Agronomul brăilean Florian Vizireanu este pe cale de a lua o decizie… istorică: să renunţe la subvenţia pe suprafaţă! Nemulţumirea este legată de cerinţele impuse fermierilor de Uniunea Europeană.

După ce şi-a făcut socotelile, a ajuns la concluzia că este mai câştigat dacă va fi lăsat să cultive terenul aşa cum ştie el mai bine.

MAI BINE FĂRĂ SUBVENȚIE!

„Trebuia să punem plante fixatoare de azot – soia, dar au venit târziu cu programa. La anul ne obligă să punem soia. Dacă nu facem 1.200 de kile la hectar pierdem şi subvenţia şi investiţia făcută! Plus că trebuie să lăsăm 5-6 la sută din teren liber, nelucrat, necultivat. De aceea sunt extrem de nemulţumit şi am zis că eu de anul viitor voi renunţa la subvenţia pe suprafaţă de 179 euro pe hectar. În total, cultiv 320 ha, îmi voi face culturile şi tehnologiile aşa cum le ştiu eu, nu cum îmi dictează mie Uniunea Europeană!”, şi-a vărsat năduful fermierul din Scorţaru Vechi, comuna Tudor Vladimirescu, județul Brăila.

Renunţ la subvenţii şi fac culturile aşa cum ştiu eu, cum îmi cere mie pământul, nu cum îmi dictează mie Uniunea Europeană! – FLORIAN VIZIREANU, fermier din jud. Brăila

„ÎMI ADAPTEZ TEHNOLOGIA CUM ÎMI CERE MIE PĂMÂNTUL!”

Acesta are terenurile la neirigat şi a socotit că pierderea este mai mare darcă ar respecta cerinţele politicii agrare comunitare.

„Cu plantele fixatoare de azot, dacă nu-s irigate, e mai mult pagubă; e pierdere de bani, de timp, de nervi şi supărare. Mă uit la cultivatorii de mazăre care au obţinut 600-700 kile la hectar, de nu şi-au scos nici banii pe sămânţă! Apoi, în momentul când Uniunea Europeană îmi impune să pun soia şi să las ogor, ăla va fi plin de bălării! Mă obligă să le stârpesc, să întreţin terenul iar eu voi avea permanent cheltuieli! Aşa că renunţ, nu mai primesc subvenţia pe suprafaţă şi pun ce vreau eu, vând cum vreau eu, îmi adaptez tehnologiile şi rotaţia culturilor cum îmi cere mie pământul, nu cum îmi cere Uniunea Europeană!”, ne-a declarat Florian Vizireanu.

PREȚURILE SUNT BĂTAIE DE JOC!

Fermierul lucrează aproximativ 500 de hectare de teren, împreună cu fiul său, pe două firme. Semănase din toamnă o suprafaţă de 80 de hectare şi s-a închis pe o medie de 3.800 kg/ha. „Nu a plouat, pe zona unde am pământurile au căzut doar doi, trei litri”, motivează producţia slabă obţinută.

„Iar cu preţurile e mare bătaie de joc! La grâu este exact cum era acum 50 de ani: 80 de bani kilogramul la CAP şi 90 la IAS”, şi-a amintit de vremea colhozului.

Fermierul este nevoit să vândă grâul direct din câmp, deoarece nu dispune de suficient sapţiu de depozitare. „Am livrat peste 100 de tone ca să obţin 90 de bani pe kilogram; cine a dat mai puţin a primit 80 sau chiar sub, adică 76-78 de bani/kg.

La rapiţă, a fost aceeaşi condiţie de vânzare. Producţia medie de pe 60 ha a fost de 3.150 kg şi am dat-o la 1,9 lei/kg direct de la roata combinei, cum se zice. Puţin! Anul trecut am luat 3,2 lei pe kilogram”, a explicat el.

FLOAREA SOARELUI E SALVATĂ, PORUMBUL E CU EMOȚII…

Din cauza uscăciunii, pământul e cremene şi nu se poate ara; se rupe plugul în două cu tractor cu tot!

În ferma de la Scorţaru Vechi, culturile de primăvară arată bine doar acolo pe unde a plouat. Emoţii are fermierul la porumb, culturii îi trebuie umiditate. „Am însămânţat 180 de hectare, jumătate cu floarea soarelui, jumătate cu porumb. Floarea este salvată, mi-a plouat 22 de litri. Necazu-i la porumb: doar pe vreo 30 ha au căzut precipitaţii de 15 litri, dar în celelalte lanuri plantele dau semne de oboseală, de stres termohidric”, precizează cultivatorul.

„SUCCESUL SE MĂSOARĂ ÎN LITRI DE SUDOARE VĂRSAȚI ÎN CÂMP!”

Nu iroseşte bănuţii câştigaţi cu multă trudă şi sudoare. În 2022 a fost un sezon agricol nenorocit, cu despăgubirile promise abia va ieşi la linia de plutire şi nu în pierdere. Indiferent de cultură, nu cheltuie mai mult de 3.000 lei pe hectar. Fertilizarea de bază nu depăşeşte 150 kg de îngrăşăminte complexe (formulate cu fosfor mai mult de 30%) şi pe vegetaţie, cele mai bune foliare, susţine el, sunt cele de la Năvodari.

În plus, testează noutăţile în loturi de câte 10 ha, cântăreşte rezultatele şi apoi decide dacă să le extindă sau nu în fermă.

„Sămânţa hibridă de porumb produsă la Fundulea mi-a dat rezultate uimitoare. La aceeaşi tehnologie (normă de semănat, densitate de 80 mii plante/ha, condiţii de climă şi sol) hibrizii româneşti s-au dezvoltat impecabil, şi atenţie! Costă la jumătate de preţ faţă de ceea ce este pe piaţă. Chiar dacă au mai mult amidon, îi voi recolta mai târziu, dar obţin o producţie bună cu cheltuieli reduse”, susţine experimentatul cultivator care a ţinut să sublinieze: ”Să ştiţi de la mine că succesul în agricultură se măsoară în litri de transpirație vărsați în câmp!”

BĂTĂLIA PENTRU IRIGAȚII S-A OPRIT LA MEDIU…

„Am făcut investiţii în panouri solare care produc în fermă 9 KW. În afară de consumul curent cu energia dezvoltată vreau să acţionez două-trei pompe submersibile să tragă apa din puţuri forate şi să irig. Am proiect pentru şase parcele de câte 50 ha pentru udare prin picurare. La Mediu m-am împotmolit! Costă foarte scump, 33 de bani mc, dar eu folosesc şi peste 1.000 mc pe hectar! M-am oprit; nu pot să progresez, să fac puţul forat şi să fac experimentul cu o pompă!”, oftează Florian Vizireanu.

Fermierul nu a rămas încremenit în… proiect! S-a luptat să înfiinţeze o organizaţie de udători care să asigure apa pe o suprafaţă mai mare de 1.500 de hectare. Are depusă documentaţia pentru a solicita fonduri europene să reabiliteze staţia de pompare şi o parte din reţeaua subterană.

Până când se va aproba proiectul trebuie reparaţi hidranţii şi decolmatate canalele care nu mai au pantă de scurgere şi apa cam curge-n… deal!

un articol de

MARIAN MUŞAT