vigoare, întrucât Regulamentele Europene şi Ordinele MADR prevăd că beneficiari ai subvenţiei nu pot fi decât cei care desfăşoară activitate agricolă, ori Consiliile Locale solicită şi primesc în continuare de la APIA aceşti bani, pe care îi folosesc în alte scopuri, în timp ce fermierii îşi păşunează animalele pe aceleaşi suprafeţe degradate.
Rasa trage la cântar carcasa
Dacă despre Ţurcană se spune că este o suprarasă ce „scoate sărăcia din casă”, dovadă faptul că se menţine în topul preferinţelor crescătorilor de ovine şi continuă să aibă cea mai mare pondere în efectivul naţional de ovine, despre hibrizii de carne, dar şi cei de lapte, rezultaţi în urma încrucişărilor raselor autohtone cu berbeci de mare valoare genetică din import, se poate afirma că aduc prosperitate şi menţin ferma pe profit. În ultimii ani, tot mai mulţi dintre crescători sunt tentaţi să încrucişeze rasele locale cu ovine de carne, ai căror hibrizi aduc sporuri de producţie de până la 10 kg faţă de mielul de Ţurcană.
Un alt motiv pentru care oierii fac hibridări este acela că brânza acoperă cu greu cheltuielile de producţie, incluzând aici şi mulsul oilor, o activitate solicitantă pentru care nu prea se găseşte mână de lucru. Apoi, păstrarea şi îngrăşarea mieilor pe timpul verii şi valorificarea acestora în toamnă este o practică tot mai răspândită, cu atât mai mult cu cât şi preţul cărnii de miel se ţine aproape la nivelul din primăvară, între 9 şi 11 lei/kg.
„Nu se renunţă la producerea brânzei, ci la muls, din cauza deficitului de personal dispus să mulgă oile. Punând în balanţă costurile cu mulsul şi beneficiile de pe urma vânzării produselor din lapte, mulţi au decis să nu înţarce mieii, ci să-i crească până în toamnă şi să-i vândă atunci”, ne-a spus Felician Negruţ, preşedinte al Asociaţiei timişene Ovis Banatim.
A introduce în efectiv o rasă specializată pe producţia de carne, la care greutatea în carcasă este superioară faţă de Ţurcană, pare a fi o alegere profitabilă. „Ţurcana cu toate varietăţile ei este o suprarasă.
Cu toate acestea, avem crescători care au încercat să îmbunătăţească producţiile, în primul rând la carne, apoi la lapte. S-au făcut infuzii cu Sardă pentru lapte şi cu berbeci precum Germana cu Cap Negru, Hampshire etc., pentru carne. Bluefaced e o rasă intermediară folosită pe scară largă în Marea Britanie.
Aici, peste 6 milioane de oi sunt montate anual cu Bluefaced ca să se obţină hibridul F1, un hibrid prolific, cu capacitate mare de alăptare, peste care se vine cu un berbec terminal de carne (produşii merg la abator) din rase precum Texel, Suffolk sau Charolaise etc. Din păcate, la noi, aceste rase din Marea Britanie nu s-au adaptat foarte bine, fiind mai sensibile. Ele sunt obişnuite cu o temperatură mai scăzută vara şi mai ridicată iarna.
Ori, la noi e multă uscăciune, iernile sunt destul de grele şi vara e mult prea cald”, ne-a prezentat Felician Negruţ tendiţele privind selecţia ovinelor şi opţiunea fermierilor pentru o rasă sau alta, făcând totodată câteva recomandări în alegerea hibrizilor.
„În funcţie de posibilităţile fiecăruia: pe cei care doresc să producă lapte i-aş sfătui să facă infuzie cu Sardă, deoarece are o capacitate mare de producţie de lapte. La carne avem varianta directă în care, peste Ţurcană, se vine cu rase de carne mai puţin pretenţioase, cum e Oaia Germană sau Dorper”.
Despre Ţigaie, ecotipul Somborska, o altă rasă bine cotată de crescători, Felician Negruţ spune că are producţii bune de carne şi de lapte, însă semnificativ reduse comparativ cu rasele specializate pe o producţie sau alta.
