Metoda clasică de determinare a producţiei de masă verde sau de iarbă a păşunilor şi a calităţii lor furajere se face prin cosire pe suprafeţe împrejmuite cu gard fix sau sub cuşti metalice, pentru a le feri de animalele care pasc. Pentru pajiştile recoltate în regim de fâneaţă, determinarea producţiei şi calităţii este foarte mult uşurată, nefiind nevoie de îngrădirea pentru pază împotriva animalelor. Izolarea suprafeţelor de probă pe păşuni în cel puţin trei repetiţii pentru fiecare tip sau habitat uniform de pajişte reclamă investiţii şi mai ales pază, împreună cu efortul de a recolta şi cântări iarba de 2-5 ori pe an, în funcţie de zona fizico-geografică, de a preleva probe şi de a le analiza chimic calitatea furajeră în laborator. În multe situaţii, mai ales izolate, acest procedeu de determinare a producţiei păşunilor este aproape imposibil, cauză pentru care cei care întocmesc amenajamente pastorale, sau alţii, apreciază indirect acest indispensabil indicator economic, din cărţi sau la întâmplare, cu erori mari, departe de realitatea din teren.
Din cauza impedimentelor de determinare a producţiei de iarbă pe păşuni, se propune o nouă metodă pornind de la releveul floristic sau botanic cu aprecierea procentuală a speciilor în covorul ierbos.
Aprecierea abundenţei – dominanţei
În cazul aprecierii abundenţei – dominanţei (AD) după scara fitosociologică (Braun-Blanquet, completat de Tűxen şi Ellenberg – 1937) de către geobotanişti, se face transformarea în procente de participare a speciilor (Tabelul 1).
În această transformare se pot uşor observa diferenţele foarte mari între notele de apreciere AD, care pot fi de 25% diferenţă între notările 4 spre 5 şi 3 spre 4 şi 20% între 2 şi 3 apreciere AD. Astfel, oricât de bun observator ar fi un biolog-botanist, agronom sau silvicultor specializat în studiul vegetaţiei, el poate foarte uşor aprecia sau greşi o notă sau alta apropiată, cu erori destul de mari atunci când ulterior scara Braun-Blanquet o transformăm în procente de participare. De aceea, în studiul agroproductiv al pajiştilor este mai utilă notarea directă în procente după metoda Klapp-Ellenberg; aici nu putem greşi cu 20-25% participarea unei specii în covorul ierbos, ca în cazul metodei Braun-Blanquet.
Probleme şi mai mari apar atunci când încercăm să transformăm în procente intervale de notări pentru AD din releveurile floristice sintetice. În acest caz se propune o nouă formulă de transformare a intervalelor de AD în procente de participare, ţinând seama şi de frecvenţa generală (constanţa K) a speciei respective (Tabelul 2). Astfel, mediile din scara de apreciere AD din tabelul 1, ca procente de participare a unei specii, sunt integrale la o constanţă (K) de 80-100 şi aceste procente scad odată cu diminuarea constanţei sau frecvenţei generale. În acest mod, transformarea scării cu notele de apreciere în procente sunt mai aproape de realitatea din teritoriu.
După transformarea scării de apreciere a notărilor fitosociologice în procente de participare, în dreptul fiecărei specii din noul releveu floristic, ordonat alfabetic pe trei grupe mari furajere – graminee, leguminoase (Tabelul 3) şi alte familii (Tabelul 4) – se trece indicele de calitate furajeră (F4-F9), de la F4 (slabe de balast) până la F9 (excelente), alături de indicii de fitomasă utilă (M1-M9), de la foarte slabi până la excelenţi (M9). Restul speciilor din covorul ierbos din afara celor furajere sunt considerate dăunătoare pentru producţia pajiştilor (F3) şi a produselor animaliere (lapte, carne, lână etc.) – F2, cât şi toxice – F1.
