Micro sau oligomineralele, denumite și elemente în urmă, datorită cantităților infime în care le întâlnim, sunt totuși esențiale pentru toate animalele, condiționând buna desfășurare a majorității proceselor fiziologice. Acestea îndeplinesc funcții cheie în mecanismele metabolice, acționând ca și catalizatori pentru enzime și hormoni, fiind astfel esențiale unui status de sănătate adecvat.
Concentrația acestor minerale în materiile prime poate înregistra variații însemnate, ca urmare a multor factori, precum: vârsta plantelor, solul, practica fertilizării, speciile cultivate, anotimpurile și intensitatea pășunatului. Aceste variații au repercusiuni și asupra calității furajului final.
Când crește necesarul de oligominerale?
Pentru bovine, cuprul, zincul, manganul, cobaltul, iodul și seleniul sunt cele mai importante microelemente. Specialiștii recomandă suplimentarea furajelor prin adăugarea aditivilor cu minerale atât în premixuri, cât și în concentrate, pentru a asigura necesarul organismelor. Concentrațiile native ale acestor oligominerale în materiile prime sunt de obicei insuficiente sau nu sunt biodisponibile într-o cantitate adecvată pentru a acoperi nevoile animalelor într-un sistem modern de producție.
Legislația europeană a furajelor permite utilizarea unei game largi de aditivi minerali în hrana bovinelor și reglementează nivelurile maxime de includere în hrana finală. Pe de o parte, datorită preocupării pentru mediul înconjurător, valorile superioare din furaje ale acestor oligominerale au fost reduse de mai multe ori în ultimele decenii. Pe de altă parte, în creșterea și reproducția vacilor sunt cunoscute situațiile și factorii care duc la creșterea cererii de oligominerale, ca de exemplu keratinizarea canalului galactofor, revenirea după fătare, diferite stări de stres ambiental și metabolic.
Rolul zincului în calitatea laptelui
Dacă rația nu oferă cantități suficiente de oligominerale, animalele sunt nevoite să-și consume din rezervele corporale. Deficitul poate fi subclinic, fără simptome specifice, cum ar fi: reducerea fertilității, scăderea producției de lapte, creșterea incidenței mastitelor și ale afecțiunilor podale. Ghidurile oficiale care stabilesc nivelul optim de minerale, mai ales în cazul vacilor cu producții ridicate, nu țin cont, din păcate, de provocările din teren și nu iau în considerare rolul major în păstrarea sănătății, jucat de microelemente. Un exemplu ar fi efectul pozitiv al nivelurilor ridicate de zinc absorbabil asupra reducerii numărului de celule somatice din lapte, explicabil prin efectele pozitive ale zincului asupra keratinizării canalului galactofor.
De ce scade absorbția oligomineralelor?
Deoarece absorbția și biodisponibilitatea lor este condiționată de factori multipli, asigurarea exactă a cantității adecvate rămâne o sarcină dificilă a nutriției moderne, în ciuda posibilității de a combina sursele native cu aditivii minerali.
• În primul rând, variabile de ordin fiziologic, precum rasa și vârsta animalului, faza de gestație, condiția minerală, starea de sănătate și mediul intestinal au un rol important.
• În al doilea rând, trebuie luați în considerare factorii legați de dietă, cum ar fi antagonismele, compoziția furajelor, condiționarea lor ș.a.m.d. Este admis faptul că în toate furajele combinate, mecanismele de antagonism diminuează absorbabilitatea oligomineralelor. Un exemplu bine cunoscut este deficiența secundară de cupru cauzată fie de cantități ridicate de fier prezente în apa de băut, fie de concentrațiile crescute de sulf sau molibden ale furajelor.
• În cele din urmă, sursa minerală în sine afectează absorbabilitatea din cauza unor diferențe cum ar fi valențele ionilor metalici, legăturile chimice prezente și dozele înglobate.