„E o oaie masivă, cu producţie mixtă carne-lapte, dar carnea e destul de uscăţivă, iar la lapte nu excelează. Dar, pentru că are aspect plăcut, multora le place. Cred că efectul heterozis care apare în combinaţia cu celelalte rase dă, în prima generaţie, o producţie mai mare şi de carne şi de lapte, satisfăcătoare în comparaţie cu Ţurcana. Însă, dacă s-ar face o comparaţie cu o rasă propriu-zisă de lapte, atunci şi-ar da seama că Somborska nu e cea mai bună variantă”, a explicat Negruţ.
„Subvenţia şi mieii ne ţin în picioare!”
… spune Mircea Ghiorghioi, oier cu un efectiv de 900 capete. Dacă pe vremuri, din ce primeau pe brânză reuşeau să întreţină oaia un an întreg, restul constituind profitul, acum au noroc cu subvenţiile şi cu cererea de miei de pe piaţa internaţională. Dar şi aici intervin intermediarii, atât la vânzarea produselor lactate cât şi la carne.
Oierii, în lipsa unor puncte de sacrificare a mieilor şi de desfacere a mărfii, le vând acestora produsele direct din fermă la preţuri reduse la jumătate. „Bişniţarii câştigă într-o zi cât câştigăm noi într-un an la aceeaşi marfă. În primii ani, cu brânza puteai să-ţi întreţii animalul, mielul şi lâna îţi rămâneau ca profit. Acum, câştigă altul, nu producătorul.
Brânza o vindem tot la intermediari, care câştigă dublu. În primăvară o dăm foarte ieftin, cu circa 8 lei/kg. Acum, de la noi pleacă cu 10-12 lei şi în piaţă se vinde cu 20-25 lei/kg”, spune Mircea Ghiorghioi.
De aceeaşi părere este şi Dumitru Bratu, proprietar a 3000 de oi. „Cu Ţurcana facem circa 10 kg de brânză per oaie, într-un sezon. Brânza are preţ bun câteodată, alteori are preţ de nimic. Anul acesta am muls numai jumătate din femele, iar producţia de brânză am preferat s-o depozităm.
Aşteptăm să vedem ce preţuri vin pe piaţă, deoarece iarna sunt mai bune şi nu toată lumea are ce vinde. Acum kilogramul e 13-14 lei, en-gros, iar pe piaţă se vinde cu 20-25 lei. Noi vrem să vindem cu preţuri de la 15 lei în sus, ca să ne renteze”.
Deocamdată, brânza pare să miroase a pagubă pentru oieri. În schimb, cu mieii nu se poate spune că oieritul merge în pierdere.
ERORI ÎN DECLARAREA OVINELOR PENTRU CNDP
La întâlnirea avută la Agromalim cu crescătorii de animale, Valeriu Tabără a anunţat că deocamdată nu poate fi întocmit cuantumul CNDP, până când nu se va şti exact numărul efectivelor de animale. „În anumite sectoare, nu avem situaţia exactă. La ovine, de pildă, verificările noastre ne duc la o eroare de 16 la sută. În cerere sunt înscrise 7,7 milioane capete, însă dacă scădem 16 la sută ajungem aproape la efectivele de anul trecut.
Nu ştim dacă ele au crescut sau nu, de aia aşteptăm datele de la recensământul general agricol, ca şi etalon. Avem nevoie de declaraţii certe, pentru că fără ele nu putem lua decizii ca să fixăm cuantumurile de subvenţii”, a declarat ministrul.
CERCETAREA PENTRU AMELIORAREA OVINELOR O FAC FERMIERII
Nicolae Cioranu, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine „Păstorul-Crişana” Arad, consideră că cercetarea pentru ameliorarea şi reproducţia ovinelor nu trebuie să se facă de către fermierul român pe riscul şi pe cheltuiala acestuia, ci de către staţiunile de cercetare. Acesta, de doi ani, face hibridări ale rasei de carne Germană cu Cap Negru cu Ţurcană şi este mulţumit de rezultate, deşi recunoaşte că a riscat mult.
Acum testează o nouă rasă de lapte: „Nevoia m-a împins să o fac pe pielea mea. Prima oară am riscat pe un efectiv de 100 capete. Nu ştiam ce se va întâmpla, voi avea de pierdut sau de câştigat. De 2-3 ani fac infuzie cu Germană cu Cap Negru. Sper că într-un an să pot trage o concluzie şi pe hibridarea din rasa de lapte Friză, dar numai în formă de hibrid, nu în rasă curată, căci n-am încredere”, a explicat Cioranu.
