Potrivit celor mai recente date publicate de Ministerul portughez al agriculturii, în 2011 peste 7.800 de hectare au fost cultivate cu soiul MON 810, ceea ce reprezintă o creştere de 59 la sută faţă de anul trecut şi circa 6 procente din totalul suprafeţelor însămânţate cu porumb în această ţară. Impresionanta ascensiune se datorează în primul rând legislaţiei adaptate la nevoile fermierilor şi specificul regional.

Practic, Portugalia este dependentă de importul de cereale pentru furaje şi cea mai la îndemână soluţie pentru a acoperi măcar parţial acest deficit de productivitate o reprezintă infuzia biotehnologică.

Anual, sunt raportate pierderi însemnate la recolta de porumb din cauza atacurilor de Ostrinia nubilalis, un dăunător foarte agresiv, cunoscut şi sub denumirea populară de sfredelitorul porumbului, prezent şi în culturile de la noi. Larvele distrug tulpina cerealelor şi se hrănesc cu boabele de pe ştiuleţi. Fermierii nu mai au însă această grijă în cazul hibrizilor Bt, care pe lângă rezistenţa la dăunători au şi un potenţial de producţie superior porumbului convenţional.

Revista Ferma s-a numărat printre publicaţiile invitate să participe, în luna octombrie, la o vizită de lucru în Portugalia, acţiune organizată de EuropaBio, Asociaţia Europeană pentru Bioindustrie. Cu această ocazie am putut afla detalii interesante despre producţia de porumb transgenic, dar şi modul în care acesta poate fi cultivat pe teritoriul unui stat UE.

Beneficii economice: un plus de 1.041,9 euro/ha

Valea râului Montego este una dintre cele mai fertile regiuni din Portugalia, unde s-au dezvoltat numeroase exploataţii agricole. Majoritatea sunt însă de dimensiune mică. Există şi excepţii, ferma lui João Grilo, care se întinde pe o suprafaţă de 130 hectare, cultivată aproape în totalitate cu porumb transgenic.

Într-o după-amiază toridă pentru o zi de toamnă (începutul lunii octombrie), cu temperaturi de peste 30°C, am asistat la recoltatul porumbului cu o combină ghidată prin GPS şi mai ales am putut observa diferenţele de producţie şi de calitate între porumbul Bt şi cel convenţional.

Înainte de a-l vedea la lucru, João Grilo ne-a explicat că a realizat o medie a producţiei pe ultimii patru ani şi a constatat că dacă ar fi cultivat numai porumb convenţional ar fi recoltat în total 7,715 milioane tone metrice, iar dacă pe cele 130 de hectare ar fi cultivat doar porumb transgenic, ar fi obţinut 8,541 milioane tone metrice.

Ca să ne convingă, a făcut chiar şi o demonstraţie în câmp, iar rezultatele au fost mai mult decât concludente. La cele două treceri prin parcela de porumb convenţional s-a realizat un randament de 14,30 şi 13,82 tone la hectar, în timp ce de pe suprafaţa cultivată cu porumb transgenic s-a recoltat 18,75 şi 18,42 tone la hectar. Aşadar, diferenţa medie a fost de 4,53 tone în favoarea porumbului Bt. „Din punct de vedere strict financiar asta înseamnă un câştig de 1.041,9 euro la hectar”, ne asigură fermierul portughez.

Reguli de coexistenţă

În Portugalia, ca şi în România de altfel, există anumite condiţii pe care un fermier trebuie să le respecte în momentul în care alege să cultive plante modificate genetic. Întâi de toate, el trebuie să informeze vecinii, după care să notifice în scris Ministerul Agriculturii, care va trimite un specialist pentru a-l instrui pe fermier. Standarde de control sunt aplicate pentru a minimiza riscul ca porumbul modificat genetic să poată contamina plantele convenţionale.

