Apreciat pentru calitățile sale de lider încă de pe vremea când ocupa funcția de președinte al Federației Crescătorilor de Bovine din România, Mircea Ciurea a pus bazele propriei afaceri pe scheletul fostului IAS Gherla, de unde a „moștenit” o parte din adăposturile pentru vaci. În prezent, crește și exploatează o sută de exemplare din rasa Bălțată românească.

„Am preluat efectivul de Bălțată de la fostul IAS unde am lucrat. De acolo am cumpărat 20 de capete și am mai achiziționat încă 15 juninci gestante de la Stațiunea de Cercetare Suceava. Deci, de la început am mers pe un nucleu de Bălțată românească pe care am venit cu infuzie de Bălțată germană. Am folosit tauri de top din Europa și, practic, mi-am construit un program de ameliorare la nivelul fermei”, ne-a mărturisit administratorul Cooperativei Someș-Arieș.

Din păcate, spune el, prin eliminarea controlului oficial al performanțelor și în lipsa unui program național de ameliorare, foarte mulți fermieri încă mai fac însămânțările haotic, crezând că dacă folosesc tauri de top dintr-o dată va crește producția de lapte și se va menține la un nivel ridicat, ceea ce nu este adevărat pentru că, se știe, câștigul genetic pe generație este de 1-2%. „Trebuie o muncă susținută de ani de zile până să ajungi la un efectiv performant, cu aptitudini de producție și cu caractere de exterior care să corespundă cerințelor rasei”, consideră Mircea Ciurea.

Forța de negociere crește prețul de livrare

Pentru că au o forță mare de negociere, fermierii asociați în Cooperativa Someș-Arieș au posibilitatea să obțină prețuri mai bune la procesator. „Noi avem un contract ferm cu Napolact. Livrăm aproape un sfert din producția pe care o procesează zilnic acest procesator. Prețul este confidențial, dar pot să spun că este cu 30-40 la sută peste ceea ce vând fermierii individuali”, ne-a precizat acesta. Anul trecut, în ferma lui Ciurea producția medie pe cap de vacă a fost de 6.700 litri.

Fermierul clujean este nemulțumit, totuși, de faptul că prețul de achiziție al laptelui diferă de la un sezon la altul. „Vara, prețul este mai mic. Or, într-o fermă cum este a mea și cum sunt ale majorității fermierilor din cooperativă, nu ar trebui să existe această diferență, fiindcă noi facem furajare și vara, tocmai pentru a suplimenta lipsa de masă verde. Pentru că masă verde pe pășune avem doar în mai și în prima jumătate a lunii iunie, iar pentru a menține producția la un nivel ridicat trebuie să venim cu un supliment de furaje – masă verde, furaj concentrat, premixuri”, ne-a mărturisit ardeleanul.

Furajele și le produce singur. Anul trecut, însă, calitatea acestora a suferit din cauza arșiței. „A fost o perioadă de stabulație destul de grea, ca de altfel pentru toți fermierii din România. Am reușit să ne descurcăm totuși cu niște costuri suplimentare și să ieșim la noua producție. În structura bazei furajere avem și 10 hectare de borceag de toamnă, de unde o să recoltăm masa verde necesară furajării animalelor”, spune acesta. Pe cele 120 de hectare de care dispune la ferma din Gherla, Mircea Ciurea mai cultivă grâu, pe o suprafață de 25 de hectare, floarea-soarelui, pe 15 hectare, lucernă, pe 25 hectare, și pe restul produce porumb siloz.

Bălțata, mai rentabilă decât Holstein

Deși a mai făcut infuzii de Red Holstein, a preferat Bălțata românească, pentru că e mai rentabilă și se pretează mai bine pentru zona Transilvaniei. „Bălțata Românească e o rasă mai rezistentă, valorifică mai bine condițiile noaste din Ardeal. Nu are producția de lapte ca la Holstein, dar are o longevitate productivă mult mai mare. Pe de altă parte, vacile din rasa Holstein nu au căutare la abatorizare, pentru că sunt animale slabe. O Bălțată poate să ajungă la 500-600 kilograme în carcasă”, spune Ciurea.

Birocrația, piedică în calea accesării eurofondurilor

Ca orice fermier cu pretenții, Mircea Ciurea a apelat la credite bancare pentru a-și dezvolta afacerea. Primul proiect prin programul SAPARD din județul Cluj i-a aparținut. „Era anul 2005 și am accesat acest proiect pentru achiziția de utilaje: un tractor, un plug reversibi și o presă de balotat. Dar atunci era mult mai ușor, întrucât finanțarea era asigurată în întregime de bancă. Iar ca și gaj pentru acest credit au fost utilajele pe care le-am cumpărat”, își amintește acesta.

După ce a achitat întreaga sumă la bancă, pe noile măsuri PNDR nu a mai accesat nici un proiect din cauza birocrației. „Partea de cofinanțare nu puteam să o asigur și atunci am apelat la un IFN și mi-am achiziționat un tractor de 240 cai putere, un disc mare, o semănătoare cu discuri, freză; niște utilaje de capacitate mai mare și performante cu care am redus foarte mult consumul de motorină și am crescut productivitatea”, spune fermierul clujean.

Compensații de la stat pentru calamități

În ceea ce privește subvențiile de stat, Mircea Ciurea susține că statul ar fi trebuit să acorde anumite compensații financiare pentru a diminua efectele unui an secetos cum a fost 2012. „Având în vedere faptul că anul trecut a fost deosebit de dificil, arșița a diminuat foarte mult producția de furaje la hectar și calitatea acestor furaje, statul trebuia să vină cu o subvenție suplimentară, nu cu o mie de lei, cum a făcut.

Trebuia să vină cu ceva mult mai substanțial, astfel încât fermierii să treacă peste această perioadă dificilă și să nu fie decapitalizați în felul în care sunt în momentul de față. Sunt foarte mulți colegi care nu au bani pentru achiziționarea motorinei ca să își facă lucrările în câmp”, constată Ciurea.

Avantajul asocierii

Eliminarea cotelor de lapte în 2015 nu-l sperie. Este unul din motivele pentru care a pus bazele Cooperativei Someș-Arieș. „Ca fermier individual nu puteam face față acestei concurențe. Acum însă, având în vedere că noi livrăm zilnic procesatorului în jur de 25.000 litri de lapte, pot spune că suntem pregătiți pentru perioada ce va veni după eliminarea cotelor. Ne va fi mai ușor, spre deosebire de restul fermierilor care nu sunt organizați”, consideră fostul președinte al Federației Crescătorilor de Bovine din România.

MODEL DE URMAT

Cooperativa agricolă „Someș-Arieș” a fost înființată în primăvara anului 2011. În prezent, unitatea are în componență 47 de ferme, un efectiv de peste 4.000 de capete de bovine și o suprafață de teren pentru producția de furaje de aproape 5.000 de hectare. Membrii cooperativei livrează zilnic procesatorilor în jur de 25.000 de litri de lapte. Pentru a deveni membru al cooperativei, solicitantul trebuie să îndeplinească anumite condiții legate de calitatea laptelui, nivelul celulelor somatice din lapte, procentul de grăsime și de proteine din materia primă. De asemenea, ferma trebuie să aibă capacitate de stocare frigorifică a laptelui.