În alimentaţia ovinelor se poate folosi o gamă foarte variată de furaje, în care predomină cele de origine vegetală, şi anume: iarba verde de pe pajişti naturale sau cultivate, fibroasele, grosierele (îndeosebi vrejii de leguminoase), suculentele precum sfecla furajeră sau nutreţul murat şi furajele concentrate.

Producţiile ovinelor sunt determinate în proporţie de 50-70% de condiţiile de întreţinere, dintre care alimentaţia are influenţa cea mai mare. Faţă de taurine, ovinele au o producţie în plus, şi anume lâna. La oile adulte, din rasele cu lână fină, o reducere a nivelului proteic cu 20% (faţă de normal) influenţează negativ greutatea corporală şi scade rezistenţa firelor de lână.
Cerinţele nutritive ale oilor se diferenţiază în funcţie de starea lor fiziologică, de greutatea corporală şi de producţia de lână. Pentru întreţinerea funcţiilor vitale, necesarul este de 1,1 UFL şi 65-70 g PBD/100 kcorp.
• Pregătirea pentru montă durează 2-3 săptămâni, când se practică o alimentaţie stimulativă, de tip flushing, prin care se urmăreşte favorizarea intrării oilor în călduri şi a ovulaţiei. Calendaristic, perioada corespunde finalului verii, când în raţie furajul verde de pe păşune se asigură în cantitate de circa 6-8 kg/cap/zi. Raţia se suplimentează cu 0,2-0,3 kg amestec de concentrate. În perioada de montă cantitatea de concentrate creşte la 0,3-0,4 kg/cap/zi. În această perioadă trebuie ţinut cont de faptul că dacă oile păşunează pe parcele în care procentul de leguminoase este ridicat, din cauza fitoestrogenilor se poate reduce numărul gestaţiilor instalate.

În tabelul 1 găsiţi o variantă de raţie pentru o oaie de rasă cu lână fină, în perioada de montă, alcătuită din raigras englezesc, la care se adaugă ovăzul ca furaj concentrat. De nelipsit sunt bulgării de sare, din care oaia îşi asigură necesarul zilnic, prin lins.
• Gestaţia oilor durează cinci luni. În prima perioadă de gestaţie (primele 2,5 luni), necesarul de întreţinere se majorează cu 20%, iar pentru ultima parte a gestaţiei, necesarul creşte cu încă 20% pentru energie şi cu 20-40% pentru proteină. Pentru producţia de lână se asigură zilnic 20-30 g PBD.
– În prima parte a gestaţiei, cerinţele de energie şi de substanţe nutritive cresc puţin peste necesarul de întreţinere, deoarece fetusul creşte doar cu 12-13% din greutatea de la naştere. Datorită acestui fapt, cerinţele nutritive pot fi acoperite prin furajele specifice sezonului fără a necesita suplimentarea raţiei cu concentrate.
– Într-o primă etapă de la debutul gestaţiei, oile au posibilitatea să păşuneze otava, porumbiştile sau pe culturile de rapiţă furajeră, acumulând 6-8 kg/cap şi zi. La intrarea în stabulaţie, raţia va cuprinde furajele specifice, respectiv 1-2 kg fibroase, 0,5-1 kg grosiere, de preferinţă vreji de mazăre sau de soia şi 1-2 kg/cap/zi suculente, sfeclă, siloz sau semisiloz. Specific acestei perioade, am ales o variantă de raţie formată din componentele prezentate în tabelul 2. Sunt furaje specifice perioadei de stabulaţie, presupunând că în funcţie de starea vremii, în a doua parte a primei perioade de gestaţie (de la jumătatea lunii noiembrie) oile sunt în adăpost şi consumă furaje specifice (fibroase, grosiere, suculente).
În funcţie de zona geografică se pot face diferite variante de raţii pentru ovine. De asemenea, raţiile pot fi corelate cu concentratele de care dispune fiecare fermier.
Trebuie înţeles faptul că nu există o raţie standardizată pentru un anumit animal, important fiind ca prin furajele specifice fiecărei specii şi categorii de animale să se asigure cerinţele animalului respectiv.

TABELUL 1: RAŢIE PENTRU O OAIE DE 60 KG ÎN PERIOADA DE MONTĂ

TABELUL 2: RAŢIE PENTRU O OAIE ÎN PRIMA PARTE A GESTAŢIEI (70 KG, LÂNĂ FINĂ)

LEGENDĂ TABELE:
SU – substanţă uscată;
UFL – unităţi furajere lapte;
PDIN – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în azot al raţiei;
PDIE – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în energie al raţiei;
UIDO – valoarea de încărcare digestivă a unui nutreţ, exprimată în unitate de încărcare digestivă pentru ovine.

Articol publicat în revista Ferma nr. 16/243 (ediţia 15-30 septembrie 2019)