Acum prezentăm situația producției pajiștilor și un exemplu de strategie de urmat, pentru condițiile actuale de la noi, de trecere de la pajiștile degradate la agricultura ecologică concurențială. 

Pajiștile noastre abia ajung la un sfert din producția celor elvețiene (o medie de 6,5 SU t/ha de fitomasă utilă în Elveția, față de 1,6 SU t/ha în România), în principal din cauza nefertilizării (nivel mediu de fertilizare cu 150 N kg/ha în Elveția, 20 N kg/ha în România) și folosirii incorectre a pajiștilor. La altitudini mai înalte, diferențele de producție între pajiștile celor două țări sunt mai mici și în mod paradoxal aceste diferențe sunt mai mari în zone mai joase, unde condițiile climatice și de sol sunt favorabile, dovadă că noi nu tratăm pajiștile ca o cultură.

La producția pajiștilor noastre, de patru ori mai mică decât a celor elvețiene, se adaugă și calitatea furajeră foarte scăzută, din cauza covorului ierbos degradat. Deci fermierul român care trece direct la agricultura ”eco” are din start un handicap insurmontabil în comparație cu fermierul elvețian.

Un exemplu demn de urmat

În urmă cu peste două decenii, la Baza de Cercetări pentru Pajiști montane Blana – Bucegi am înființat un lot demonstrativ la 1.800 m altitudine, în plin etaj subalpin, cu principalele metode de îmbunătățire a pajiștilor invadate de Nardus stricta (părul porcului, țepoșică).

Îmbunătățirea pajiștilor a început în anul 1995 și s-a făcut prin: distrugerea covorului ierbos degradat prin erbicidare cu glifosat, amendare cu praf de var, prelucrarea țelinii cu freza la 10-12 cm, semănat ierburi perene, fertilizat trei ani consecutiv (1996 – 2000) cu îngrășăminte chimice 150 kg/ha N + 50 kg/ha P2O5 + 50 K2O, doi ani de conversie (2001 – 2002) și în continuare două serii de târlire cu o vacă la 6 mp, timp de cinci nopți, completat de îngrășăminte ecologice pentru fosfor, 100 kg de s.a./ha (Tabelul 1).

Producția de substanță uscată (SU) a pajiștii fertilizate cu NPK trei ani la rând, după o perioadă de conversie de doi ani de târlire și fertilizare fosfatică în sistem ”bio”, este de trei ori mai mare față de pajiștea martor. În varianta semănată și amendată calcic, la aceeași fertilizare și târlire, producția a crescut, în medie pe 20 de ani (1996–2015), de 4,8 ori față de martor, 60% fiind efectul amendării și 30% al semănatului. 

Productivitatea pajiștilor exprimată prin producția de lapte a vacilor din rasa Brună (Schwyz), aflate în transhumanță pentru o perioadă medie de 85 de zile, este în concordanță cu producția de SU a pajiștilor îmbunătățite (Tabelul 1). Asemenea producțiilor de SU, și producția de lapte la unitatea de suprafață este în creștere, odată cu aplicarea măsurilor de îmbunătățire a covorului ierbos degradat de Nardus stricta. 

În varianta A, prin pășunat rațional cu încărcare normală și târlire cât a fost posibil, după 40 de ani de intervenție, pajiștea invadată de Nardus stricta a dat o producție de lapte cu doar 45% în plus față de pajiștea din afara îngrădirii, respectiv o creștere de 1% pe an! În cea mai bună variantă D se obțin, în medie pe 20 de ani, într-un sezon de pășunat, 4.320 litri de lapte/ha în etajul subalpin din Bucegi! Rezultatele sunt date științifice excepționale și reale.

Rezultatele economice motivează investiția 

În calculele privind cheltuielile cu investițiile asupra îmbunătățirii pajiștilor și efectul lor final în prețul laptelui obținut (Tabelul 2) s-a ținut seama de durabilitatea minimă a împrejmuirii cu lemn pentru pășunat rațional și a efectului amendării calcice (de 30 de ani), durata pajiștii semănate – 20 de ani și a fertilizării chimice NPK timp de 3 ani consecutiv cu efect pe 5 ani.

Cheltuielile ocazionate cu îmbunătățirea covorului ierbos, pentru variantele B, C și D, sunt în creștere de la 180 la 230 euro/an/ha. Raportat la prețul de valorificare a producției de lapte (îmbunătățită prin creșterea productivității pajiștii), costurile cu investițiile sunt în scădere de la 5,6 la 5,3 eurocenți pe litru, dovedind că sunt extrem de rentabile.

În medie, subvențiile pentru pajiștile permanente din zonele defavorizate și pe agromediu, în PNDR 2014-2020, depășesc 400 euro/ha/an, respectiv de circa două ori investiția pe an cu îmbunătățirea covorului ierbos și îngrădirea pajiștilor permanente! 

Enclave de agricultură convențională în pajiști

Majoritatea suprafețelor de pajiști sunt înscrise la APIA și primesc subvenții substanțiale pentru respectarea unor condiții de ecocondiționalitate, pentru conservarea biodiversității, prin neutralizarea îngrășămintelor chimice, pesticidelor, prin supraînsămânțare, reînsămânțare etc. Practic, pe aceste suprafețe nu se mai pot efectua lucrări de îmbunătățire convenționale. În acest caz, nimeni nu ne oprește ca pe o porțiune cu covor degradat al unei pajiști să renunțăm la subvenția APIA și să o îngrădim. În interiorul îngrădirii putem aplica apoi cele mai eficiente măsuri de îmbunătățire timp de trei ani consecutiv, după care să urmeze doi ani de conversie și, în final, după cinci ani să fie reintrodusă în sistemul de agricultură ecologică. Producția de iarbă din aceste enclave se poate prepara ca fân sau alte forme de conservare și vinde la fermele care cresc animale convențional sau să fie utilizată ca biomasă. Aceste enclave se pot muta itinerant, până la îmbunătățirea covorului ierbos pe întreaga suprafață a unei pajiști permanente, în funcție de situație și de beneficiile obținute de utilizatori.

În concluzie, a obține de cinci ori mai mult lapte la unitatea de suprafață față de pajiștea degradată de Nardus stricta, în condiții de securitate deplină pe spații îngrădite, ordonate, cu o biodiversitate de invidiat și, nu în ultimul rând, fără altercații la păscut cu vecinii, este formula viitorului.

Acest exemplu concret, bazat pe un experiment de lungă durată, consider că este destul de convingător pentru a frâna excesele unor așa-ziși ”îndrumători” de bine pentru practicarea agriculturii ecologice, ”experți” care ar trebui să țină seama de rezultatele cercetărilor științifice și de practicile din alte țări, înainte de a-și exprima opiniile perdante și fără acoperire.

TABELUL 1: DATE COMPARATIVE MEDII PE 20 DE ANI 

TABELUL 2: COSTURILE CU ÎMBUNĂTĂȚIREA COVORULUI IERBOS ȘI PĂȘUNATUL RAȚIONAL

Articol publicat in Revista Ferma nr. 12 (173 –  1-31 iulie 2016)