Seceta a influențat serios activitatea nu numai în gospodării și în fermele mici ori mijlocii, ci și în exploatațiile agricole mari, care beneficiază de tehnică și de tehnologii avansate. Recunoștea acest lucru inclusiv un experimentat specialist în agricultură, inginerul Lucian Buzdugan, sosit din Insula Mare a Brăilei pe câmpurile de la Zănești, Neamț, ale SC TCE 3 Brazi, pentru a participa la o întâlnire demonstrativă dedicată porumbului. Specialistul agronom merge la Zănești în fiecare sâmbătă, pentru că acolo și-a început activitatea în anul 1970 și a rămas legat sufletește de acele locuri. La momentul prezentării din câmp, Buzdugan cunoaștea bine evoluția culturilor. „A fost, într-adevăr, un an greu și știam încă de la început că va fi așa. Am reușit, totuși, să relizăm o anumită producție, însă numai după eforturi deosebit de mari, cu cheltuială și cu o stăruință continuă. Dacă în luna iulie cineva mi-ar fi spus că în toamnă, aici, la Zănești se vor realiza producții de aproximativ 10-12 tone/ha, aș fi zis că este nebun. Dar iată că a fost posibil, mulțumită tehnicii și tehnologiei deosebite, mai ales datorită hibrizilor de porumb Optimum® AQUAmax® de la Pioneer, cultivați într-o tehnologie de conservare a apei din sol. Prin astfel de producții rezonabile putem garanta continuitatea noastră, a fermierilor”, este convins inginerul agronom. Lucian Buzdugan consideră că în agricultură poți să ai nouă ani foarte buni și să mergi înainte, dar dacă al zecelea an a fost foarte prost, poți chiar să te oprești. De aceea este atât de important ca agricultorul să folosească tehnologii moderne, adaptate, și semințele cele mai bune și potrivite, oferindu-și astfel șanse pentru ca, în condiții de accidente climatice, să nu intre în faliment, ci să obțină acea producție necesară continuității.
Seceta poate fi „atacată” din două direcții
Adesea și în mai toate mediile s-au exprimat opinii legate de metodele de combatere a efectelor secetei. Pe unele planuri, chiar s-au luat hotărâri și s-au demarat anumite acțiuni. Dar problema nu este simplă și nu poate fi rezolvată ușor. De aceea, specialiștii preocupați de această problemă stăruie în a-și exprima propriile soluții, în speranța că acestea vor fi analizate și, poate, selectate ca priorități în agricultura țării. Agronomul Lucian Buzdugan vede două principale direcții de acțiune pentru combaterea secetei, respectiv irigațiile și practici agricole corecte, care nu pot fi realizate decât de către cunoscători. „A avea sistem de irigații este cel mai costisitor lucru, dar constituie și cea mai sigură soluție. Nu uitați, înainte de 1989 se spune că aveam 3 milioane de hectare la irigat. Dar ce însemna aceasta, în comparație cu ceea ce a rămas azi, respectiv aproximativ 200 de mii de hectare la irigat? E foarte, foarte rău că s-a ajuns să avem doar 10% din ceea ce ar fi trebuit să fie, iar aceasta s-a întâmplat pentru că și noi agricultorii am permis; și suntem vinovați, mă includ și pe mine aici. Ar fi trebuit să încercăm să refacem. De exemplu, din banii primiți ca subvenții, mulți, puțini, atâția câți au fost. Era minunat dacă toți ar fi fost dirijați către refacerea irigațiilor. Eu și câțiva colegi am realizat răul creat și am încercat să facem ceva, pentru a repara cât de cât”, mărturisea specialistul. Când au preluat suprafețele din Insula Mare a Brăilei, sistemul de irigații era distrus complet. De aceea, toate subvențiile de stat le-au investit cu prioritate în sistemele de irigații. Astăzi, pentru 41 mii de hectare sistemele sunt refăcute și puse „la buton”: „Chiar așa, din butoane pornesc irigațiile, atunci când este cazul. Mai avem de refăcut încă 15 mii de hectare. Nu ne oprim. În fiecare an investim foarte mulți bani în irigații, ca să facem performanță”, declara categoric Buzdugan, dezaprobând răspicat acordarea de subvenții pentru neperformanță: „adică să primești subvenții chiar dacă nu cultivi pământul sau indiferent de nivelul de producție. După mine, banii care sunt dați astfel, de fapt nu sunt dați pentru a rodi mai mult pământul, ci au altă destinație”.
