Urmând tradiţia din ultimii ani, SCDA Lovrin a organizat, pe 9 iunie, ”Ziua Câmpului”, eveniment la care au participat sute de fermieri din vestul ţării, reprezentanţi ai mediului academic şi furnizori de inputuri.

Ajunsă deja la ediţia cu numărul opt, manifestarea de la Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Lovrin îşi propune în fiecare an să aducă în atenţia publicului avizat rezultatele cercetătorilor bănăţeni în domeniul culturilor agricole de câmp, precum şi performanţele obţinute de aceştia în loturile demonstrative pe care le-au înfiinţat încă din toamnă, cu accent pe rapiţă şi cereale păioase. Deşi prima parte a timpului alocat organizării acestui eveniment a fost afectată de o ploaie sâcâitoare, dar totuşi necesară pentru acumulările de umiditate de la început de iunie, în final a ieşit soarele, astfel încât am putut şi parcurge câmpul experimental pentru o evaluare exhaustivă.

Un demers ambiţios

Ca de obicei, gazda evenimentului a fost Marinel Horablaga, directorul SCDA Lovrin, care deşi s-a ferit să vorbească în discursul său de bun-venit despre demersurile instituţiei pe care o reprezintă de a obţine statutul de Institut de Cercetare, a recunoscut totuşi că există o iniţiativă legislativă în acest sens, iar dacă aceasta va trece de cele două camere ale Parlamentului, Staţiunea de la Lovrin se va transforma radical în următorii ani. „A trecut deja de două comisii în Senat şi, dacă va trece şi de Camera Deputaţilor, care este for decizional, putem spune că situaţia noastră se va schimba în mod excepţional”, ne-a mărturisit acesta.

Dependenţa de importuri

Prezent şi el la eveniment, ca de fiecare dată, Valeriu Tabără, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS), având şi calitatea de cercetător senior la SCDA Lovrin, a ţinut să evidenţieze costurile enorme pe care agricultura românească le suportă din cauza dependenţei de importuri. „Este o greşeală enormă a României că nu face mai multe în direcţia acceptării biotehnologiilor. Am avea numai de câştigat de pe urma acestora. Pentru că am elimina importurile de material biologic şi de rezultate de cercetare. (…) Importăm utilaje, importăm îngrăşăminte şi pesticide, aproape tot. Cercetarea şi mintea românească pot produce rezultate care să elimine aceste importuri. Să ştiţi că România nu are şansa cantităţii, ci trebuie să se impună prin calitate. România nu a fost niciodată grânarul Europei, aşa cum s-a tot spus. A fost însă furnizoare de cantităţi foarte mari de grâu panificabil”, a precizat fostul ministru al Agriculturii.

”Niciodată agricultura României nu a fost atât de costisitoare ca în prezent. Importăm utilaje, importăm îngrăşăminte şi pesticide, aproape tot.” – VALERIU TABĂRĂ, Preşedintele ASAS

O chestiune de securitate naţională

La rândul său, Cosmin Popescu, rectorul Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara, este de părere că cercetarea agricolă ar trebui trecută în sfera securităţii naţionale. „Legea 225 din 2018, care reglementează infrastructura critică la nivel naţional, ar putea include şi cercetarea agricolă. În momentul acela am avea un alt acces la fonduri, la finanţări. Chiar este o problemă de infrastructură critică, atunci când fermierul român este obligat să aducă sămanţa, îngrăşămintele şi pesticidele din alte părţi pentru a-şi înfiinţa şi întreţine culturile. E nevoie să susţinem mai mult agricultura românească. Dacă se poate, trebuie să ne propunem ca 100% din inputuri să fie produse la noi în ţară”, consideră Cosmin Popescu.

”Trebuie să încercăm să propunem ca cercetarea agricolă să intre pe zona de infrastructură critică, aşa cum este energia şi apa, cum sunt transporturile şi telecomunicaţiile.” – COSMIN POPESCU, Rectorul UŞV din Timişoara

Cum rămâne cu procesarea?

Nu în ultimul rând, Darius Georgiu, vicepreşedintele Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş, a adus în discuţie o temă veche, dar la fel de actuală, aceea a procesării. „Nu avem destui procesatori în zonă şi asta se reflectă şi asupra producţiei şi a producătorilor agricoli. O problemă ar fi lipsa de colaborare. Fiecare ar vrea să facă de unul singur. De aceea trebuie încurajată cooperarea între fermieri”, spune acesta.

”În loc să pierdem bani, mai bine facem o moară aici (în România n.r.) şi procesăm grâul în ţară pentru a obţine plusvaloare.” – DARIUS GEORGIU, Vicepreşedinte CCIAT

Câți bani pierdem când exportăm grâu?

”Suntem exportatori de materie primă, 80% din cantitatea de cereale pleacă spre Portul Constanţa, unde doar transportul costă între 30 şi 40 de euro pe tonă. Dacă luăm în calcul transportul pe roţi până în Italia, unde românii mai exportă grâu dur bun de panificaţie, se ajunge chiar la 50 de euro tona. La un preţ mediu astăzi al grâului de 200 de euro tona, asta înseamnă 25%. În loc să pierdem aceşti bani, mai bine facem o moară aici şi procesăm acest grâu în ţară pentru a obţine acea plusvaloare. Iar 10 euro să dăm mai mult fermierului. Asta ar crea o presiune şi pe traderi, oferind totodată un avantaj producătorului român”, a explicat vicepreşedintele CCIAT.

UN SECTOR SUBFINANŢAT

Deşi cercetarea se află pe agenda Politicii Agricole Comune, România nu pare foarte interesată în a sprijini acest domeniu de activitate cu bani de la bugetul de stat. „Când aloci doar 0,35% din produsul intern brut pentru cercetare, nu poţi avea pretenţia de a obţine rezultatele dorite. Iar noi la ASAS avem doar 38% finanţare asigurată de la buget, restul sunt resursele proprii. Iar dacă bate grindina, sau cum a fost seceta de anul trecut, ne putem trezi că nu avem venituri. Pe de altă parte, noile tehnici genomice sunt un subiect de care România se fereşte. Dacă acestea ar fi adoptate la nivel european, noi am reduce la jumătate materialul genetic importat. În loc să importăm, am putea produce noi 2 milioane tone de soia în fiecare an. Şi aici vorbim de o cultură fixatoare de azot care vine în sprijinul aşa-numitului Green Deal”, susţine Valeriu Tabără.