Sunt foarte multe specii de insecte care pot produce pagube importante în toamnă. Spre exemplu, puricii de pământ (Phyllotreta spp.) şi puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala).
Ca metode de prevenire a atacului puricilor, în literatura de specialitate sunt menţionate: – efectuarea arăturilor adânci de toamnă pentru îngroparea adulţilor hibernanţi;
– distrugerea cruciferelor spontane care sunt gazde intermediare pentru insecte;
– asigurarea unei rotaţii corespunzătoare.
Referitor la prima recomandare, se ştie că din ce în ce mai mulţi fermieri preferă sistemul de lucrări minime ale solului, cu avantajele ştiute, cum ar fi conservarea apei în sol şi consum mic de motorină la hectar. Întrebarea este dacă se conservă şi populaţiile de insecte dăunătoare în cadrul sistemului „minimum tillage”? Dacă răspunsul e DA, cu atât mai mult sunt necesare tratamentele la sămânţă.
Referitor la combaterea buruienilor, mai ales a celor care pot fi gazde intermediare pentru purici, nu toţi fermierii practică o combatere ca la carte a buruienilor. Lucrul acesta se vede cu ochiul liber, parcurgând câmpul sau chiar din mersul maşinii.
Referitor la asigurarea unei rotaţii corespunzătoare, aici este „durerea” mare. Având în vedere că gama de culturi profitabile (sau aflate la limita profitabilităţii) este foarte mică, numărul fermierilor care practică o rotaţie ca la carte, conform recomandărilor cercetării agricole autohtone, este redus. Există multe cazuri de rotaţii scurte, de doi ani rapiţă-grâu, lucru nerecomandat. Minimum minimorum, pe aceeaşi solă rapiţa ar trebui să revină după trei ani, dar recomandarea din toate ghidurile este ca rapiţa să revină după patru ani. Câţi fermieri respectă acest lucru?
Citeşte pe larg despre pericolele din lanul de rapiţă în revista Ferma, ediţia 1-14 septembrie 2017!
