În România, crescătorii de Angus roşu pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Iar Eusebiu Balint este unul dintre ei. De ce a pariat fermierul pe roşu?
Putea să meargă şi pe Angus negru, dar nu raţionamentul de cazino, ci logica şi evaluarea pe care a făcut-o tânărul zootehnist i-au determinat alegerea. Experienţa sa a arătat că a fost cea mai bună opţiune!
Eusebiu Balint a devenit astfel unul dintre acei foarte rari fermieri care cresc bovine Angus din varietatea roşie.
AU ÎNCEPUT CU 8.000 DE EURO
Absolvent al Facultăţii de Zootehnie de la Cluj, în 2022, Eusebiu a crescut de mic pe lângă animale în satul său natal, Antăş, din judeţul Cluj. Părinţii săi deţineau la un moment dat 800 de ovine, dar pasiunea sa e vaca de carne. Aşa că, în 2018, împreună cu vărul său Paul, au investit 8.000 de euro pentru a achiziţiona fiecare câte o vacă şi un viţel.
De la bun început, spune Eusebiu, l-a interesat calitatea, nu cantitatea. „Chiar dacă aveam un efectiv mic ne-am propus să multiplicăm produşi cu pedigree. Din păcate, primii trei ani nu am prins SCZ. Ne-am mulţumit şi fără bani. În 2020 am mai achiziţionat un lot de zece viţele, pe care le-am montat la noi, cu taurul nostru de reproducţie. După care am tot cumpărat din când în când, în funcţie de cum ne-a permis bugetul. Astăzi am ajuns la un efectiv de 60 de capete de bovine, dintre care 30 de vaci matcă şi restul sunt juninci şi viţele”, ne-a mărturisit tânărul de 24 de ani.
DOAR 4 CRESCĂTORI ÎN ROMÂNIA
Având în vedere că Eusebiu şi Paul au optat strict pentru varietatea roşie, arealul de selecţie s-a restrâns foarte mult.
„La noi în ţară, dintr-un total de 1.480 de crescători de vaci din rasa Aberdeen Angus, doar patru ferme s-au axat pe Angus roşu, iar una e a noastră. Aş putea spune că suntem speciali. Animalele sunt înscrise la registrul de rasă al Asociaţiei Angus România. Chiar am avut tăuraşi selectaţi pentru ferma de testare de la Cibu. Oarecum suntem apreciaţi pentru ceea ce facem şi asta ne dă o motivaţie în plus”, consideră Sebi, aşa cum îi spun apropiaţii. Fiind o fermă de reproducţie, aceasta se adresează crescătorilor mici, dar şi mari, care doresc o variabilitate genetică sau urmăresc să achiziţioneze nişte produşi cu ascendenţă 100% pe culoarea roşie. „Ne interesează să lucrăm în general cu fermieri care doresc să facă performanţă. La noi, sporul mediu zilnic pe fermă e de 1 kg, ajungând chiar şi la 1,4 kg la unele animale”, a subliniat tânărul inginer zootehnist.
CRITERII DE SELECŢIE GENETICĂ
Eusebiu şi Paul şi-au propus să ajungă la un efectiv matcă de 150 de exemplare. Acesta ar fi potenţialul maxim de creştere. Teoretic, în 3-4 ani, spun ei, ar putea atinge acest obiectiv. „Dar nu vrem neapărat să facem achiziţii. Din ce am observat, cele mai bune animale din fermă sunt cele pe care le-am crescut noi. Nu mai cumpărăm viţele şi nici juninci, doar vaci adulte, pe care le urmărim atent în registrul genealogic, prin performanţele lor. Căutăm să îmbunătăţim doar acele trăsături pe care ne interesează pentru a ne creşte valoarea efectivului.
