Biodiversitatea agricolă se referă la toate ecosistemele şi formele de viaţă legate în mod direct de agricultură. Acestea includ soiuri rare de seminţe şi rase rare de animale, numeroase organisme cum ar fi fauna din sol, buruieni, dăunători, prădători, precum şi toate speciile indigene de plante şi animale care trăiesc într-o fermă sau care o tranzitează. Biodiversitatea pe teritoriul UE se află într-un declin continuu şi puternic, în special ca rezultat al activităţilor agricole.
Curtea de Conturi Europeană a publicat recent o analiză preliminară de audit referitoare la sprijinul UE pentru biodiversitate în agricultură. Analizele preliminare furnizează informaţii cu privire la o activitate de audit în curs şi sunt concepute pentru a servi drept sursă de informaţii pentru cei interesaţi de politica sau de programele auditate.
Azotul şi fosforul în acţiune
Potrivit raportului preliminar, biodiversitatea scade, în general, atunci când creşte intensitatea agriculturii, din cauză că aceasta din urmă capătă caracter industrial, iar fermierii tind să se specializeze, concentrându-se pe câteva specii sau soiuri cu un randament ridicat. Rezultatul a fost o utilizare sporită a chimicalelor şi utilajelor agricole, precum şi schimbarea mediului înconjurător, apărând astfel peisaje mai deschise şi mai omogene. Creşterea intensivă a animalelor are, de asemenea, un efect nedorit asupra biodiversităţii. Potrivit unui studiu la care au participat inclusiv experţi ai Comisiei Europene, creşterea animalelor reprezintă 78% din impactul negativ al agriculturii asupra biodiversităţii. Acest impact negativ a fost evidenţiat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). Creşterea animalelor este o sursă majoră de poluare cu surplus de azot şi de fosfor. Aceste substanţe chimice pot provoca o creştere a vegetaţiei şi a algelor în lacuri şi în râuri, consecinţa fiind reducerea oxigenului. Acest proces, cunoscut sub numele de eutrofizare, afectează în continuare biodiversitatea.
Care ar fi soluţia? Autorii studiului preliminar susţin că agricultura extensivă, care utilizează mai puţine îngrăşăminte, pesticide şi utilaje agricole este, în general, mai puţin dăunătoare biodiversităţii.
Janusz Wojciechowski, membru al Curţii de Conturi Europene responsabil de auditul pe tema biodiversităţii: „Un raport internaţional recent avertizează că, la nivel mondial, un milion de specii sunt în pericol de dispariţie. În UE, agricultura este sectorul care contribuie cel mai mult la declinul biodiversităţii. Auditul nostru va stabili cât de utilă a fost contribuţia UE la corectarea şi, eventual, la inversarea acestei situaţii”.
Sursa foto: http://www.europarl.europa.eu
ARDEALUL, ŢINUTUL AGRICULTURII CU ÎNALTĂ VALOARE NATURALĂ
Agricultura extensivă include agricultura cu înaltă valoare naturală, asociată cu o biodiversitate ridicată, în ceea ce priveşte speciile sau habitatele, reprezentând aproximativ 30% din suprafaţa agricolă utilizată în UE.
Presiunile socio-economice asupra agriculturii extensive creează riscul ca fermierii să abandoneze terenurile agricole cu înaltă valoare naturală ameninţând această biodiversitate. Cele mai multe terenuri agricole cu înaltă valoare naturală sunt în Spania, în nordul Marii Britanii, în sud-estul Franţei şi pe ţărmurile Islandei, dar şi pe coasta Dalmaţiei. În România, cele mai multe terenuri cu înaltă valoare naturală sunt în Transilvania. Lipsesc însă în sudul ţării, unde este practicată agricultura intensivă, în cadrul marilor exploataţii agricole.
Articol publicat în revista Ferma nr. 12/239 (ediţia 1-31 iulie 2019)
