Daea, prezent şi în noua formulă guvernamentală – după tevatura cu demiterea guvernului Grindeanu – a fost luat la ochi de noul său şef, Mihai Tudose, şi supus unui tir de ironii chiar la începutul şedinţei (13 iulie a.c.) în care proiectul privind acordarea ajutorului de minimis pentru lână se afla pe ordinea de zi: ”După ce a terminat tot ce se putea cu oaia, a ajuns la ambalaj”. În ciuda acestei ironii a premierului, guvernul a aprobat proiectul de HG. Aşadar, pentru un kilogram de lână vândut ”unui centru de colectare sau unei unităţi de procesare a lânii”, un crescător de oi va primi un leu!
Procesatorii au pretenţii
Cui vor vinde, totuşi, oierii lâna oilor? L-am sunat pe Constantin I. Manolache, fermier din judeţul Vaslui: ”În judeţ nu există un centru de colectare a lânii. Anul trecut a venit un comerciant care a oferit 0,50 lei/kg. Păi 3 lei mă costă tunsul unei oi. Nu i-am vândut nimic. O parte din lână am păstrat-o, o parte am pus-o pe foc. Am auzit că vor să facă un centru de colectare, asociaţia noastră în colaborare cu Direcţia Agricolă Vaslui. Să vedem ce va fi. Cât despre unitatea de procesare de care mă întrebaţi, vă pot spune că nu există nici una pentru lâna Ţurcanelor. E cineva care prelucrează la Tutova, dar vrea Merinos. În rest, nici o făbricuţă pe nicăieri, nici la Roman nu mai e!”
Situaţia nu e mai bună în alte judeţe. Nu au răsărit peste noapte fabrici de procesare a lânii.
Vor fi oierii interesaţi să aplice pentru acest ajutor de minimis? Un crescător care deţine o sută de oi ar avea de primit trei sute de lei, dacă socotim că obţine trei kilograme de lână de la fiecare ovină. Pentru această sumă, ar trebui să pregătească documentaţia şi să alerge să o depună la DADR-ul din judeţul unde se află exploataţia. Probabil se va gândi de două ori dacă să aplice. Interesaţi ar putea fi oierii care deţin câteva sute de oi şi, desigur, peste o mie de exemplare. Aici, atenţie, însă! Banii pentru lână intră sub incidenţa legislaţiei pentru ajutoarele de minimis, care prevede că fermierii nu pot încasa mai mult de 15.000 de euro în trei ani. Să ne amintim că mulţi oieri care au efective mari au încasat ajutorul de minimis pentru achiziţionarea de berbeci de rasă. Cei care au cumpărat cel puţin 27 de berbeci nu mai pot încasa nici măcar un leu drept ajutor de minimis până nu expiră perioada de trei ani. Degeaba ar avea ei tone de lână, de la stat nu vor mai primi bani.
Sunt convins că vor fi oieri care vor aplica pentru acest ajutor de minimis. Rămâne de văzut ce tipuri de tranzacţii vor fi considerate eligibile de către DADR-uri. Nu este exclus ca anumite dosare să fie respinse fiindcă lâna nu a fost vândută unui ”centru de colectare” agreat de instituţia judeţeană. Desigur, mă aştept ca nu puţini oieri să nu aplice pentru acest ajutor de minimis, preferând să ardă mai departe lâna. Oricum, în industria textilă Ţurcana nu prea are căutare, preferându-se Merinosul şi Ţigaia, iar în industria materialelor de construcţii, utilizarea lânii e deocamdată la stadiul verbal.
UNDE SUNT ”CENTRELE DE COLECTARE”?
Cât despre centrele de colectare promise de PSD în campania electorală, sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire! Or, în textul HG 500/2017, pentru a fi eligibili, oierii sunt obligaţi să vândă lâna unui ”centru de colectare”. Din păcate, textul legii nu-l defineşte. Poate vinde oierul lâna oilor sale unui comerciant oarecare? Vom vedea cum vor aborda funcţionarii şi liderii asociaţiilor de profil această situaţie.
Articol publicat in revista Ferma nr. 16 (199) (15-30 septembrie)
