Fundamentarea solicitării ţării noastre a fost susţinută de raportul detaliat elaborat de către ANSVSA privind evoluţia situaţiei din sectorul producţiei şi procesării laptelui de vacă, dificultăţile întâmpinate dar şi avantajele de care ar beneficia România în cazul obţinerii unei perioade suplimentare de tranziţie.
Raportul a prezentat faptul că din totalul de 111.988 de exploataţii pentru producţia de lapte de vacă existente în România, peste 90 la sută sunt cele cu un efectiv de 1-3 capete bovine.
Datele au arătat, de asemenea, că un număr de 510 ferme derulează programe de modernizare şi restructurare pentru atingerea conformităţii la cerinţele europene, şi că dintre cele 1.613 de centre de colectare a laptelui, 408 nu corespund din punct de vedere structural dar au întocmit programe de modernizare şi restructurare.
Au fost menţionate în raport unităţile de procesare a laptelui, în număr de 114, dintre care o unitate ce corespunde cerinţelor comunitare şi procesează atât lapte conform cât şi lapte neconform pe linii separate, şi comercializează pe plan naţional şi pe piaţa europeană, şi cele 50 de unităţi care corespund cerinţelor structurale, procesează lapte neconform, de la care se comercializează produsele pe piaţa internă, identificate cu marca rotundă.
Incluse în raport au fost şi cele 63 de unităţi care nu corespund cerinţelor structurale, dar au întocmit programe de modernizare şi restructurare pentru a atinge cerinţele de conformitate până la data de 31 decembrie 2011. Şi aceste unităţi îşi comercializează produsele pe piaţa internă, identificate cu marca rotundă.
Cifre… din burtă!
Un alt argument inserat în raport a fost acela că doar 80 la sută din laptele furnizat de crescătorii de bovine din România fabricilor de procesare, este conform cu reglementările europene… Acestea sunt cifrele oficiale. Vă rog să mă însoţiţi în analiza mea şi să îmi împărtăşiţi scepticismul, deoarece cu toţii ştim cum se fac rapoartele oficiale… din burtă.
Ceea ce m-a surprins este faptul că într-o declaraţie la postul public de televiziune, preşedintele veterinarilor a susţinut necesitatea păstrării în sistemul de lapte pentru procesare a crescătorilor care deţin 1-3 animale şi că este obligatoriu să facem acest lucru din considerente de protecţie socială. Nu sunt de acord cu păstrarea acestui mecanism de protecţie socială din bugetul agriculturii, cu toate că înţeleg dificultăţile fermierilor de subzistenţă.
Înţeleg în schimb că ne plângem pe unde putem că nu avem randament economic al sectorului de producţie şi de procesare lapte faţă de alte ţări. Înţeleg că vin alegeri cât de curând, dar tocmai aici cred că este problema noastră: am ţinut în şah o masă de manevră care era formată din aceşti crescători şi îi folosim ca scut, fie din interese electorale, fie din interese economice.
Prima parte a afirmaţiei mele e o realitate pe care probabil că o cunoaşteţi de aproape 20 de ani şi nu voi insista pe aceasta. Am să explic a doua parte a afirmaţiei mele: obţinerea derogării pentru încă un an înseamnă, obligatoriu, păstrarea unui număr mare de medici veterinari în sistem, plătiţi din bani publici.
Expirarea tranziţiei i-ar lăsa pe mulţi, probabil, pe drumuri. În plus, nu prea cred că ceea ce nu s-a realizat în cei mai bine de zece ani, de când vorbim de îmbunătăţirea condiţiilor de igienă din ferme, se va rezolva într-un an.
Cum nu sunt convins că 80 la sută din laptele românesc întruneşte calitatea europeană. Fac această afirmaţie tocmai pentru că ştiu că nu tot laptele din România este controlat de laboratoarele DSV-urilor.