Apa din sol trebuie gestionată, nu risipită
O altă cale de a rezolva problema secetei, în opinia specialistului din IMB, este aceea de a valorifica apa din precipitații. „Păi nu se poate ca atunci când din cer vine o ploaie de 50 de litri tu să vii să ari, să discui, să fărâmițezi și să întorci pământul, iar toată apa aceasta pe care ți-a dat-o Dumnezeu să o arunci în aer! Dacă am fi siguri că peste o săptămână mai vin 50 de litri de apă, nu ar fi mare problemă. Așa că nu este corect, nu este drept, nu este folositor să-i plângi și să-i miluiești cu subvenții pe cei care habar nu au să lucreze în agricultură, să gestioneze bine ceea ce Dumnezeu ne-a dat. Sigur că, mai apoi, pentru performanță, se adaugă tehnologiile după care produci, tehnica folosită, toate acestea adaptate condițiilor de lucru. Și, iată, lupta pentru a produce recolte în condiții de secetă ne-a făcut și pe noi să mai modificăm anumite repere din tehnologie și tehnica agricolă”, declara Lucian Buzdugan.
Noile tehnologii vin cu noi provocări și cu noi dăunători
Se schimbă tehnologiile, se schimbă și pericolele care pândesc culturile. Noile tehnologii introduse în domeniul cultivării plantelor de câmp prezintă multe avantaje, stârnesc numeroase discuții, însă sunt adoptate, în general, deoarece în balanță înclină semnificativ rezultatele din producție și eficiența economică în urma aplicării lor. În paralel, însă, schimbări majore s-au produs și în sfera atacurilor de boli și dăunători asupra culturilor. Recent, evocam faptul că Diabrotica virgifera – viermele vestic al rădăcinilor de porumb – un dăunător nou, apărut în Vest, dar care a fost găsit inclusiv în zona județului Neamț, provoacă pagube serioase. Dar au apărut și alte insecte dăunătoare. „Acum, în zona Insulei Mari a Brăilei s-a pus problema apariției unui dăunător nou la porumb, care până acum apărea doar la soia, respectiv Tetranychus, un acarian care reduce enorm de mult capacitatea de fotosinteză a plantelor. Un alt dăunător, care până acum era doar ici și acolo la porumb, Helicoverpa, am observat că a început să atace tot porumbul, dar și floarea soarelui, soia, de fapt, toate culturile”, semnala interlocutorul meu.
Viitorul îl constituie agricultura de mare precizie!
Pe fondul transformărilor din agricultură, inclusiv în privința noilor atacuri de boli și dăunători, trebuie privită cu maximă atenție asigurarea specialiștilor și a mijloacelor de lucru, spre a putea avea capacitate și viteză de reacție. „Agricultura mondială se îndreaptă spre o practică de mare precizie, în care să se manifeste oameni foarte bine pregătiți și care să aibă capacitatea și resursele pentru a interveni cu cât trebuie, cum trebuie și acolo unde trebuie. Dacă noi nu înțelegem acest lucru și dacă nu ne adaptăm, nu vom rezista prea mult financiar, economic și chiar social. Vedeți că acum prețurile nu se mai fac nici la Vaslui, nici la Suceava, nici la București ori măcar în Port la Constanța. Nu. Prețurile se stabilesc în alte părți, la Chicago, Paris sau Amsterdam. Ce va trebui să facă agricultorul? Să realizeze o producție competitivă, maximă și cu costuri minime”, recomanda Lucian Buzdugan.
În Insula Mare a Brăilei se găsește cea mai mare și, se spune, cea mai modernă exploatație agricolă din UE, având în administrare aproximativ 56 mii de hectare de teren agricol. Din această suprafață, aproximativ 20% este ocupată cu porumb, inițial fiind proiectat ca întreaga suprafață îndiguită să fie destinată, după modelul american, porumbului și soiei. Ulterior, în structura de culturi au fost introduse și sunt păstrate și astăzi atât grâul, cât și plantele oleaginoase.
