Când roşia cu eticheta „produs în România” este, de fapt, o tomată „made in Turcia” care a suferit transformări de ambalare şi etichetare, păcăliţii de serviciu sunt legumicultorii şi consumatorii autohtoni.

Ce fac autorităţile noastre? Ce ştiu cel mai bine. Ministrul agriculturii ridică din umeri, neasumându-şi atribuţii de control şi arătând cu degetul către organul abilitat, care-o fi el. Teoretic, ANSVSA-ul e responsabil cu verificarea alimentelor care pătrund în România. Practic, doar 20 la sută din legumele şi fructele aduse în ţară ajung să fie verificate în laborator. Asta oficial. După cum arată lucrurile la noi, probabil acest procent este mult mai mic.

Legumicultorului Mihai Chesnoiu i-a luat doar câteva minute şi un schimb de mesaje cu un aşa-zis producător din afară care căuta desfacere pe piaţa românească. Cantităţi uriaşe de legume disponibile, în orice ambalaj şi sub orice formă de prezentare, cu transport asigurat şi, cel mai grav, cu acceptarea pe loc a etichetării „produs în România”!

Un sondaj realizat de INSOMAR arată cifre care ne dor, dar în faţa cărora Statul pare lipsit de orice reacţie. Peste 84 la sută dintre consumatorii români preferă legumele şi fructele româneşti şi 70 la sută spun că piaţa noastră este invadată de prea multe importuri, aproape 90 la sută dintre respondenţi fiind de părere că producătorii români sunt dezavantajaţi de produsele venite din ţări terţe.
Eticheta mincinoasă şi frauduloasă face ca încrederea în legumele şi fructele de la raft să scadă vertiginos. Practic, nu mai ştii ce cumperi şi de unde provine leguma din coşul zilnic. Stimularea cumpărării de la producătorii locali ar trebui să fie prioritate naţională, să vuiască mass-media de campanii naţionale pentru încurajarea acestui comportament de consum. În realitate, deşi cumpărăm mult, alegem prost. Chiar şi atunci când optăm pentru produsul românesc, acesta poate să fie un produs importat, bine camuflat într-o economie subterană pe care Statul român o tolerează prin lipsa de reacţie şi de control.
Inexistenţa unui sistem naţional de colectare şi depozitare a legumelor şi fructelor din fermele româneşti deschide şi mai multe oportunităţi falsificatorilor de trasabilitate iar scoaterea de la finanţarea prin PNRR a depozitelor regionale este cel puţin o greşeală flagrantă a Ministerului Agriculturii.

Una peste alta, în plin sezon de producţie legumicolă, preţurile pe piaţa locală au scăzut atât de mult încât nu acoperă nici măcar costurile. Ion Păunel, preşedintele Sindicatului Producătorilor Agricoli Olt spune că sunt cele mai mici preţuri la vânzare din ultimii 30 de ani. Evident, nu şi la raft. Exact ca şi în cazul laptelui, care dă în clocot şi se umflă de vreo patru ori până ajunge la vânzare, în magazine…

NICOLETA DRAGOMIR
Senior editor
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro