Livada Tudor este rezultatul luptei dintre ambiția unei familii dornice de muncă în natură și rezistența unei pârloage care nu mai simțise lama plugului de multă vreme. Au fost odinioară grădini particulare cu pomi și viță de vie, apoi viile CAP-ului, dar de la un timp, totul a fost abandonat. Fânețele și mărăcinii s-au înstăpânit pe versanți. Până într-o zi când Marius Tudor, de loc din Mizil, a ochit terenul și l-a cumpărat ”pe bucăți”, fiindcă așa au fost proprietățile.
O sumedenie de soiuri
Suprafața nu-i mare, vreo două hectare și un pic, dar startul e bun, cu șanse sigure de dezvoltare. Marius Tudor își motivează proiectul pomicol în termeni simpli: ”Am ajuns să înființez această livadă din dragoste pentru pământ. Pesemne totul este ciclic în natură: pe vremuri aici erau niște locuri idilice, așa cum povestesc bătrânii, nu avea unde să pască o vacă, decât pe drum, fiindcă totul era împrejmuit, iar plaiul era mult mai dulce până să fie terasat pentru cultivarea viței de vie în perioada regimului comunist. Noi ne-am cumpărat o casă în Jugureni în 2003, apoi doi ani am tot căutat teren ca să înființăm livada, un vis de-al nostru mai vechi”.
Așadar, cu imaginile idilice evocate de bătrânii din Jugureni, familia Tudor s-a pus pe treabă, să transforme pârloaga în livadă. Puieții i-au achiziționat de la o firmă din Oradea, proprietate a unui italian. Plantarea a fost efectuată, pe schema semi-intensivă 1,6 m x 3,5 m, în primăvara anului 2012. Soiurile sunt diverse: Golden Delicious, Red Delicious, Idared, Granny Smith, Rubin Fuji, Braeburn, Gala Decarli Fendeca și Gala Venus Fengal. Soiurile au fost alese pentru rezistența la boli, astfel încât să fie folosite cât mai puține substanțe chimice.
Pasiune cu diplomă
Oana Tudor, fiica lui Marius, a absolvit anul trecut Facultatea de Horticultură din București. E, cum se spune, în domeniu. Lucrarea ei de licență a avut ca temă crearea de noi soiuri de cireș la Pepiniera Istrița. Din toamnă, Oana urmează cursul de masterat ”Tehnologii performante, management și marketing viti-vinicol”. În același timp, lucrează ca inginer viticultor la o firmă viti-vinicolă din apropiere. Norocul Oanei a fost să aibă sub ochi o livadă înființată la numai câteva luni după ce a intrat la facultate. Horticultură la USAMV București, dar și acasă, în dealul Jugurenilor. ”La întreținerea livezii am optat pentru înierbarea naturală a intervalelor dintre rânduri și pentru lucrarea mecanică în cazul benzii de pomi. Nu am utilizat erbicid de la înființare până în prezent. Tratamentele aplicate au fost numai de contact, pe bază de sulf și cupru. Am optat pentru insecticide selective. Pentru anii următori dorim să implementăm un plan fitosanitar exclusiv bio”, a detaliat Oana Tudor.
Familia Tudor are nu numai planuri fitosanitare, ci și planuri de marketing. Vor să dezvolte o fermă pomicolă turistică. Adică să implice consumatorii în viața livezii. ”Ne dorim să vină clienții și să culeagă singuri fructele. De asemenea, ne dorim, de ce nu, să implicăm clienții în viața livezii. Adică, să vină și să participe efectiv la lucrări”, mă asigură Oana privind spre rândurile de pomi.
Marius Tudor își dorește să mai achiziționeze teren, dar situația juridică a pământului îi îngreunează planurile. Un mare of pentru familia Tudor îl reprezintă lipsa sursei de apă. Livada e încă dependentă de ploile care cad peste dealurile Jugurenilor. Vara anului 2015 a fost secetoasă, fapt resimțit vizibil de pomi. Proprietarii livezii au în vedere forarea unor puțuri, pentru a scăpa de capriciile meteorologice.
Cu forțe proprii
Vreo trei tone de mere au obținut pomicultorii noștri din Jugureni în toamna anului 2015, în primul an de rodire. Mult, puțin, acesta este rezultatul muncii lor fără să beneficieze de vreun ajutor de la statul român sau de la Bruxelles. Se descurcă și ei cum pot, învățând din greșeli sau din paginile tratatelor de specialitate. Investiția familiei Tudor este unică în Jugureni, care oricum duce lipsă de proiecte antreprenoriale în domeniul agriculturii, deși pământ este, dar vegetează numai ierburi sălbatice. I-a trebuit familiei Tudor multă voință ca să transforme un teren viran într-o livadă promițătoare. Ei sunt într-un fel asemeni pionierilor care au mers în Far West să desțelenească întinsul preeriei. În locul tufelor de măceș acum cresc meri care au dat anul trecut primele roade. Clienții nu au întârziat să apară. Fie au descoperit livada pe internet și au dorit să o viziteze, fie au ajuns prin aceste locuri din simplă curiozitate. Au văzut la poarta fermei o căruță pictată, plină cu mere de toate culorile. Cea mai mare bucurie a unui pomicultor este să-l vadă pe client mușcând cu poftă din fructele livezii sale.
Sosită din Mizil pe dealurile Jugurenilor, unde a întemeiat o fermă pomicolă, familia Tudor a ajuns întocmai ca merii pe care îi îngrijește, adică să prindă rădăcini. Sunt deja de-ai locului.
Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
