Simplificarea măsurilor de control al buruienilor la culturile de porumb şi soia rezistente la glifosat, conduce la scăderea eficacităţii acestui erbicid – este concluzia unui studiu realizat în comun de Serviciul de Cercetare Agricolă al Departamentului de Agricultură din SUA și de Universitatea din Illinois Urbana-Champaign (SUA) care analizează date colectate timp de 25 de ani şi care a fost publicat în jurnalul PNAS Nexus al Academiei de Ştiinţă a Statelor Unite.

Studiul descrie şi analizează modul în care populaţiile de buruieni s-au adaptat la „tacticile simplificate” de gestionare/control a buruienilor bazat în exclusivitate pe glifosat.

Autorizarea culturilor de soia și porumb rezistent la glifosat în 1996 și, respectiv, 1998, a permis utilizarea acestui erbicid selectiv în postemergență pentru controlul buruienilor la aceste culturi, în America de Nord. Ca urmare, până în 2014, mai mult de 90% din suprafaţa destinată acestor culturi era ocupată de porumb și soia GMO. Adoptarea rapidă, pe scară largă a tehnologiei, împreună cu costul relativ redus al glifosatului, a determinat o schimbare în practicile de management al buruienilor, de la un sistem divers, folosind o combinație de tehnici chimice, biologice și mecanice, la un sistem care consta adesea doar din utilizarea exclusivă a glifosatului. Astfel, numai în primii patru ani de la comercializarea culturilor GMO, pe majoritatea terenurilor agricole din SUA s-a înregistrat o creștere de peste 10 ori a cantității de glifosat aplicată.

Studiul a urmărit:

• cuantificarea modificării eficacității controlului buruienilor prin utilizarea glifosatului în postemergență asupra buruienilor din culturile din porumb și soia;
• determinarea modului în care glifosatul precedat de o aplicare a unui alt erbicid în preemergență a îmbunătățit eficacitatea și consistența tratamentelor de combatere a buruienilor comparativ cu aplicarea singulară a glifosatului.

Datele colectate în perioada 1996-2021 au fost compilate într-o singură bază de date şi au analizate două variante experimentele:

1. cu glifosat aplicat în postemergenţă;
2. cu un erbicid în preemergenţă urmat de glifosat aplicat în postemergenţă.

Au fost făcute observaţii şi evaluări pentru mai mult de 50 de specii de buruieni, dar în rezultatele finale au fost luate în calcul doar 7 specii de buruieni: Abutilon theophrasti Medik., A. palmeri, A. tuberculatus, Ambrosia artemisiifolia L., Ambrosia trifida L., C. album și E. canadensis.

Atenţie! Mai multe studii avertizează că sunt deja semne că buruienile care au dezvoltat rezistență la glifosat dezvoltă și rezistență la dicamba!

Utilizarea exclusivă a glifosatului nu este eficientă!

Rezultatele studiului arată că:

• eficacitatea metodei de control a buruienilor a scăzut în cazul utilizării doar a glifosatului în postemergenţă;
• utilizarea glifosatului precedat de un erbicid în preemergenţă a demonstrat un control eficient al buruienilor.

Studiul demonstrează adaptarea rapidă a speciilor de buruieni importante din punct de vedere agronomic la aplicarea repetată doar a tratamentelor cu glifosat.

Includerea mai multor diversitate în sistemele de management al buruienilor este esențială pentru încetinirea adaptării buruienilor și pentru a prelungi utilitatea tehnologiilor existente și viitoare.

Articolul „The silver bullet that wasn’t: Rapid agronomic weed adaptations to glyphosate in North America” publicat în PNAS Nexus din 5 decembrie 2023.