Suprafeţele cu rapiţă au crescut de la un an la altul, depăşind în acest an 500 de mii de hectare. Şi producţiile realizate au ajuns să fie de invidiat, fermierii care aplică cele mai bune tehnologii şi au cei mai performanţi hibirizi, pretabili pentru zona lor de cultură, au realizat producţii de peste 5 tone/ha, unii chiar peste 5,5 t/ha. Sigur nu toţi fermierii sunt recordişti, prin urmare media naţională la rapiţă este încă mult sub potenţialul acestei culturi.

Puricii compromit startul vegetaţiei
Extinderea suprafeţelor cu rapiţă creşte riscul entomologic. Multe pericole sunt în perioada răsăririi acestei culturi, în special în primele faze de vegetaţie. De la răsărire şi până în faza de 3 frunze (BBCH 10-BBCH 13), plăntuţele de rapiţă par foarte firave; un necunoscător în domeniu ar fi mut de uimire când ar vedea în primăvara următoare cum arată planta la înflorire, comparativ cu dimensiunile ei în primele zile de după răsărire. Startul rapiţei este unul critic, parctic de o pornire bună a culturii depinde atât modul cum vor ierna plantele, cât şi formarea producţiei în anul următor.
Sunt foarte multe specii de insecte care pot produce pagube importante în toamnă. În acest articol mă voi opri asupra puricilor de pământ (Phyllotreta spp.) şi a puricilor cruciferelor (Psylliodes chrysocephala). Cele două specii au mod de dăunare relativ asemănător, dar prezintă şi unele deosebiri. Astfel puricii de pământ (Phyllotreta spp.), fiind de dimensiuni mai reduse decât puricii cruciferelor, atacă frunzele tinere prin ciuruirea limbului foliar, la început pe margini, ulterior pe toată suprafaţa. Insectele rod una din epiderme şi parenchimul, cealaltă epidermă se albeşte, ulterior se usucă, apărând acel simptom caracteristic de ciuruire. Daunele produse de puricii cruciferelor sunt sub formă de goluri mai mari, neregulate, iar pe măsură ce atacul se extinde, acestea se unesc lăsând intacte numai nervurile.

Vremea dictează dimensiunea dezastrului
Dacă perioada în care răsar plantele de rapiţă este una călduroasă şi secetoasă, daunele produse de purici vor fi ridicate, iar cultura poate să fie compromisă în totalitate. În urma cercetărilor efectuate de-a lungul timpului, atât în ţara noastră, cât şi în ţările cu agricultură dezvoltată din Europa de Vest sau din America de Nord, s-a ajuns la concluzia că tratamentul seminţelor este cea mai eficientă şi mai nepoluantă metodă de combatere a atacului puricilor, precum şi cea mai bună cale de a proteja tinerele plăntuţe de rapiţă aflate în primele faze de vegetaţie.
Condiţiile climatice din perioada semănatului rapiţei şi până când plantele se află în primele faze de vegetaţie sunt hotărâtoare atât pentru startul culturii, dar şi pentru intensitatea atacului puricilor. Seceta din zona de sud şi sud-est a ţării, care se instalează de obicei în luna august (uneori şi în septembrie), favorizează activitatea insectelor dăunătoare, inclusiv atacul puricilor la plantele de rapiţă. În urma cercetărilor multidisciplinare, efectuate în mai multe ţări din Europa, s-a ajuns la concluzia că schimbările climatice afectează în mod negativ agricultura din zonele cu climat continental, inclusiv din România, prin scăderea rezistenţei plantelor de cultură la stresul biotic şi abiotic.