Selecţia nu înseamnă că ne axăm doar pe varietatea roşie, ci urmărim şi uşurinţa la fătare, producţia de lapte, fertilitatea, printre altele. Spre exemplu, am făcut la 10 exemplare însămânţări artificiale cu protocol de sincronizare, iar nouă au rămas gestante şi una cu gemeni, ceea ce înseamnă o rată de succes foarte ridicată. În mod normal, la sincronizare cu spirale media e cam de 60%”, ne-a explicat Eusebiu Balint. De anul viitor, acesta şi-a propus să lucreze şi cu transfer de embrioni, pentru a îmbunătăţi calitatea genetică a efectivului.
FURAJARE ATENT CONTROLATĂ
Animalele sunt ţinute pe păşune din mai şi până în octombrie, iar în restul anului sunt pe stabulaţie. Cei doi veri administrează undeva la 180 de hectare de păşune, atât în proprietate cât şi teren concesionat de la primărie. Pe lângă asta, mai deţin şi ceva terenuri arabile pentru a-şi putea produce furajele necesare în fermă.
„Iarna hrănim animalele doar cu fân de lucernă şi porumb siloz. Nu administrăm şroturi, pentru că la vaca de carne nu prea le văd rostul. Sunt cheltuieli care nu se justifică. Cel puţin în cazul viţelelor pentru reproducţie. Desigur, în ceea ce priveşte tăuraşii care se îndreaptă spre fermele de îngrăşare administrăm şi furaje concentrate. Dar strict pentru viţeii înţărcaţi. În rest, dacă putem să asigurăm o raţie echilibrată între fibroase şi suculente nu este cazul să mai venim cu furaje concentrate. Sunt nişte costuri pe care nu ni le putem permite”, a constatat Sebi.
Pe lângă Paul, acesta mai are un ajutor în fermă, logodnica sa Larisa, care la rândul ei este cultivator de legume.
REPRODUCŢIE: 40% ÎNSĂMÂNŢĂRI ARTIFICIALE GHIDATE
La ora actuală, în ferma de la Antăş se află un singur taur, care asigură circa 60% din montă. „Noi introducem taurul în turmă în luna iunie pentru a ne asigura fătări de primăvară. Restul de 40% o reprezintă însămânţările artificiale ghidate cu material genetic foarte valoros provenit de la o linie de Canada.
Taurul pe care îl avem acum este dintr-o linie de Australia şi Marea Britanie, tocmai pentru a mai aduce un pic de varietate genetică în fermă. Încercăm să combinăm oarecum liniile între ele, să nu avem doar o tipologie de Canada. Noi cam trei ani ţinem un taur. Când ajung fiicele lui să vină la montă îl scoatem din turmă. Viţelele le montăm 18-20 de luni, nu mai repede. Pentru că vrem să ne ducem spre o talie mare. Dorim să îmbunătăţim volumul în carcasă. Să aducem viţelele care intră la montă spre un format corporal care la maturitate să cântărească peste 650 kg, adică vaci adulte cu talie mare. Suntem conştienţi că pierdem pe o parte, pentru că animalul nu produce câteva luni, dar câştigăm, pe de altă parte, în talie”, a menţionat Sebi.
ANGUS ROŞU VS. ANGUS NEGRU
Nu există diferenţe majore între varietatea de Angus negru şi cel roşu. E drept, s-a lucrat ceva mai mult pe Angusul negru. Doar în America de Nord şi de Sud putem spune că a existat un program de selecţie pentru Angusul roşu.
„Exemplarele care provin din liniile de Canada, pe care le avem şi noi în fermă, sunt cele mai calitative. Vorbim de o tipologie total diferită faţă de standardul rasei Angus. Am încercat şi noi să ne dezvoltăm în această direcţie, prin însămânţările artificiale pe care le-am făcut inclusiv anul acesta. Angusul roşu are o conformaţie corporală uşor diferită, cu nişte adâncimi şi lărgimi mai pronunţate, având o talie mai mică faţă de ceea ce vedem în Germania sau Irlanda, unde predomină Angusul negru. Din punct de vedere comportamental, dar şi al creşterii în greutate, acel spor mediu zilnic, nu există deosebiri. Roba nu face o diferenţă la rasa Angus”, a ţinut să precizeze Sebi.
