La prima privire crama pare o pensiune liniştită. Deşi doar cu câteva minute înaintea noastră trecuse pe acolo o adevărată armată de turişti nemţi. Cu adevărat civilizaţi, a susţinut gazda noastră. Atât de civilizaţi încât nici câini nu i-au mai lătrat. În schimb, mica noastră adunare de poeţi, în trecere blândă de la sărbătoarea naţională din Republica Moldova „Limba Noastră cea Română” la sărbătoarea cârligeană declarată poetic ad-hoc „Vinul Nostru cel Român”, a fost mai degrabă convivială. Chiar exaltată!
Mariana Ochean, soţie de medic cardiolog, ştie că inima are destule hibe şi fără a fi folosită la dresul mustului. Dar nu se poate abţine! Plimbă vinul în paharul înalt ca pe un copil în leagăn. Aproape, dacă ne deschidem urechea interioară, putem auzi cântece de laegăn venite parcă de mult prea departe, un pic ancestrale. Iar vinul aţipeşte o clipă înaintea revărsării prin simţurile noastre excitate. Căutăm notele sugerate de „făcătorul de vinuri” (winemaker, cum ciudat sună în engleză oenolog) şi închidem ochii. Eu nu pot simţi altfel feeria de arome cuprinse în mrejele vinului. Tac şi ascult exclamaţiile reţinute cu greu ale convivilor. Răsucesc paharul şi împart nasului toate anotimpurile vinului.
Ascult cu atenţie problemele micului mare producător de vinuri, o mare parte din ele sunt comune sectorului şi evident îmi sunt foarte cunoscute. Mai ales problemele cu bancherii care găsesc tot felul de subterane prin care să-şi întoarcă de două trei ori mai mult profit decât au pus la vedere prin dobânzi şi comisioane. Dar Mariana Ochean este genul acela de omm care nici când visează nu uită împărţirea. Şi este un luptător, unul cu reale veleităţi de Ioana d`Arc.
Mi-a rămas în minte capacitatea cramei de 230.000 l şi faptul că îşi doreşte mai multă vie personală. Deocamdată deţine doar 3 ha cu struguri. Dar Mariana Ochean nu este un podgorean, ci un maestro al transformării soarelui cules de strugurii din podgorii în beţii viitoare ale simţurilor.
Grupul de poeţi a beneficiat de implicarea directorului DAJ Vrancea, Ticu Constandache, care a făcut tot posibilul ca noi să putem culege minunea de la Cârligele şi apoi să o împărtăşim pământenilor prin mărturisire. Fapt pentru care îi mulţumim că ne-a facilitat întîlnirea cu un asemenea frumos om. Un om care vorbeşte cel mai mult prin vin. Totuşi, discursul winemakerului, care a binecuvântat vinul din multe podgori înainte de a-şi face propria monastire de unde să împartă această bucurie tuturor, este departe de a fi suav. Dar sclipirea sufletului se poate zări în fiecare tăcere dintre două propoziţii. Noi am zărit această lumină atât în vin, cât şi în crama construită la sugestia oenologului. O cramă ca o pensiune de odihnit vinul înainte de marea călătorie spre cei care îl vor mistui din dragoste.
Vinul din gamele Cârligele şi Măruca este născut din dragoste şi va înapoia cu generozitate acest sentiment înălţător! La mine deja se vede efectul. Şi încă nu l-am îmbrăţişat decât fugar, ca pe o amantă irezistibilă!