Concret, fermierii sunt obligaţi să cultive 20 la sută din suprafaţă cu porumb convenţional, drept refugiu pentru dăunători, şi să respecte o bandă de separare faţă de culturile învecinate de 200 m sau de 24 rânduri (tot porumb convenţional). Potrivit datelor oficiale, din 2006 de când sunt aplicate aceste reglementări, Ministerul Agriculturii a efectuat peste 450 de controale şi s-au găsit doar trei încălcări.

Pentru a depăşi dificultăţile privind respectarea acestor standarde în cazul exploataţiilor de dimensiuni mici, cum sunt cele din apropiere de Coimbra, agricultorii îşi unesc suprafeţele formând aşa-numitele zone de producţie, în care sunt aplicate benzi de separare ca şi cum ar fi vorba de un singur teren.

Astfel, obligaţia de a menţine cele 24 de rânduri sau 200 m ca zonă de izolare revine întotdeauna celui din exterior. Evident, interesul fiecăruia este de a atrage cât mai mulţi fermieri în aceste zone de producţie. Cele 24 de rânduri cu porumb convenţional pot constitui chiar zona de refugiu, în cazul în care reprezintă 20% din suprafaţă.

Dacă nu ar exista zonele de producţie, două treimi din fermierii portughezi nu ar avea acces la biotehnologii, din cauza fragmentării terenurilor. În centrul ţării, spre exemplu, 64% din suprafaţa agricolă este ocupată de ferme mai mici de 5 hectare, iar în nord situaţia este şi mai complicată (68%).

În prezent, zonele de producţie sunt în creştere şi tind să fuzioneze. Dacă în 2006, înainte de a fi instituite aceste areale de producţie, suprafaţa cultivată cu porumb transgenic în Portugalia era de doar 1.254 hectare, până în prezent ea a crescut de peste şase ori.

Biotehnologiile vor fi din ce în ce mai necesare

Eroziunea solului este o altă problemă cu care se confruntă fermierii portughezi. Gabriela Cruz, de pildă, este proprietara unei ferme de 500 hectare, dintre care 150 au fost cultivate anul acesta cu porumbul Bt. Experienţa din ultimii ani a făcut-o să constate că e nevoie de noi soiuri de seminţe tolerante la secetă şi care să fie rezistente la glifosat, erbicid cu un impact scăzut asupra mediului.

„Culturile transgenice constituie un mod prin care agricultorii pot fi încurajaţi să-şi păstreze şi să-şi lucreze în continuare exploataţiile. Dacă nu vom avea mai multe culturi transgenice, vom deveni mai puţin competitivi şi vom fi nevoiţi să importăm mai multe produse alimentare. Totodată, vom folosi tehnologii de cultură mai puţin durabile”, spune aceasta.

Toată exploataţia Gabrielei este inclusă într-o zonă protejată, în cadrul Programului pentru agricultura de conservare. Aceasta implică practici fără arătură şi aratul pe zone, timp de 12 ani. De asemenea, suprafaţa este inclusă şi în cadrul Programului integrat de combatere a dăunătorilor.

BIOTEHNOLOGIILE: UNII LE PROMOVEAZĂ, ALŢII LE INTERZIC

Potrivit Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA), porumbul MON 810 nu prezintă nici un fel de riscuri pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor şi nu constituie o ameninţare pentru mediu. Cu toate acestea, şase state europene, respectiv Germania, Franţa, Grecia, Austria, Ungaria şi Luxemburg, au interzis cultivarea acestei varietăţi de porumb, din cauza incertitudinilor legate de consecinţele eventuale asupra mediului, în urma diseminării.

La nivelul anului 2010, România ocupa locul 6 între statele UE care au în cultură soiul MON 810, cu 822 hectare, după ce în 2008 suprafaţa era de 7.146 hectare. Ţara europeană cu cele mai întinse culturi de porumb Bt este Spania, care a depăşit anul acesta 100.000 hectare.