De altfel, toate mamiferele manifestă acest fenomen în lunile de toamnă şi, ca atare, nici suinele domestice nu reprezintă o excepţie de la regulă. Care regulă? Cea care ne spune că orice fiinţă vie superioară are viaţa controlată permanent de acele substanţe chimice pe care le numim generic hormoni.

Efecte ale disfuncţionalităţii hormonilor asupra fertilităţii scroafelor domestice
Să le luăm pe rând şi să vedem care sunt efectele cele mai importante ale sezonului de toamnă asupra fertilităţii scroafelor domestice.
• Unul dintre cele mai „dureroase” efecte asupra performanţelor fermei este reprezentat de scăderea – uneori dramatică – a ratei fătării în acest sezon nefast pentru producători. Analize extrem de bine cotate de către comunitatea ştiinţifică au demonstrat că diferenţele privitoare la rata fătării din primăvară faţă de toamnă pot să depăşească şi 20%, după unii autori (Mattioli şi col.,1987). Ca atare avem de-a face cu o situaţie extrem de frustrantă şi inpredictibilă în sezonul de toamnă, pentru că apar variaţii enorme între proporţia de scroafe diagnosticate ca fiind gestante şi cea a scroafelor care fată efectiv (vezi grafic).
• Un al doilea efect nefast al sezonalităţii acţiunii hormonului melatonină este întârzierea instalării pubertăţii la scrofiţe, fenomen de asemenea moştenit de la rudele sălbatice. În acest caz lucrurile sunt şi mai complexe, pentru că apariţia primului ciclu de călduri, odată cu instalarea pubertăţii, este modulat nu numai de durata zilei lumină, ci şi de prezenţa şi acţiunea feromonilor produşi de vier, acolo unde acesta este cazat în aceeaşi incintă cu scrofiţele. Unele studii au demonstrat că în perioada vară/toamnă scrofiţele ating pubertatea cu o întârziere de peste zece zile faţă de celelalte perioade ale anului, ceea ce implică efecte economice, costul furajului per animal crescând semnificativ până la prima montă.
• Nu este lipsit de interes nici al treilea efect al disfuncţionalităţii hormonilor asupra fertilităţii, şi anume creşterea intervalului de timp dintre înţărcare şi monta fecundă ulterioară acesteia. Cele mai dramatice schimbări par să se regăsească la scroafele aflate după prima fătare, respectiv înţărcare, remarcându-se o prelungire semnificativă a acestui interval, cu precădere în fermele de dimensiuni mai mari şi în zonele geografice cu veri călduroase.

Influenţa factorilor de mediu
Pe lângă aspectele oarecum legate de „moştenirea” dobândită de la strămoşii sălbatici, nu putem eluda şi unele efecte ale factorilor de mediu asupra fenomenului infertilităţii de toamnă.
• Primul pare să fie fotoperiodismul, respectiv durata zilei lumină care, cum spuneam, influenţează secreţia melatoninei la nivelul epifizei. Aceasta, la rândul său, acţionează asupra secreţiei hormonilor cu rol sexual de la nivelul hipotalamusului – mai ales GnRH -, în funcţie de concentraţia din plasma sangvină. Aceştia vor influenţa în cascadă secreţia hormonului hipofizar LH, responsabil de activarea funcţionalităţii ovarelor.
• Pe de altă parte, şi variaţiile termice majore dintre zi şi noapte în perioada de toamnă par să aibă rolul lor în manifestarea fenomenului de infertilitate în acest sezon, mai degrabă prin distorsionarea comportamentului alimentar, respectiv a ingestei voluntare de furaj. Din păcate, la nivelul fermei aceste aspecte nu sunt luate în calcul, furajarea scroafelor realizându-se, în cele mai multe cazuri, în funcţie de programul de lucru al personalului şi nu după cum şi-ar dori animalul să se hrănească.