Petronela COTEA MIHAI
redactor Radio România Iași
SEMĂNATUL DIRECT ÎN MIRIȘTE FACE PERFORMANȚĂ ÎN IMB
În anul de producție 2014-2015, în situația cea mai riscantă nu sunt nici micii fermieri și nici cei foarte mari, deși și aceștia au avut mult de suferit, ci agricultorii cu suprafețe de 150-200 de hectare, consideră Buzdugan. „Noi, în Insula Mare a Brăilei promovăm mai mult decât aici tehnologia lucrărilor minime, cu rezultate foarte bune. De vreo cinci ani nu mai arăm, ci doar discuim și chiar practicăm semănatul direct în miriște. Iar, semănatul direct nu se face doar experimental, ci a devenit o tehnologie statornicită și pot să spun că, pentru cei care își pun această problemă, nu ne confruntăm nici cu problema șoarecilor de câmp și nici cu vreo altă problemă care s-ar putea crede că ar fi adusă de semănatul direct în miriște. E-adevărat, că terenul este ceva mai tasat și zona este ceva mai umedă, ceea ce ar putea fi motive ce ne-au scăpat de pericolul șoarecilor de câmp, cum probabil că la fel de mult ne ajută și faptul că noi afânăm terenul o dată la patru ani”, spunea Lucian Buzdugan.”
STAREA ȘI DIRECȚIILE AGRICULTURII AUTOHTONE ÎN RELAȚIE CU TENDINȚELE MONDIALE
Unii, între care și specialistul agronom Lucian Buzdugan, susțin că reticența în abordarea străinilor față de români, similară atitudinii față de ruda cea săracă, este dată de absența performanței în valorificarea moștenirii agricole oferite de spațiul rural mioritic. „Rămasul acesta în tradiționalism, deci nici măcar în tradițional, nu ne dă de mâncare. Vom fi priviți altfel dacă vom ajunge să gândim că astăzi trăim într-o lume a globalizării, într-o Uniune Europeană în care subvențiile sunt mai mari la cei care produc mai mult și mai mici la cei care produc mai puțin și care abia supraviețuiesc. În loc să fim susținuți pentru a ne ridica economic la nivelul lor, trăim această nedreaptă intrare treptată în UE. Ce să facem? În aceste condiții, cu atât mai mult noi trebuie să fim atenți, să ținem cont de cei din jur, de ceea ce gândesc, plănuiesc și fac ei, iar atitudinea noastră să fie potrivită propriilor noastre obiective și interese”, propunea agronomul din IMB, oferind câteva soluții de rentabilizare a muncii în agricultură. „Cum să îmi propun eu să vând cu 180 euro tona de porumb, dacă prețul mondial este de 150 euro/tonă? Pot să fac o tonă, 15 sau 50 de tone, prețul același va fi. Și-atunci interesele mele care sunt? Desigur, acelea de maximizare a producției și de reducere a costurilor. Aceasta înseamnă inclusiv adaptare la condițiile și mijloacele moderne de lucru în agricultură și nu rămânerea în trecut”, consideră Lucian Buzdugan.
Semănatul direct în miriște este un alt exemplu oferit de inginerul agronom. „Tehnologia aceasta înseamnă inclusiv reducerea costurilor. Pe un hectar de teren nu voi mai folosi o sută de litri de motorină, ci numai 50 de litri, ceea ce aduce economie de resurse și alte avantaje directe sau colaterale. Subliniez, însă, faptul că și la capitolul economii trebuie făcut totul cu cumpătare și doar acolo unde se poate, pentru că, așa, repede, mă gândesc că niciodată nu o să poți face economie la fertilizare, fiindcă dacă nu ai executat fertilizarea în parametri, de fapt ți-ai rezervat pierdere. În concluzie, totul să fie specific și în echilibru, adică acolo unde ne putem moderniza să o facem, pentru că așa vom exista.
Iar agricultura sunt convins că rămâne apanajul specialiștilor, aceștia sunt cei care trebuie să fie susținuți, ca să asigure performanța. Performanța este obiectivul nostru numărul 1 și ar trebui se fie obiectivul tuturor românilor, lucrători sau decidenți”, încheia Lucian Buzdugan.
