Anul 2018 a fost unul dificil pentru crescătorii de oi: lipsa forţei de muncă, adică a ciobanilor pasionaţi, calificaţi şi statornici, mai ales a mulgătorilor, s-a simţit acum cel mai acut din ultimii douăzeci şi cinci de ani. În această situaţie, cei mai mulţi crescători de oi fie au muls numai o parte dintre oi, fie nu au mai muls oile şi au lăsat mieii să sugă până s-au înţărcat singuri (autoînţărcare) pe la 5-6 luni.

Preţul a căzut! Ce-i de făcut?
Din anul 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, ca efect al subvenţiilor şi, în ultimii trei ani, şi a Sprijinului Cuplat în Zootehnie (SCZ), efectivele de oi au crescut semnificativ în fiecare an. Aşa s-a ajuns ca în acest an, la începutul toamnei, în stoc să fie câteva milioane de miei grei (35-45 kg), majoritatea de rasă }urcană, în timp ce cererea de mieii grei pe piaţa arabă a scăzut considerabil din cauze variate. În această situaţie, preţurile la mieii grei per kilogramul de greutate vie au scăzut de la 9-10 lei, acum cinci ani, la jumătate (4,5-5,5 lei), în lunile noiembrie – decembrie, în paralel cu reducerea cererii pe piaţa externă. S-a ajuns la o situaţie disperată, mai accentuată pentru oierii majoritari, care nu pot accesa SCZ-ul în acest an.
Ce este de făcut în anul 2019? Este o întrebare pe care o aud des din partea oierilor.
În anul care vine este foarte puţin probabil că se va rezolva problema cu mulgătorii de oi. Se aşteaptă rezultate mai bune tot din valorificarea mieilor grei. Potenţialul real al României pentru producţia de carne de ovine este foarte ridicat. Efective mari, surse de cereale la discreţie, suprafaţa mare de fâneţe şi disponibilul de produse secundare vegetale – toate acestea sunt argumente majore pentru producerea mieilor grei.

Creşteţi oi în varianta tehnologică cea mai profitabilă!
Managementul specific producerii cărnii de mieii îngrăşaţi în vârstă de 4-6 luni poate fi eficient doar atunci când crescătorul are capacitatea de a intui şi de a identifica varianta tehnologică care generează performanţe productive ridicate cu costuri reduse. De regulă, carcasele de la mieii întreţinuţi pe păşune, îndeosebi de la mieii }urcană, sunt deficitare în ceea ce priveşte conformaţia şi calitatea cărnii pentru a fi exportate în vestul Europei. Tehnologiile care asigură un grad ridicat de rentabilitate şi performanţe sunt cele intensive de îngrăşare.
Analizând în acest an cererea şi oferta cărnii de miel pe piaţa externă, am constatat că pentru mieii de lapte este o cerere mare înaintea Paştilor şi la începutul lunii decembrie, iar pentru mieii grei, din luna iunie până la mijlocul lunii septembrie, deci în perioada estivală şi, ocazional, după Anul Nou.

Cifrele performanţei
Crescătorul de oi Octavian Miclău (foto), care deţine un efectiv important de ovine de }urcană bucălaie, a livrat la mijlocul lunii iunie a.c. o sută de berbecuţi fătaţi în luna ianuarie, cu o greutate medie în viu de 44,5 kg, la un preţ de 9,5 lei/kg, iar după două săptămâni a vândut 250 de mieluţe, reformate la înţărcare, cu o greutate de 39 kg, la preţul de 9 lei/kg greutate vie.

Mulţi oieri sunt curioşi să afle cum a reuşit Octavian Miclău aceste performanţe. Răspunsul e simplu: prin intuiţie, tehnică şi investiţii. Mai precis, a organizat fătările pentru o parte din oi la sfârşitul lunii decembrie şi în luna ianuarie, iar după două săptămâni de la începerea fătărilor a realizat mielare (şcoli ale mieilor) pentru mieii sugari.
Nu a neglijat nici furajarea oilor mame, ştiind că viteza de creştere şi gradul de îngrăşare a mieilor depind hotărâtor de producţia de lapte a oii mame. Hrănirea suplimentară a mieilor în mielare necesită o rezervă de spaţiu de 10-20% din suprafaţa saivanului peste încărcătura optimă (oaia cu un miel necesită 1,4-1,5 mp).
În saivan a amenajat un compartiment spre perete cu unul sau doi pereţi din grătare, cu distanţa între gratii de 15-17 cm, iar în mijloc a aşezat jgheaburi pentru concentrate şi fân. În fiecare dimineaţă şi seară, resturile furajere rămase au fost administrate oilor mame şi a realimentat jgheaburile cu concentrate specifice vârstei şi cu fân de otavă.
Până la 3 luni, mieii au stat cu oile mame în saivan beneficiind de lapte matern, de concentrate granulate şi de otavă de bună calitate. În ultimele două săptămâni din prima lună de viaţă, mieii au consumat, în medie pe zi, 20-30 g concentrate cu 18% proteină brută şi 10-20 g fân; în luna a doua consumul a crescut la 200 g concentrate granulate/zi cu 16% PB şi 100-120 g fân, iar în luna a treia consumul zilnic mediu s-a situat între 500 şi 700 g concentrate granulate cu 14% PB şi 300-400 g fân de otavă.
La data de 15 aprilie oile mame au fost scoase la păşune, iar mieii au rămas în saivan unde au primit la discreţie concentrate granulate (14-16% PB) şi fân, iar noaptea şi dimineaţa devreme au supt la oile mame.
Din 15 aprilie şi până în 15 iunie, ziua în care au fost livraţi, berbecuţii au consumat în medie 1 kg (0,8-1,2 kg) concentrate granulate produse în România şi au realizat în ultimele 60 de zile un spor mediu zilnic de 300 g/zi cu un consum specific de 4,5-5 kg granule/kg spor, iar pe întreaga perioadă – 270 g/zi. Mai trebuie spus că în acest an, preţul de achiziţie, la fermă, pentru concentratele granulate produse de firmele româneşti specializate s-a situat între 1,1 şi 1,25 lei/kg. Aceasta este tehnologia de creştere care lui Octavian i-a adus satisfacţie. Merită încercat!
La mulţi ani, cititori ai revistei Ferma! La mulţi ani, oieri!

O ÎNTREBARE FIREASCĂ…
“Ce facem, stimaţi oieri, producem concentratele granulate în fermă sau le achiziţionăm de la firme specializate?” E greu de dat un răspuns. Investiţia pentru utilajele necesare este mare şi foarte greu de recuperat de către fermierii crescători de oi. Însă realizarea unor fabrici de nutreţuri granulate combinate, la nivelul asociaţiilor crescătorilor de oi şi capre, ar fi mult mai fezabilă. Până atunci, crescătorii de oi se pot adresa, din timp, pentru programare, unităţilor specializate capabile să producă în cantităţile necesare concentrate granulate de calitate.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/224 (ediţia 15-31 decembrie 2018)