Cerinţele specifice de hrană ale vacilor de lapte sunt determinate de suprapunerea nevoilor pentru menţinerea funcţiilor vitale cu cele pentru asigurarea producţiei de lapte, iar pentru primipare şi a cerinţelor pentru creştere (spor în greutate).
În vederea stabilirii necesarului de substanţe nutritive la vacile cu nivele productive şi greutăţi corporale diferite, trebuie cunoscute valorile de necesar (aspecte redate în revista Ferma, în articole anterioare). În calculul necesarului pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi de producţie se vor aplica următoarele corecţii:
– vacile la prima fătare, care se află în creştere, se încadrează la grupa superioară producţiei;
– pentru vacile aflate în primele 6-8 săptămâni după fătare necesarul se calculează ca şi pentru o grupă superioară de producţie.
La stabilirea cerinţelor, prin calcul, se pleacă de la cunoaşterea necesarului pentru întreţinerea funcţiilor vitale – care este de 1,1 UN (unităţi nutritive) şi 70 g PD (proteină digestibilă) la 100 kg greutate vie, la care se adaugă necesarul pentru obţinerea unui litru de lapte (cu 3,5-4% grăsime): 0,49 UN şi 65 g PD.
Furajele cele mai indicate pentru perioada de stabulaţie:
• fânurile în cantităţi medii de 3-10 kg (sau altfel exprimat, 0,5-1,5 kg/100 kcorp);
• nutreţurile suculente: nutreţul murat, ale cărui limite de administrare sunt de 20-30 kg/animal sau 5-6 kg/100 kcorp; sfeclă furajeră, care se dă în cantitatea obişnuită de 15-25 kg sau 30-35 kg la animalele recondiţionate; morcovi furajeri şi bostănoase;
• furajele grosiere – paiele, pleava, cocenii de porumb se vor administra după o prealabilă preparare, în cantităţi de 0,5-1,0 kg/100 kcorp:
• concentratele – pentru echilibrarea raţiei în proteină şi energie, administrându-se sub formă de amestec de concentrate. Cele mai indicate sunt: tărâţele de grâu, şroturile, mazărea, uruiala de porumb etc., în cantităţi reglementate care diferă în funcţie de producţia de lapte (0,25-0,35 kg/litrul de lapte).
Raţii echilibrate şi diferenţiate
Proporţia dintre suculentele şi fibroasele din raţie variază şi în funcţie de condiţiile naturale -zonale de producere a acestora.
În zonele de câmpie producţia de suculente este mai mare la hectar şi kilogramul de furaj are un preţ de cost mai mic, în timp ce pentru fânuri, condiţiile sunt mai puţin favorabile, iar preţul de cost este mai mare. În aceste condiţii raţiile vor conţine mai multe suculente (30-35 kg) şi cantităţi mai mici de fânuri (3-6 kg).
În zona de deal condiţiile naturale sunt mai puţin favorabile producerii furajelor suculente, fiind caracteristică obţinerea fânurilor naturale, care în acest caz sunt mai ieftine. Deci în raţii se vor da suculente (10-20 kg).
La vacile aflate în perioada după fătare se va aplica o furajare stimulativă în vederea creşterii activităţii lactogenice până la pragul limitei maxime a potenţialului lor de producţie.
Furajele fibroase şi grosiere se vor toca, măcina şi amesteca alături de melasă, pentru creşterea palatabilităţii şi digestibilităţii acestora şi pentru stimularea consumului voluntar al animalelor.
Raţia se administrează în tot atâtea tainuri câte mulsori se fac pe zi, în general două sau trei.
