Europa este DEPENDENTĂ DE IMPORTURILE de ALIMENTE dar ține cu dinții de ÎNVERZIRE! REZILIENȚĂ versus AUTOSUFICIENȚĂ: asta-i PROVOCAREA! - Revista Ferma
3 minute de citit

Europa este DEPENDENTĂ DE IMPORTURILE de ALIMENTE dar ține cu dinții de ÎNVERZIRE! REZILIENȚĂ versus AUTOSUFICIENȚĂ: asta-i PROVOCAREA!

no farmers no food Europa este DEPENDENTĂ DE IMPORTURILE de ALIMENTE dar ține cu dinții de ÎNVERZIRE! REZILIENȚĂ versus AUTOSUFICIENȚĂ: asta-i PROVOCAREA!
credit foto @iStock.com/epeters/Harry Wedzinga

Dependentă de importurile de alimente, dar greu de convins când vine vorba de înlesnirea măsurilor de înverzire. Deși este asaltată de protestele fermierilor, Uniunea Europeană încă ține cu dinții de un PACT VERDE ”ca la carte”!

Comisia Europeană a stabilit direcția strategică pentru sistemul agroalimentar al UE în Strategia Farm to Fork pentru a reduce emisiile cu efect de seră pe continent.

Europa este foarte dependentă de importurile de alimente, peste 20% din aprovizionarea cu alimente provenind din alte țări. Această dependență de comerțul exterior expune UE la potențiale perturbări și fluctuații de preț, făcând-o vulnerabilă în vremuri de schimbare. Provocări precum schimbările climatice, securitatea și reziliența sectorului agroalimentar al Europei și evenimentele geopolitice recente pun în lumină importanța comerțului.

COMERȚ ÎN VREMURI TULBURI

REZILIENȚĂ versus AUTOSUFICIENȚĂ. Nu există un răspuns ușor la această dihotomie, deoarece ambele abordări au compromisuri. Pe de o parte, reziliența se concentrează pe consolidarea capacității sectorului agroalimentar de a rezista și de a se redresa în urma șocurilor externe, în timp ce autosuficiența vizează reducerea dependenței de importuri prin producerea mai multor alimente pe plan intern.

Ambele abordări au avantajele și dezavantajele lor. Construirea rezilienței necesită investiții în tehnologie și inovare, diversificarea partenerilor comerciali și îmbunătățirea strategiilor de gestionare a riscurilor. Pe de altă parte, promovarea autosuficienței poate aduce beneficii producătorilor locali și poate reduce deficitul comercial al UE, dar poate duce și la costuri de producție mai mari și, prin urmare, la prețuri mai mari pentru consumatori sau la efecte negative asupra mediului. Deci, care este răspunsul? Se întreabă cei de la CropLife Europe.

E NEVOIE DE O ABORDARE ECHILIBRATĂ!

Pentru a naviga prin vremuri tulburi, este necesară o abordare echilibrată. UE trebuie să continue să investească în inovare și tehnologie pentru a consolida capacitatea sectorului agroalimentar de a se adapta și de a se redresa după crize.

În același timp, ar trebui depuse eforturi pentru a sprijini și promova producția internă, ținând cont în același timp de sustenabilitate și de considerente de mediu, cum ar fi neutilizarea mai multor pământ și apă pentru producția de alimente.

”În fața vremurilor tulburi, răspunsul nu este autosuficiență versus reziliență, ci pregătire și stabilitate. UE trebuie să continue să ia măsuri proactive în vederea realizării unui sistem alimentar mai durabil și mai sigur, recunoscând totodată importanța comerțului în asigurarea unei aprovizionări constante de alimente”, notează CropLife Europe, citând declarația lui Łukasz Woźniacki.

Între timp, strigătul de disperare al fermierilor furioşi este un avertisment dur pentru Comisia Europeană, inclusiv pentru Ursula von der Leyen, să nu ignore cererile fermierilor pentru prețuri mai bune și mai puțină birocrație.

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →