Să începem cu semănatul… Cartea ne spune că sămânţa trebuie pusă în contact cât mai bun cu solul. În realitatea câmpului, aceasta poate să însemne ca un pat germinativ foarte bine pregătit să nu fie suficient în anii sau în locurile cu toamne uscate. În aceste situaţii, semănăturile trebuiesc tăvălugite, dacă semănătoarea nu face acest lucru prin roţile de tasare. În cazul în care această lucrare se omite (în speranţa unei ploi, care poate nu mai vine) şi pe fondul înlănţuirii şi a altor factori negativi, neuniformitatea lanului se va manifesta pe întreg parcursul vegetativ (foto 1 – lan de grâu). Soiul nu îşi va putea manifesta resursa genetică. Şi nu uitaţi că verigile tehnologice, deci costurile, sunt cam aceleaşi şi în asemenea situaţii.
În medalionul din foto 1 vedeţi importanţa punerii în contact a seminţei cu solul. Odată cu scarificatul, s-a împrăştiat sămânţă de muştar, după care s-a fertilizat. Pe urma roţilor de la fertilizare răsăritul muştarului este mult mai bun.
Regulatorii de creştere – exces sau necesitate?
Aşa după cum am mai abordat acest subiect, folosirea regulatorilor de creştere este în unele situaţii o necesitate. Şi la această categorie de produse, uneori unii reglatori dau impresia că doza recomandată este subdozată, mai ales pe fondul posibilităţii reale de aplicare (momentul de intrare în câmp) şi ar necesita o uşoară ajustare a dozei. Impresia este întărită de faptul că produse diferite, cu aceeaşi substanţă activă şi cu aceeaşi concentraţie, au doze recomandate diferite (deşi aici putem discuta un pic despre coformulanţi). Însă supradozarea prea accentuată poate avea efecte prea puternice de inhibare a creşterii (foto 2 stânga). Aici se poate pune ÎNTREBAREA: “Bine, dar nu ăsta este scopul aplicării regulatorilor? Să reducă talia plantelor?” RĂSPUNSUL: ”Ba da, acesta este scopul până la final. Dar nu imediat şi nu atât de accentuat. Discernământul este necesar!”
O verigă tehnologică de fineţe
Ne referim la asigurarea unei stări de sănătate a culturilor. Şi aici este o chestiune de echilibru. După cum nu ne punem pe medicamente de la primul strănut, tot aşa nu trebuie să sărim cu aplicarea de fungicide de la primul simptom de boală pe plante, mai ales în contextul reacţiei diferite a materialului biologic divers. Iarna blândă a făcut ca primele simptome de făinare la cerealele păioase să apară devreme. Am înţeles că de prin februarie au şi fost trimise avertismente în legătură cu acest patogen.
În situaţia din foto 3, primele simptome ale bolii au apărut devreme, însă evoluţia a fost lentă. Până la data la care am făcut fotografia (19.04.2018) fungicidul ar fi fost aplicat dacă s-ar fi putut intra în câmp. Însă chiar şi aşa, la specificul făinării, pericolul nu era foarte mare. Combaterea eficientă s-a făcut cu costuri modice, în echivalentul a circa 70 kg recoltă/ha.
În foto 4 sunt prezentate un lan de orz (stânga) şi un lan de grâu (dreapta) cu o stare de sănătate foarte bună. Până la sfârşitul lunii aprilie nu s-a aplicat nici un fungicid. Deci pentru fermier controlul periodic al parcelelor se poate dovedi foarte profitabil.
Care este prima calitate a unui produs nou?
La ieşirea din iarnă, rapiţa avea simptome sporadice de Phoma. Controlul acestui patogen este relativ uşor şi fermierul are la dispoziţie o gamă foarte largă de fungicide din care să aleagă. În foto 5 sunt două situaţii comparative:
– în stânga, alegerea s-a făcut în principal după criteriul costului/ha dintre produsele eficiente, fără criteriul „ultimelor creaţii”;
– în dreapta, alegerea s-a făcut în principal după produse noi la care s-a negociat preţul.
Cine a avut dreptate? Ambele culturi de rapiţă au o stare de sănătate excelentă. Deci prima calitate a unui produs nou este că este nou. Celelalte rămân de văzut…
Nevoia de verificare permanentă a stării parcelelor este evidentă. În foto 6 este aceeaşi parcelă. Prima dată am văzut partea din stânga. Într-o anumită zonă din parcelă este risc de Bromus. Căutând după Bromus, am dat peste vetre foarte puternice de Gallium (partea din dreapta) care nu erau vizibile din capătul parcelei.
Dacă mai daţi şi peste dăunători (foto 7 – adulţi de Lema), adăugarea unui insecticd va reduce foarte mult volumul de pontă care va fi depusă, deci numărul de larve care vor dăuna.
Vă dorim vreme şi vremuri bune!
Text şi foto:
Mirela şi Octavian GULER
Tel. 0744 327217
DESPRE FRUCTE ŞI PLANTE, PRIETENII NOŞTRI
Din punct de vedere biologic, fructul este partea din plantă care se dezvoltă dintr-o floare şi care conţine seminţele. Deci majoritatea legumelor (vânăta, dovlecelul, ardeiul, roşiile) biologic sunt de fapt fructe. Iar broccoli, ca şi conopida, este o floare.
Poate că spunându-le copiilor aceste lucruri, ceea ce numim legume vor fi acceptate mai uşor şi mâncarea va părea mai bună.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/214 (ediţia 14-31 mai 2018)