Aceste specii sunt prezentate pe larg în lucrarea ”Ghid de întocmire a amenajamentelor pastorale” elaborat de ICD Pajişti Braşov în anul 2014, accesibil pe: www.pajisti-grassland.ro. Speciile dăunătoare pajiştilor (F1-F3) nu au valoare furajeră, primind indicele de fitomasă nul (M0), nu se iau în calcul pentru determinarea valorii pastorale, producţia utilă de furaj şi încărcarea cu animale.
Stabilirea valorii pastorale (VP)
Valoarea pastorală este un indice sintetic de caracterizare a calităţii unei pajişti, determinată prin metode floristice de apreciere. După ce s-a întocmit lista floristică cu speciile componente ale covorului ierbos şi participarea lor în fitomasa utilă, pasul următor îl constituie aplicarea unor formule de determinare a valorii pastorale, şi anume: VP â Σ P (%) x F / 9.
VP – indicator valoare pastorală (0-100);
P – participare în covorul ierbos (%), indiferent de metoda de determinare (Braun-Blanquet, Klapp-Ellenberg, Daget-Poissonet etc.);
F – indice de calitate furajeră.
Având la dispoziţie tabelele sintetice cu participarea în „%” a speciilor, este posibilă calcularea valorii pastorale pe baza indicilor de calitate furajeră (F), care au valoarea ”0” pentru speciile toxice (F1), dăunătoare produselor animaliere (F2) şi covor ierbos (F3) şi valori pozitive pentru speciile furajere propriu-zise (F4-F9).
Determinarea indicatorului de valoare pastorală se face prin împărţirea la 9 a punctajului obţinut din înmulţirea P X F, după care se apreciază calitatea unei pajişti astfel:
0 – 5: pajişte degradată;
5 – 15 foarte slabă;
15 – 25 slabă;
25-40 mediocră;
40-60 mijlocie;
60-80 bună;
80-100 foarte bună.
În Franţa, indicele de valoare pastorală (VP) se înmulţeşte cu coeficientul 0,02; respectiv pe o pajişte cu valoarea maximă de 100 puncte VP, fertilizată corespunzător organo-mineral şi folosită raţional prin păşunat şi cosit, se pot întreţine 2 UVM/ha/an, fiind considerată capacitatea furajeră anuală (CFA) a unei pajişti permanente.
TABELUL 1: SCARA DE APRECIERE A ABUNDENŢEI-DOMINANŢEI (AD) ÎN SISTEMUL BRAUN-BLANQUET
TABELUL 2: APRECIEREA PARTICIPĂRII (%) SPECIILOR DE PLANTE DIN RELEVEURILE SINTETICE, ÎN FUNCŢIE DE INTERVALELE DE ABUNDENŢĂ + DOMINANTĂ (A+D) ŞI CONSTANŢA MEDIE (K) PENTRU FITOCENOZELE DE PAJIŞTI PERMANENTE
TABELUL 3: SPECII DE GRAMINEE ŞI DE LEGUMINOASE FURAJERE DIN FLORA PAJIŞTILOR (F4-F9), CU INDICI DE FITOMASĂ UTILĂ (M1-M9)
LEGENDĂ TABELUL 3
INDICI DE VALOARE FURAJERĂ (F)
1 – toxice pentru animale şi om;
2 – dăunătoare produselor animale;
3 – dăunătoare covorului ierbos;
4 – slab furajere (de balast);
5 – mediocre furajere (fost F1);
6 – mijlocii furajere (fost F2);
7 – bune furajere (fost F3);
8 – foarte bune furajere (fost F4);
9 – excelente furajere (fost F5);
X – specii cu valoare furajeră necunoscută.
TABELUL 4: SPECII FURAJERE DIN ALTE FAMILII DIN FLORA PAJIŞTILOR (F4-F9), CU INDICI DE FITOMASĂ UTILĂ (M1-M9)
Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/232 (ediţia 15-31 martie 2019)