Micii producători afirmă că nu pot negocia singuri cu marile reţele comerciale pentru că supermarketurile impun condiţii foarte stricte ce nu pot fi îndeplinite decât de intermediari. Astfel, unele legume chiar îşi dublează valoarea.

Locul unde legumele îşi dublează preţul

În Galaţi, există o piaţă de gros – Piaţa Basarabiei – foarte bine aprovizionată, care alimentează municipiul. Aici vin cu marfă producători din judeţele apropiate. Peste drum, la doar câţiva kilometri, se întind fermele fostului IAS Bădălan, areal cu tradiţie în cultivarea legumelor.

În zonă există şi câteva hale, unde se execută activităţile de depozitare, sortare, condiţionare, ambalare şi livrare a legumelor recoltate din câmp.

Fermierii produc, angrosiştii preiau marfa proaspătă, o trec peste drum, la piaţă, iar preţul legumelor creşte nejustificat de mult.

Ce se întâmplă concret în pieţe? La tarabă!

„Preţurile cresc mult pe drumul dintre producător şi magazin pentru că producătorii vând intermediarilor. Singuri nu am putea negocia cu hipermarketurile pentru că nu fac diferenţe între producători şi intermediari, pentru ei toţi sunt furnizori. Până la urmă, legumele noastre ajung indirect în marile magazine”, a declarat Nicolae Cristia, citat de ZF, şeful grupului de producători Legumes din Tulcea, care exploatează 500 de hectare de teren.

Intermediarii, o falsă problemă!?

Mircea Croitoru, preşedintele Asociaţiei Profesionale Naţionale Legume – Fructe, declară că în mod eronat se consideră că legumele sunt produse şi vândute de producătorii care deţin mici suprafeţe cultivate în spatele casei şi care ies şi vând în aşa-numitele pieţe de producători din ceea ce-i prisoseşte propriului consum.

În realitate, legumele sunt produse de fermierii care nu au acces în supermarketuri şi în pieţe, “din cauza acestor samsari care batjocoresc munca ţăranului. Intermediarii au vânzări de ordinul miliardelor de lei vechi pe an, angajează zeci de persoane “la negru”, folosesc autoutilitarele proprii fără a respecta condiţiile de igienă, frigorifice şi de greutate pe timpul transportului produselor”, spune Croitoru.

Vor rezista micii producători fără intermediari?!

Cel puţin deocamdată, micii producători nu vor rezista fără intermediari! Ideea generală este că ei vând intermediarilor pentru că iau cantităţi mari de legume şi dau banul jos!

Iată ce spune un cunoscut cultivator: “Dom’le, eu sunt fermier, produc mult, n-am timp să stau la tarabă în piaţă să vând. Şi nici nu am contracte cu supermarketurile. Atunci, îmi convine să livrez marfa din depozit intermediarilor!”

“Eu nu am vreme să mă ocup şi de solar, şi să recoltez, şi să umblu aiurea prin ţară după desfacere. Am păţit-o în anii anteriori cu pepenii… Eu ştiu să produc legume, comerciantul să vândă! Este adevărat, îmi oferă un preţ mai mic, dar îmi ia toată marfa”, ne-a spus un alt legumicultor gălăţean.

„De multe ori am încercat să intru pe piaţă, am încărcat duba cu două tone de marfă şi m-am dus să vând. Abia dacă am reuşit să dau vreo 2 – 300 de kilograme de legume. A trebuit să mă trag cu maşina câteva zile prin ţară ca să scap de marfă. Intermediarii şi-au făcut relaţiilor lor, ştiu exact ce trebuie să facă, unde şi cui să vândă”, este declaraţia unui producător de legume din Brăila.

Sectorul de legume e “varză”!

Mircea Croitoru, preşedintele APNLF, ce reprezintă interesele a peste 86 de structuri asociative, este un luptător pentru cauza fermierilor. Zilele acestea, s-a aflat mai mult în Capitală, în discuţii cu oficialităţi din MADR, dar şi cu Dacian Cioloş, eurocomisarul pentru Agricultură. Dar, s-a întors dezamăgit de atitudinea Puterii.

