De ce nu acceptă Orientul Apropiat carnea de ovine în carcasă? Pentru că animalele se sacrifică după un anumit ritual religios. Ce este permis şi ce este interzis a se consuma atât în conceptul islamic, cât şi în cel şi evreiesc!

Piaţa de bază pentru valorificarea tineretului ovin din rasele autohtone, în special din rasa Țurcană, este reprezentată de ţările din Orientul Apropiat. Structura carcasei, cu evidenţierea depozitelor de grăsime, este asemănătoare cu cea a raselor de ovine locale, motiv pentru care este preferată de ţările din această regiune.

Animalele trebuie exportate în viu

Un impediment în exportul rumegătoarelor mici în Orientul Apropiat îl reprezintă cerinţa ca animalele să fie expediate vii, pentru a fi sacrificate după un anumit ritual. Transportul ovinelor autohtone vii este limitat de restricţiile de circulaţie ale animalelor impuse pe fondul unor boli virale (boala limbii albastre) şi de drumurile lungi pe vapor. Încercarea ca expedierea să se facă în carcasă, după sacrificare, pentru a nu crea stres animalelor în timpul transportului, a rămas la stadiu de proiect. De ce? Pentru că beneficiarii vor să sacrifice animalele după un anumit ritual religios.

Legea alimentară ”halal”

”Halal” este o „lege alimentară” derivată din învăţăturile islamice, adică „legală sau permisă”. Alimentele care nu sunt considerate ”halal” sunt ”haram” sau mâncare care „nu este permisă”. Definiţia provine din Coran, unde se specifică ce alimente sunt permise. Cu toate acestea, versetele care descriu termenii ”halal” şi ”haram” sunt adesea vagi, lăsând loc interpretărilor. Din cauza neclarităţii, mulţi savanţi şi lideri musulmani au apelat la ”hadith-uri” sau prezicători pentru a ajuta la clarificarea celor doi termeni.

Ritualul sacrificărilor

Halal nu se referă doar la restricţii alimentare, ci şi la tratamentul animalelor, în special la modul în care sunt sacrificate. Măcelarul trebuie să fie un musulman adult. Cuţitul nu se ascute în prezenţa animalului. Lama cuţitului trebuie să fie lipsită de imperfecţiuni şi defecte care ar putea cauza sfâşierea pielii. Animalele trebuie să fie bine întreţinute şi nu trebuie să vadă alte animale când sunt sacrificate. Poziţia de sacrificare nu trebuie să fie incomodă, forţată. Sacrificarea se face prin tăierea gâtului cu o mişcare continuă cu un cuţit ascuţit. Măduva spinării nu trebuie secţionată. Animalul trebuie lăsat să i se scurgă sângele şi să nu mai fie în viaţă înainte de prelucrarea ulterioară. ”Jertfa” trebuie efectuată cu o suferinţă minimă pentru animal şi cu pronunţarea numelui lui Allah înainte şi în timpul efectuării ei. Unii experţi spun că animalul jertfit în acest fel nu suferă dacă tăierea se face rapid şi curat, pentru că îşi pierde cunoştinţa înainte ca creierul să poată percepe orice durere.

Diferenţe faţă de legile evreieşti

Restricţiile alimentare ”halal” şi de sacrificare sunt adesea comparate cu practicile evreieşti. Au şi asemănări, dar există şi diferenţe. De exemplu, atât culturile musulmane, cât şi cele evreieşti interzic consumul de sânge şi de carne de porc, dar rumegătoarele mari şi mici sunt acceptate. O altă asemănare între cele două culturi este că cel care sacrifică animalul pentru hrană trebuie să fie un adult de sex masculin.

În ceea ce priveşte diferenţele, legile evreieşti sunt mai restrictive, mai ales în ceea ce priveşte sacrificarea, pregătirea şi consumul. Astfel, măcelarul care sacrifică animalul nu este obligat să invoce numele lui Dumnezeu pentru fiecare animal şi înainte de fiecare sacrificare (dacă se realizează în sistem de abator). Ei efectuează numai rugăciunile pentru primul şi ultimul animal sacrificat.

Ce este mâncarea ”cuşer”?

În cultura evreiască sunt alte reguli şi norme care stabilesc ceea ce mănânci, precum şi modul în care îţi foloseşti bucătăria şi îţi prepari mâncarea în fiecare zi. O parte dintre evreii ortodocşi nu consideră carnea ”halal” ca fiind cuşer (kusher – „a fi pur, adecvat sau potrivit pentru consum”), dar musulmanii acceptă carnea cuşer.

Înţelegând tradiţiile religioase ale destinatarului exporturilor noastre de ovine, ne este foarte clar de ce animalele trebuie încărcate şi transportate vii pe vapor pe distanţe atât de lungi, în loc să fie livrate în carcasă.

INTERZIS vs. PERMIS

Există multe exemple de mâncare halal sau haram în cultura islamică.

• Alimentele haram (interzise) includ carnea de porc şi animalele de pradă, adică orice animal care vânează cu colţii sau cu ghiarele. Alcoolul este, de asemenea, considerat haram. În timp ce unii musulmani cred că este suficient să evite consumul cărnii de porc şi a alcoolului, alţii cred că animalele trebuie sacrificate după legile islamice. Etichetele produselor trebuie verificate pentru ingredientele interzise. Alimentele halal nu trebuie să conţină ingrediente derivate din surse haram (interzise). De asemenea, vor folosi doar ustensile şi echipamente care nu au fost contaminate cu substanţe haram. De exemplu, un cuţit folosit la tranşarea cărnii de porc se va arunca, pentru că este contaminat.
• Alimentele, de bază, permise în cultura islamică sunt: peşte şi fructe de mare, carne de vită, ovine şi caprine, pasări de curte, pâine, deserturi şi produse de patiserie, cereale, ouă, miere, lapte şi produse derivate din lapte, cafea, ceai, fructe, legume, supe şi ciorbe, etc necontaminate de cele interzise.

Înainte de a pregăti alimentele ”halal”, trebuie luate anumite măsuri de precauţie pentru a respecta toate regulile, inclusiv curăţarea tuturor ustensilelor, paharelor, veselei, vaselor de servire şi a suprafeţelor unde vor fi pregătite alimente. Carnea ”halal” ar trebui să aibă propriile ei masă de tocat, zonă de preparare şi cuţit. La alimentele prăjite, prăjituri, biscuiţi şi alte deserturi se utilizează numai uleiuri vegetale.

În cazul în care, din sursele mele de informare, am preluat ceva greşit, îmi cer scuze anticipat.

un articol de

SORIN-OCTAVIAN VOIA

USV Timişoara

ACO ”Păstorul Crişana” Arad