„Am însămânţate câmpurile cu grâu, orz şi orzoaică; rapiţă nu am mai pus, că riscam prea mult. Avem terenul pregătit dinainte pentru 10 hectare de lucernă, dar nu ştiu cât de repede s-o pun să nu-mi îngheţe. Am păţit-o anul trecut… m-am grăbit un pic şi când a fost în două frunze mi-a luat-o îngheţul”, ne-a declarat Nelu Dragomir.
Nu degeaba e numită „regină”
Fermierul din Ohaba, judeţul Alba, încearcă acum un soi nou de lucernă, franţuzesc. Poate că are noroc, gândind că lucerniera are să ţină câţiva ani, deoarece situaţia climaterică a zonei ar fi asemănătoare cu a Franţei.
A găsit să cumpere sămânţa la 22,5 de lei kilogramul, un lucru bun pentru că între timp preţul a urcat la 27. Nelu Dragomir lucrează 60 de hectare, din care jumătate este lucernieră. Are nevoie de tot mai mult fân pentru văcuţele sale iar lucerna, numită şi „regina plantelor furajere”, îl ajută foarte mult. „În vara trecută am cumpărat 10 juninci şi un taur din rasa Angus, cu 1.250 de euro exemplarul. O frumuseţe, roşii şi negre care li se adaugă celor 41 de bălţate româneşti. Vreau să fac tranziţia de la vaca de lapte la vaca de carne, pentru că foarte greu găsim îngrijitori”, explică fermierul.
4 greşeli la cultura de lucernă
Inginerul Nelu Dragomir ştie că lucerna este planta care dă cea mai mare cantitate de proteină brută pe unitatea de suprafață (1.980 kg/ha) și 18-20% proteină brută în substanță uscată, cu 50% mai mult decât soia și 60% mai mult decât porumbul boabe.
Fermierul din Ohaba a identificat o serie de greşeli ce ar trebui evitate pentru a nu se produce pierderi importante la înfiinţarea lucernierei:
1. Sunt de evitat zonele stâncoase şi terenurile cu un grad ridicat de eroziune.
2. Nu sunt recomandate solurile slab fertile și cu pH-ul acid.
3. Pregătirea patului germinativ necorespunzătoare. Solul trebuie bine mărunţit, tasat înainte de semănat, iar adâncimea de semănat să fie la 1-1,5 cm.
4. Aplicarea tratamentelor fitosanitare cu atenţie şi la momentul potrivit.
Apa vine de la… americani!
Inginerul Nelu Dragomir conduce Asociaţia Crescătorilor de Taurine din Ohaba – „Hăbeana”. În vremurile mai bune erau înscrişi peste o sută de membri, care dețineau împreună câteva sute de bovine şi mai multe mii de oi.
Marea lui mâhnire este că s-a ales ales praful de asociaţie; dacă au mai rămas vreo trei fermieri cu aproape 50 de animale mari. Totuşi, are şi o mică mulţumire: imaşul este bine întreţinut iar animalele au apă pe timp de vară.
„Apa vine de la… americani! Povestea este fascinantă. La începutul anilor ’90, o firmă de peste ocean a venit să facă prospecţiuni în zonă. După ce au forat la aproape 200 de metri au dat de apă şi negăsind altceva au astupat gura puţului. Cum vara animalele de pe păşune rămâneau fără apă şi trebuia cărată cu vidanja, ne-am gândit să facem un puţ. Am găsit o firmă din Cluj şi am săpat pe urma americanilor. Astfel, la 175 de metri, a ţâşnit un şuvoi artezian la 9 metri înălţime”, explică Nelu Dragomir.
Pentru locuitorii din Ohaba, apa este aurul lor! „Are un pic de duritate şi un gust uşor sărat că trece pe lângă un filon de sare. Câteodată, însă, mai vine şi cu bule de gaz metan, semn că undeva la câţiva metri mai jos s-ar găsi hidrocarburi. Pe viitor ne gândim la o captare, ca să alimentăm cu gaz metan tot satul!”, precizează fermierul.
În zona noastră, semănatul lucernei se realizează în a doua parte a lunii martie şi chiar la începutul lui aprilie, în condiţiile în care temperatura solului este de 4-5oC la adâncimea de semănat, iar umiditatea este suficientă pentru a asigura o răsărire uniformă.
NELU DRAGOMIR, fermier Ohaba, jud. Alba
„Ne ruinează preţurile mari!”
Nelu Dragomir a avut în magazie câteva zeci de tone de ovăz şi orzoaică. În cele din urmă le-a dat la preţuri bune: 2 lei şi 1,5 lei kilogramul. I-au mai rămas vreo 5 tone de grâu şi, deocamdată, nu ştie ce să facă: să le vândă sau nu?!
Fermierul consideră că preţurile la îngrăşămintele chimice îi ruinează pe micii agricultori: „Probleme mari au fost cu îngrăşămintele, acum e cu motorina. Costă enorm de mult şi ne aduc în prag de faliment. Astea ne ruinează”. În urmă cu o lună de zile a achiziţionat azotul pentru fertilizarea culturilor la 4.050 lei tona. Acum, spune el, să dai cu tunul şi nu mai eşti norocos, distribuitorii „vor numai cu banu’ jos, nu pe aşteptare până-n toamnă”. Preţul carburantului l-a lovit la… „cifra octanică”!
Pregătit de campanie
În ferma lui de la Ohaba va semăna, îndeosebi, porumb, apoi floarea-soarelui, ovăz şi orzoaică de primăvară. S-a preocupat din timp să aibă în fermă necesarul de sămânţă şi motorină, cu toate cele trebuincioase pentru însămânţările de primăvară.
Aprilie e încă rece, aşa că va intra în câmp ceva mai târziu.
un articol de
MARIAN MUŞAT
