Deficitul în microelemente apare atât din cauza neasigurării acestora în raţia zilnică, cât şi prin ingerarea unor elemente minerale în cantităţi mai mari decât necesarul (antagoniste cu aceste microelemente). Cu alte cuvinte, atunci când distribuim o raţie dezechilibrată.
Tratarea carenţei de zinc
Lipsa zincului se manifestă la capre prin simptome precum: piele inflamată, rigiditate articulară, salivare excesivă (spume în colţurile gurii), picioare umflate, apetit scăzut, scădere în greutate, iar la ţapi prin reducerea în volum a testiculelor, libidou scăzut şi spermă de calitate slabă. De asemenea, sistemul imunitar poate fi afectat şi apar anomalii în creşterea părului, în sensul că pe zone mici părul cade, iar pielea este descuamată ca şi în cazul mătreţii. Caprele crescute pentru producţia de fibre, cum sunt Angora şi Caşmir, au nevoie, în raţie, de mai mult zinc decât caprele specializate pentru producţia de carne şi de lapte, având în vedere rolul pe care îl joacă acest microelement în producţia de fibre. Unele efectele dispar foarte repede (ore sau zile) după suplimentarea în hrană a zincului.
Pentru un efect rapid, în tratarea deficitului, există şi soluţii injectabile cu minerale care conţin microelemente ca zinc, cupru, seleniu şi mangan. Administrarea se va face numai de către medicul veterinar, deoarece o dozare incorectă poate avea ca efect apariţia insuficienţei hepatice şi renale, ceea ce poate duce la moartea animalului. La acest procedeu se poate apela doar când caprele sunt bolnave şi este nevoie ca suplimentul să ajungă repede în corpul animalului. Dacă problema este cronică, trebuie găsită o metodă prin care suplimentarea să se facă zilnic prin raţie în paralel cu scăderea proporţiei de participare a lucernei (fân sau semifân).
Seleniul este indispensabil…
Seleniul este un micronutrient necesar caprelor. Deşi acestea au nevoie doar de puţin seleniu, deficitul poate provoca mari probleme. Atunci când caprele nu beneficiază de suficient seleniu, pot avea probleme în a rămâne gestante, sunt mai susceptibile de a avea probleme la fătare, frecvent are loc retenţia placentei şi, probabil, nu vor produce lapte la nivelul potenţialului productiv. După fătare, iezii sunt slabi şi se dezvoltă greu. În cazuri extreme apare boala muşchilor albi, manifestată prin rigiditate musculară iar animalul nu mai poate fi salvat.
Spre deosebire de zinc şi cupru, despre care se doreşte să se afle mai multe, seleniul şi efectul său asupra sănătăţii animalelor este cunoscut de mai mult timp. Cauza principală a deficienţei în seleniu este conţinutul său scăzut în sol şi ca urmare în plantele şi cerealele cultivate pe terenul cu deficit. Secundar, carenţa seleniului la animale poate să apară şi dacă apa de băut conţine prea mult sulf.
Cantitatea de seleniu din sol variază foarte mult în funcţie de localizarea fermei. Asta înseamnă că animalele din zonele în care solul este deficitar ar putea să nu fie capabile sa obţină prin furaje o cantitate suficientă de seleniu.
… dar poate crea toxicitate
Pe de altă parte, ca urmare a faptului că furajele comerciale (granule) şi amestecurile minerale sunt vândute atât în ţară, cât şi în străinătate, s-a stabilit un nivel maxim de seleniu, astfel încât caprele din zonele în care solul este bogat în seleniu să nu se intoxice. Acesta este motivul pentru care există o varietate de produse disponibile pentru a adăuga mai mult seleniu în dieta caprelor, în funcţie de nevoile individuale ale acestora.
Solul ţarii noastre este sărac în seleniu, argument pentru care medicii veterinari recomandă folosirea suplimentelor cu seleniu, în special la tineret. Cel mai frecvent, seleniul se administrează injectabil în combinaţie cu vitamina E. O altă modalitate este distribuirea prin furaje sau încorporat în suplimentele minerale.
Partea dificilă vine când dozăm produsul pe care îl distribuim. Caprele au nevoie de seleniu în cantitate de 0,2 ppm. Nivelul toxic al seleniului este de 3 ppm. Din păcate, toxicitatea seleniului se manifestă prin aceleaşi simptome ca şi în cazul deficienţei.
Ca şi cuprul, seleniul este depozitat în ficat. În caz de deces, se poate duce ficatul caprei la un laborator şi se poate stabili dacă deficitul în unul sau ambele microelemente a fost cauza morţii.
La noi în ţară s-au raportat situaţii în care s-a manifestat deficitul de seleniu atât la oi, cât şi la capre. Deficitul în cupru şi zinc, chiar dacă a existat, în cazuri particulare, nu a creat probleme atât de grave ca seleniul sau de multe ori a trecut imediat după suplimentarea raţiei cu minerale, fără a se şti exact de ce au apărut simptomele. Chiar şi fără tratament, modificarea raţiei şi limitarea mineralelor administrate în exces, antagoniste cu microelementele descrise în cele două articole, au avut ca efect dispariţia simptomelor.
CE LEGĂTURĂ EXISTĂ ÎNTRE LUCERNĂ ŞI CARENŢA DE ZINC?
Furajele granulate, speciale pentru capre, şi suplimentele minerale pentru lins conţin cantităţi suficiente de zinc. Totuşi, deficienţa în zinc poate apărea din cauza excesului de calciu din dietă şi asta se întâmplă când caprele consumă fân de lucernă o perioada îndelungată. Calciul este necesar în perioada de gestaţie pentru dezvoltarea iedului şi în perioada de lactaţie pentru a susţine producţia de lapte, însă în exces se leagă de unele microelemente şi le face indisponibile pentru organism.
Ţapii sunt mai expuşi riscului apariţiei deficitului de zinc decât caprele, dar nu se ştie sigur de ce. O explicaţie ar fi aceea că la capre (femele) calciul, responsabil de apariţia simptomelor, se elimină foarte mult prin lapte. Astfel, la ţapi, un remediu la îndemâna crescătorilor este distribuirea unei raţii care să asigure nivelul mediu de calciu fără a predispune la exces. Un remediu la îndemâna fiecărui crescător ar fi înlocuirea parţială a fânului de lucernă cu un fân bun de graminee. Se recomandă ca din consumul total de fibroase lucerna să reprezinte mai puţin de 50%. Dar ţineţi minte că nimic nu funcţionează perfect atunci când vine vorba de capre! Fibroasele trebuie păstrate în dieta caprelor, deoarece acestea sunt necesare pentru a menţine funcţionarea corectă a rumenului, deci nu este o idee bună să distribuiţi doar granule, care necesită puţină mestecare şi rumegare în comparaţie cu fânul.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/224 (ediţia 15-31 decembrie 2018)