Furajarea în perioada critică a infertilităţii de toamnă
În fine, furajul e important în acest context nu numai din perspectiva nivelului energetic, ci şi a cantităţii zilnice de furaj administrată scroafelor. În majoritatea studiilor, administrarea a peste 3,5 kg furaj/zi scroafelor gestante – faţă de doar 2,5 kg – a condus la o creştere a ratei fătării cu peste 5% în perioada critică a infertilităţii de toamnă. Motivaţia pare să fie una legată tot de hormoni şi sintetizarea acestora de către organism. Se pare că un consum de furaj de 3,5 kg/zi determină secreţia unei cantităţi sporite de LH la nivelul hipofizei, determinând menţinerea unei activităţi intense a corpilor galbeni de pe ovar, respectiv creşterea cantităţii de progesteron. Pe de altă parte, nivelul ridicat al energiei din raţie – prin creşterea conţinutului în carbohidraţi – are tot o influenţă pozitivă asupra organismului, cunoscut fiind efectul pozitiv al raportului glucide-insulină asupra întregului sistem reproductiv (hipotalamus – hipofiză – ovar).
Nu în ultimul rând, ar mai fi de reamintit efectul negativ al feromonilor secretaţi de vier asupra apariţiei ciclului estral la scrofiţe în perioada de vară-toamnă, dar şi densitatea în boxele în care această categorie de femele este întreţinută. Nivelul crescut al stresului în condiţii de densitate ridicată sau acolo unde scroafele mature sunt amestecate cu cele tinere poate conduce la o creştere semnificativă a incidenţei avorturilor timpurii la scroafele tinere, inferioare celor adulte în ierarhia socială ce se stabileşte în boxele comune.

O „MOŞTENIRE” DOBÂNDITĂ DE LA STRĂMOŞII SĂLBATICI
E cunoscut faptul că sezonul de reproducţie la mistreţ începe toamna târziu pentru ca fătarea să aibă loc primăvara, odată cu multiplicarea surselor de hrană. După fătare şi încheierea alăptării, scroafele sălbatice intră în aşa-numita fază de anestru sezonier, ce durează până la începutul iernii următoare. E o reacţie normală aflată sub influenţa creşterii – şi, ulterior scăderii – duratei zilei-lumină asupra producţiei unui hormon esenţial pentru reproducţie: melatonina.
Chiar dacă porcii domestici din fermele comerciale au încetat de mult a mai fi animale cu un sistem reproductiv sezonier, este interesant că în ultima parte a verii şi începutul toamnei scroafele manifestă o scădere a fertilităţii, chiar şi în condiţii de întreţinere ideale. Adică exact în perioada în care „suratele” lor sălbatice manifestă cel mai profund anestru sezonier. Cele mai afectate sunt scrofiţele, la care se manifestă o întârziere a instalării pubertăţii, dar şi scroafele aflate la prima fătare.

PORCUL E O UZINĂ VIE, NU UN AGREGAT MECANIC PRODUCĂTOR DE CARNE!
Toate cele prezentate în acest material nu fac altceva decât să demonstreze cât de importantă este secreţia diferiţilor hormoni pentru instalarea şi apoi derularea în condiţii normale a gestaţiei, până la fătare. Ne mai arată multiplele forme în care fotoperiodismul, variaţia termică şi nutriţională determină schimbări majore ce pot conduce la o alterare semnificativă a parametrilor reproductivi la nivel de fermă. Dar, mai ales ne învaţă, dacă mai era nevoie, că organismul animalului este ca un ceas biologic extrem de sensibil la acţiunea factorilor de mediu, ceas de care trebuie să ţinem seama în adoptarea şi adaptarea diferitelor strategii de management la nivel de fermă. Ca atare, haideţi să ne reamintim zilnic că porcul e o uzină vie, nu un agregat mecanic producător de carne!

Articol publicat in revista Ferma nr. 15 (198) (1-15 septembrie)