Rapiţa – o poveste de succes cu final dramatic!?
Aplicarea corectă a tratamentului seminţelor cu un produs sistemic asigură protecţia tinerelor plăntuţe, inclusiv în cazul unor condiţii climatice favorabile insectelor dăunătoare. Neefectuarea tratamentului seminţelor poate avea drept consecinţă pagube de producţie şi în unele cazuri chiar compromiterea culturilor.
După cum ştim, începând cu data de 1 decembrie 2013 s-a restricţionat folosirea la tratamentul seminţelor rapiţei de toamnă şi a culturilor de primăvară trei substanţe active insecticide din clasa neonicotinoidelor, şi anume imidacloprid, clotianidin şi tiametoxam. În urma acestei decizii, în România nu a rămas omologat nici un insecticid pentru tratamentul seminţelor de rapiţă împotriva dăunătorilor de toamnă (din care categorie fac parte puricii de pământ şi puricii cruciferelor). Începând cu anul 2014, în fiecare toamnă s-au acordat autorizări temporare pentru utilizarea substanţelor active imidacloprid (Nuprid AL 600 FS) şi clotianidin & beta-ciflutrin (Modesto 480 FS) la tratamentul seminţelor de rapiţă. Acest lucru a reprezentat un balon de oxigen pentru cultivatorii rapiţei, majoritatea dintrei ei reuşind să încorporeze sub brazdă seminţe tratate. La nivel de Uniune Europeană se vorbeşte însă de o propunere privind interzicerea totală a folosirii insecticidelor neonicotinoide, atât la culturile de toamnă (inclusiv cereale), cât şi la cele de primăvară. Acestea ar putea fi folosite doar în spaţii protejate. Acest lucru ar însemna ca fermierii să rămână fără alternativă chimică de a proteja culturile în primele faze de vegetaţie de atacul puricilor de pământ sau puricilor cruciferelor, cu consecinţe greu de estimat. Un lucru este cert, dacă nu sunt combătuţi, populaţia puricilor va fi în creştere, fapt ce va pune sub semnul întrebării reuşita culturii de rapiţă în toamnă şi, implicit, profitabilitatea ei.

Emil GEORGESCU
INCDA Fundulea

„MINIMUM TILLAGE” CONSERVĂ ŞI DĂUNĂTORII DE SOL
Ca metode de prevenire a atacului puricilor, în literatura de specialitate sunt menţionate: – efectuarea arăturilor adânci de toamnă pentru îngroparea adulţilor hibernanţi;
– distrugerea cruciferelor spontane care sunt gazde intermediare pentru insecte;
– asigurarea unei rotaţii corespunzătoare.
Referitor la prima recomandare, se ştie că din ce în ce mai mulţi fermieri preferă sistemul de lucrări minime ale solului, cu avantajele ştiute, cum ar fi conservarea apei în sol şi consum mic de motorină la hectar. Întrebarea este dacă se conservă şi populaţiile de insecte dăunătoare în cadrul sistemului „minimum tillage”? Dacă răspunsul e DA, cu atât mai mult sunt necesare tratamentele la sămânţă.
Referitor la combaterea buruienilor, mai ales a celor care pot fi gazde intermediare pentru purici, nu toţi fermierii practică o combatere ca la carte a buruienilor. Lucrul acesta se vede cu ochiul liber, parcurgând câmpul sau chiar din mersul maşinii.
Referitor la asigurarea unei rotaţii corespunzătoare, aici este „durerea” mare. Având în vedere că gama de culturi profitabile (sau aflate la limita profitabilităţii) este foarte mică, numărul fermierilor care practică o rotaţie ca la carte, conform recomandărilor cercetării agricole autohtone, este redus. Există multe cazuri de rotaţii scurte, de doi ani rapiţă-grâu, lucru nerecomandat. Minimum minimorum, pe aceeaşi solă rapiţa ar trebui să revină după trei ani, dar recomandarea din toate ghidurile este ca rapiţa să revină după patru ani. Câţi fermieri respectă acest lucru?
Prin urmare, în condiţiile de la noi, având în vedere rezerva în creştere a dăunătorilor rapiţei de toamnă, pe fondul nerespectării unui rotaţii corespunzătoare şi al schimbărilor climatice, tratamentul seminţelor este necesar.

Articol publicat in revista Ferma nr. 15 (198) (1-15 septembrie)