Importatorii nu sunt impozitaţi

„Nu se iau măsurile cerute de noi privind importurile de legume şi fructe în perioada când noi suntem pe piaţă cu legumele şi fructele noastre. Am cerut autorităţilor române ca firmele importatoare să fie impozitate pentru a stârpi evaziunea fiscală în sector. Nici un rezultat, propunerile, memoriile noastre stau undeva aruncate la coş. Sunt voci potrivit cărora dacă s-ar aplica aceste măsuri, unele formaţiuni politice ar pierde din voturi”, spune Croitoru.

Legumicultorul de la Matca este la fel de nemulţumit faţă de faptul că formele asociative sunt înăbuşite cu taxe şi impozite, plus controalele de la ITM, de la Sanepid… Acesta nu crede că se va rezolva ceva, pentru că, spune el, „una s-a discutat la Ministerul Agriculturii, alta înţeleg cei de la Ministerul de Finanţe”.

În legătură cu sprijinul statului, Mircea Croitoru are un gust amar. „Eu şi colegul meu, Florin Ciobanu, membru fondator al APNLF, ne luptăm de cinci ani de zile pentru ca micul fermier să primească subvenţii, ca şi cei din UE. Statul nu a făcut nimic pentru noi. UE a aprobat o alocaţie de 5.000 de euro care trebuia să ne fie acordată încă din 2010, ceea ce nu s-a întâmplat. Se zice că nu sunt bani, dar avem speranţa că la anul sunt campaniile electorale şi mai pune… botu’ odată ţăranul!”, ne-a declarat Croitoru.

În ceea ce priveşte asocierea, Croitoru este optimist pentru PAC. „Politica agricolă din 2014 şi până în 2020 pune accentul pe formele asociative, noi acum vrem să încurajăm producătorii, să nu ne dezbinăm, suntem organizaţi, dar nu suntem consolidaţi”.

Mafia pieţelor – fenomen de masă

Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, a constatat că 80% din pieţele agroalimentare sunt deţinute de speculanţi, iar în multe oraşe din ţară anumite grupuri de persoane percep de la producători “taxă de acces” în piaţă. „Au început, inclusiv la pieţele de gros făcute de noi, să se instaleze grupuri care percep producătorilor agricoli ciubucuri ca să îi lase să intre în pieţe”, a spus Tabără, care vede şi rezolvarea acestei situaţii: producătorii agricoli ar trebui să se asocieze şi să îşi înfiinţeze propriile pieţe!

Într-un memoriu adresat comisarului european Dacian Cioloş şi premierului, Asociaţia condusă de Croitoru face o radiografie a faunei din pieţele agroalimentare: “sunt împânzite de bişniţari, persoane care deţin un certificat de producător, când, de fapt, nu produc nimic, ci cumpără de la producător la un preţ minim, revânzând produsele cu adaosuri de până la sută la sută.

Aceştia nu înregistrează vânzările şi nu neplătesc taxe şi impozite la stat. Micile firme care au ca obiect de activitate desfacerea cu amănuntul de legume şi fructe proaspete cumpără şi vând majoritatea produselor fără acte, spre a eluda impozitele. Vânzările lor oficiale sunt foarte mici, spre a nu se ajunge la acel prag la care se plăteşte TVA-ul”.

Certificatul “legalizează” evaziunea!

Într-un document trimis oficialităţilor, Mircea Croitoru spune că totul pleacă de la certificatul de mic producător. Acest document ar permite unor întreprinzători mai răsăriţi să-l folosească ilegal, să se ascundă în spatele lui şi să facă, astfel, evaziune fiscală. Apoi, borderoul de achiziţii este extrem de uşor de falsificat. Acesta împreună cu certificatul de mic producător “legalizează” evaziunea fiscală.

Mai mult de 70% din această producţie este vândută fără nici un act, fără nici o înregistrare fiscală. Producătorii preferă să-şi vândă marfa “la negru” la diverşi intermediari sau direct în pieţe, doar pe baza unui certificat de producător, eliberat cu mare uşurinţă de Primării.

“Eu produc, altcineva vinde! E o altă diviziune, chiar socială, a muncii; sunt două îndeletniciri total diferite, cu un specific cu totul şi cu totul aparte
Daniel Ciuhureanu, administrator Brateşleg Grup SRL, Galaţi