Infertilitatea sezonieră la suine se caracterizează prin scăderea performanțelor de reproducție, fenomen observat de obicei la sfârșitul verii și/sau începutul toamnei.
Pentru a minimiza efectele infertilității sezoniere, este necesar să înțelegem cauzele fundamentale și mecanismele care duc la manifestările sale clinice. Severitatea efectelor variază considerabil de la o fermă la alta.
Infertilitatea sezonieră la suine se caracterizează prin scăderea performanțelor de reproducție, fenomen observat de obicei la sfârșitul verii și/sau începutul toamnei. Acest fenomen nu este neobișnuit și poate fi observat mai evident la mistreț (Sus scrofa ferus), strămoșul porcului domestic, care nu se împerechează după luna septembrie, evitând astfel fătările din timpul iernii, când resursele de hrană și condițiile termice sunt potrivnice.
Infertilitatea sezonieră este cauzată de mai mulți factori, precum temperatura, raportul zi – noapte, nutriția și genetica. Evident că majoritatea acestor parametri sunt influențați de perioada anului, fapt ce a condus inițial la denumirea de „infertilitate de vară-toamnă”.
Cum se manifestă infertilitatea sezonieră?
S-a demonstrat că temperaturile ridicate din timpul verii determină întârzierea apariției primului estru la scrofițe. Producția redusă de hormon luteinizant (LH) de către glanda hipofiză limitează creșterea foliculilor pe ovar, împiedicând astfel scrofița să intre în călduri.
Pe lângă întârzierea debutului pubertății, ferma poate înregistra un număr crescut de scroafe cu un interval prelungit de la înțărcare la următorul estru sau care nu mai intră deloc în călduri după înțărcare.
Pe de altă parte, întoarcerile regulate în călduri, la aproximativ 21 de zile după montă, sunt mai frecvente vara, în timp ce întoarcerile neregulate (după 21 de zile) sunt mai des întâlnite toamna, sugerând probleme funcționale la nivelul corpului galben și, implicit, menținerea gestației.
Pierderea timpurie a acesteia poate fi cauzată atât de concentrația scăzută de LH, cât și de problemele legate de recunoașterea maternă a gestației, care are loc în jurul zilei a 12-a după montă/inseminare.
Stresul termic și scăderea ratei fătărilor
Toate aceste elemente conduc la scăderea ratei fătărilor, care poate fi observată în documentele de producție sub forma scroafelor „goale” la controlul de gestație sau ca „fătări nereușite”, adică avorturi.
Efectul sezonier asupra mărimii cuibului este asociat în principal cu stresul termic. Temperaturile ridicate pot reduce numărul de embrioni și chiar pot conduce la pierderea gestației dacă numărul acestora este prea mic pentru a o menține.
Sindromul avortului de toamnă
În fine, infertilitatea sezonieră se poate manifesta sub forma “sindromului avortului de toamnă”, caracterizat prin creșterea numărului de avorturi în fermă în primele zile de toamnă, când temperaturile sunt ridicate pe timpul zilei și scăzute pe timpul nopții.
Efectele infertilității sezoniere sunt numeroase, dar nu toate se manifestă neapărat în fiecare fermă. Pentru a evalua impactul pe care infertilitatea sezonieră îl are asupra producției, este important să se analizeze datele de producție și evoluția performanțelor reproductive pe parcursul întregului an.
Infertilitatea sezonieră afectează doar femela?
Când se discută despre infertilitatea sezonieră, majoritatea specialiștilor se referă la consecințele asupra femelelor. Totuși, și vierii manifestă o scădere a fertilității după un episod de stres termic de scurtă durată (două zile) sau de lungă durată (câteva luni).
Acest lucru este deosebit de evident atunci când temperatura din adăpost depășește 28 grade C, însă efecte asupra calității materialului seminal pot fi observate chiar și la temperaturi care depășesc doar cu puțin zona termoneutră a vierilor, de aproximativ 22 grade C.
Căldura poate reduce libidoul vierului, dar deteriorează și celulele germinale din testicule. Sub acțiunea stresului termic, acestea pot evolua în spermatozoizi anormali și infertili. În plus, volumul de material seminal recoltat este redus în această perioadă. Astfel de consecințe pot fi observate chiar și până la patru săptămâni după revenirea temperaturii ambientale la valori normale.
Cum se poate gestiona infertilitatea sezonieră în fermă?
Infertilitatea sezonieră se poate manifesta în moduri diferite, iar severitatea efectelor sale variază considerabil de la o fermă la alta.
Prin urmare, înainte de a încerca orice tip de intervenție, este necesară analizarea istoricului din registrele de reproducție pe ultimii ani pentru a evalua performanțele efectivului în timpul verii/începutului de toamnă, comparativ cu restul anului, în căutarea unui tipar repetitiv.
Pentru a minimiza efectele infertilității sezoniere, trebuie să înțelegem cauzele de bază și mecanismele care duc la manifestările sale clinice. Creșterea temperaturilor ambientale peste zona termoneutră a porcilor adulți (18-20 grade C), precum și reducerea consumului de furaj în timpul lactației au fost identificate ca fiind cei doi factori majori care influențează performanțele reproductive la suine.
Prin urmare, practicile de management trebuie să se concentreze asupra acestor aspecte pentru a limita scăderea performanțelor.
DOUĂ CĂI DE ACȚIUNE
- Creșterea nivelului bazal de LH. Concentrația scăzută de hormon luteinizant (LH) a fost identificată ca un element-cheie al infertilității sezoniere. O strategie pentru a contracara acest efect constă în injectarea scroafelor cu o combinație de gonadotropină corionică umană și ecvină (hCG și eCG). Administrată la înțărcare, combinația induce un estru fertil și îmbunătățește manifestarea estrului, iar dacă este administrată în ziua a 12-a post-inseminare, ajută la menținerea gestației prin îmbunătățirea recunoașterii materne a gestației. Prin urmare, tratamentul hormonal artificial poate face parte din strategia de gestionare a infertilității sezoniere, cu condiția adaptării momentului administrării în funcție de situația specifică a fermei.
- Forță de muncă pregătită. În timpul verii, este foarte probabil ca angajații să își ia concediu, iar găsirea de personal înlocuitor poate fi dificilă. Asigurarea faptului că noii angajați sunt instruiți corespunzător, chiar dacă sunt temporari, este benefică pentru menținerea performanțelor reproductive în această perioadă dificilă a anului.
De asemenea, modificarea programului de muncă astfel încât activitatea să se desfășoare în primele ore ale dimineții, când adăposturile sunt mai răcoroase, poate aduce beneficii atât animalelor, cât și personalului.