Mai puține elemente critice pentru mediu
Caracterizate prin particularități specifice de natură chimică, sursele de microminerale diferă prin solubilitate, interacțiuni condiționate de valorile pH-ului și, în cele din urmă, prin disponibilitatea lor pentru a fi absorbite. Pentru a compara eficiența diferiților compuși minerali, măsurarea absorbției și determinarea gradului de retenție corporală oferă cele mai valoroase informații. Biodisponibilitatea mai crescută a formelor chelatate în comparație cu cele anorganice, în prezența antagoniștilor, a fost dovedită în mai multe studii științifice, cum este de ex. cel al lui Hansen și colab., din 2008 (Figura 1). Avantajul obținut în urma biodisponibilității mai ridicate a oligomineralelor este reducerea cantităților suplimentate în furaj, prin urmare se poate diminua și excreția elementelor critice pentru mediu, cum ar fi cuprul și zincul prezent în gunoiul de grajd.
Figura 1: Biodisponibilitatea relativă a diferitelor surse de Cu în prezența antagoniștilor (2400 mg S/kg SU + 2 mg Mo/kg SU) (Hansen și colab., 2008)
Simularea unui dezechilibru
O altă metodă acceptată pentru evaluarea diferențelor în biodisponibilitate este testarea la animale furajate cu rețete sub cerințe, simulând un dezechilibru în oligominerale. Este admis faptul că eficiența în asigurarea statusului mineral corespunzător al organismului animal este mai ridicată, dar similară între diferitele forme de chelați decât în cazul sulfaților (Figura 2). Astfel, în cazul mineralelor chelatate diferențele în caracteristicile tehnice ale produsului, cum ar fi conținutul de metal sau distribuția dimensiunii particulelor, devin relevante în alegerea lor de către producătorii de premixuri. În ceea ce privește biodisponibilitatea și însușirile tehnice, chelații pe bază de glicină reprezintă una dintre cele mai eficiente surse organice de oligominerale.
Figura 2: Digestibilitatea aparentă a diferitelor surse de zinc (%) pe un grup de tineret suin (Medii, Dev.Std., n = 12) a, b – diferențe semnificative între tratamente (P≤0.05) (Hildebrand și Weiner, 2017)
Mineralele chelatate din gama E.C.O.Trace®
Mai multe studii de teren efectuate de către compania Biochem au demonstrat eficiența superioară a mineralelor chelatate din gama E.C.O.Trace® la vacile de lapte. Printre rezultate amintim îmbunătățirea sănătății ugerului, reducerea perioadelor neproductive și o integritate mai bună a ongloanelor – parametri relevanți pentru performanțe de lungă durată.
Într-un studiu recent efectuat pe vaci de lapte într-o fermă din estul Germaniei, grupul de control a primit un furaj cu minerale, de 1200 mg zinc, 800 mg mangan și 240 mg cupru pe animal/zi, provenite din oxizi și sulfați, în timp ce în grupul de test, formele anorganice au fost înlocuite cu chelați ai glicinei, în proporție de 40%, 30% și 50% pentru zinc, mangan și cupru.
Ca urmare a substituirii parțiale a oligomineralelor anorganice cu E.C.O.Trace®, producția zilnică de lapte a crescut (la 37,7 de la 35,9 litri/vacă/zi). În plus, parametrii fertilității au fost îmbunătățiți; procentajul vacilor gestante la 120 zile de lactație a fost semnificativ mai mare (Figura 3).
Figura 3: Efectul oligomineralelor asupra procentajelor vacilor gestante, tratamentelor hormonale și ratei de concepție (Medii; a, b – diferențe semnificative între tratamente, P<0.05) (Mählmeyer și colab., 2019)
ÎN CONCLUZIE…
… înlocuirea parțială a surselor anorganice cu microelemente chelatate, legate organic – E.C.O.Trace® – asigură un aport adecvat de oligominerale pentru întregul efectiv, compensând atât diferențele individuale dintre animale, cât și schimbările din mediul înconjurător. Rețetele de furajare care includ chelați ai glicinei au o biodisponibilitate superioară, în comparație cu oxizii și sulfații, putând astfel îmbunătăți performanța productivă, longevitatea și starea de sănătate a vacilor de lapte.
un articol de
BIOCHEM
mai multe pe această temă www.biochem.net/ro