„Vine lume la mine în livadă, face poze și le trimite la prieteni. Apoi sună telefonul și cunoscuții îi întreabă: „Unde ești?” „Într-o livadă de smochini”. „Păi când ai plecat, că aseară erai în țară?”…

Așa își începe povestirea Valentin Badea, proprietarul unei livezi de lângă Buzău. Și nu orice fel de livadă!

O LECȚIE DE VIAȚĂ CARE A RODIT PESTE 50 DE ANI

Livezile au început să renască în România. Dar o livadă de smochini – trebuie s-o recunoaștem – este o prezență exotică în peisaj. Și totuși, așa cum o demonstrează faptele, ea poate exista și funcționa, în bune condiții. Trebuie doar pasiune, dragoste și multă muncă. Aceasta este lecția pe care Valentin Badea o transmite din „Livada cu smochini” de la Buzău.
Ideea unei astfel de livezi a zăcut, în germene, încă de acum 50 de ani. La vremea aceea, în fostul cartier 23 August, acum Titulescu, din Buzău, locuia un anume domn Tenciuc. El avea doi smochini în curte și o grămadă de puști prin vecini, care dădeau năvală să fure fructe. În năzdrăvănia lor, i-au rupt și gardul. Atunci, domnul Tenciuc le-a deschis poarta și i-a invitat în curte, să mănânce pe săturate. La plecare le-a dăruit fiecăruia câte un pui de smochin, să-l planteze în curte. „De atunci, pe fiecare stradă din cartier puteai vedea smochini în curți”, își amintește Valentin Badea.

SMOCHINUL, UN ARBORE PROLIFIC

Anii au trecut. Prin 2018, proprietarul livezii s-a gândit să înceapă ceva nou, de la zero. Adică de la zero lei. Îi erau dragi smochinii pe care îi avea în curte, așa că și-a spus: „de ce nu?”.
A început cu producția de puieți. Când a strâns în jur de o sută, a discutat cu un cunoscut, care deținea 4 hectare de teren, să se asocieze. Dar prietenul s-a răzgândit. Așa că a dăruit cei 100 de pui de smochin prietenilor.
„Mărturisesc că am avut și un interes: să văd cum se aclimatizează și în afara orașului, cum merg. Și când, după un an, mare parte dintre ei mi-au spus că s-au prins și că au făcut și fructe, mi-am spus: Asta e!”.
A trecut din nou la producția de puieți. În 2020 a luat în arendă, de la un prieten, un hectar de teren, la marginea Buzăului. A plantat jumătate din suprafață cu puieți. În anul următor, smochinii din soiul „Tenciuc” (botezat așa după numele celui de la care primise în copilărie primul pui) au și intrat pe rod. Prima producție a fost de 2.200 kg. Încurajator pentru o livadă de doar un an!

ETERNA PROBLEMĂ: DESFACEREA ȘI PROCESAREA

Apoi lucrurile au început să meargă din ce în ce mai repede. În 2021 a plantat și restul livezii. La ora actuală, are peste 600 de pomi.
De la an la an și producția a crescut: 6 tone în 2022 și aproximativ 12 tone anul acesta. Ca mână de lucru – doar soția, fiica și, bineînțeles, pomicultorul însuși.
„Ca să putem păstra fructele 3-4 zile am cumpărat și o cameră de frig, unde le ținem la 6 grade C. Astfel ele rămân în stare bună pentru vânzare”, spune Valentin Badea.
Vânzarea se face direct de la poarta livezii. Ba mai mult decât atât: cei care doresc să culeagă singuri fructele, sunt bineveniți. „Oamenii se bucură, se simt bine că își pot alege fructele și să le vadă proaspete, în pom. Mulți dintre ei cumpără și pentru prieteni, cunoscuți etc.”, povestește proprietarul.
Cu toate acestea, creșterea producției a început să îi creeze probleme. Cantitatea obținută este deja mai mare decât cea pe care o poate vinde. A încercat să lucreze cu distribuitori mai mari, dar marfa fiind perisabilă, lucrurile nu au mers.

O LIVADĂ TOTAL ECOLOGICĂ

Așa că, deocamdată, vânzarea se face direct la poarta livezii și prin două firme de distribuție a fructelor proaspete, direct la ușa cumpărătorului final. Dar vorbim despre cantități mici. Întrebarea este ce se va întâmpla la anu’, când se așteaptă la o producție de peste 20 de tone. Și în următorii 2-3 ani, când estimează că va produce în jur de 30 tone/an. „Vă dați seama că nu am, deocamdată, nici un gând de extindere!”, spune cultivatorul, cu o tristețe abia resimțită.
În ceea ce privește calitatea produselor, aceasta este din cea mai bună. În livadă nu se aplică nici un fel de tratamente, nici de iarnă, nici de primăvară. Doar primăvara și până când începe coacerea, smochinii mai sunt irigați. Apoi se oprește și udatul, pentru a conserva calitatea fructelor.

Din păcate, la ora actuală, în România, un borcan gol este mai scump decât unul plin cu dulceață care conține 25% fruct, adus din Egipt! Am vorbit cu doi procesatori. Răspunsul a fost același: adu fructele, alege-ți borcanul și eticheta, eu procesez, iar tu îți vinzi marfa! – VALENTIN BADEA, pomicultor din Buzău

LIVADA FĂRĂ SECRETE, DAR CU MULTĂ DĂRUIRE!

În ceea ce privește lucrările, cele mai laborioase sunt cele de primăvară. „Smochinul drajonează foarte puternic. Singur tai drajonii, la fel ca și crengile care, odată ce ar avea rod, ar atinge pământul. Or, să faci asta la peste 600 de pomi este ceva muncă. Dar, nu mă plâng!”, spune Valentin Badea.
O altă operațiune importantă este tăierea, astfel încât să păstreze pomii la o înălțime mică, să poată fi culeși fără scară.
Apoi, destul de des, trebuie cosite buruienile care apar printre pomi. „Iau toate substanțele nutritive și cresc foarte repede. Anul acesta am semănat trifoi pitic. Sper ca acesta să acopere pământul ca o pâslă, care să împiedice dezvoltarea buruienilor. În afară de aceasta, ar feri pământul de soare, asigurând păstrarea mai bună a umidității. În plus, ar fixa și azotul”.
„În rest, cam asta e totul. Smochinii nu au nici un secret. De fapt, ar fi culmea ca un pom să aibă secrete!”, își încheie povestea Valentin Badea.
Poate că smochinii nu au secrete. Dar livada cu smochini de la Buzău, sigur are secretele sale: dragostea, dăruirea și pasiunea proprietarului… Pe acestea am reușit să le pătrundem. Pe altele, vă invităm să încercați să le aflați la fața locului!

un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV