De nevoile de confort depinde semnificativ productivitatea scroafelor. De ce este bine să se ţină seama de comportamentul natural „sălbatic” al acestora în organizarea fluxului productiv și în întreţinerea scroafelor?

Oricât de multe mii de ani au trecut de la domesticirea porcului şi oricât de mult au evoluat sistemele de întreţinere şi exploatare din fermele comerciale actuale, o mare parte dintre trăsăturile de comportament „sălbatic” al acestei specii au rămas neschimbate. Din aceste motive, atât în organizarea fluxului productiv, cât şi în modul de întreţinere al scroafelor e bine să se ţină seama de comportamentul natural al acestora, moştenit de la generaţiile trecute.

COMPORTAMENTUL NATURAL AL PORCULUI

Prin definiţie, scroafele au un puternic instinct social, dar şi o capacitate impresionantă de a se adapta la diverse condiţii de cazare şi întreţinere în grup, fapt ce a permis dezvoltarea unei mari diversităţi de sisteme de creștere. Din păcate însă, în multe cazuri, fermele actuale au fost construite şi amenajate fără a se ţine seama de acest element esenţial: comportamentul natural al porcului. Iar ignorarea acestuia are ca efect direct limitarea exprimării realului potenţial genetic şi productiv.

MODIFICĂRI COMPORTAMENTALE CU IMPACT ASUPRA PRODUCTIVITĂŢII

Cerinţele vitale ale scroafelor sunt aceleaşi cu ale oricărei specii exploatate pentru producţii zootehnice şi, evident, se referă la asigurarea nevoilor de hrană, apă şi aer. Aceste categorii de nevoi sunt, după cum se ştie, diferite în funcţie de vârsta şi starea fiziologică a scroafelor (în aşteptare, gestante sau lactante). Ceea ce ne propunem însă aici este să ne referim la importanţa nevoilor de confort ale scroafelor şi modul în care asigurarea acestora determină modificări comportamentale cu impact asupra productivităţii.

1. PERIOADA DE AŞTEPTARE, MONTĂ ŞI GESTAŢIE INCIPIENTĂ

După cum se cunoaşte, înţărcarea şi despărţirea scroafei de purcei are un impact puternic asupra acesteia şi e dependent de nivelul de exprimare a calităţilor materne. Transformările hormonale rapide şi intense într-o perioadă scurtă de timp determină, la multe scroafe, intensificarea semnificativă a agresivităţii, pe fondul creşterii concentraţiei de estrogeni în sânge. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care, în ferme, se practică separarea femelelor în boxe individuale de montă. Or, tocmai aici apar problemele întrucât nu în toate fermele dimensiunile boxelor (lăţime şi lungime) ţin cont de gabaritul scroafelor care, în ultimii 20 de ani a crescut continuu. De pildă, ştiaţi că pe durata gestaţiei lungimea scroafei poate creşte cu 7%, iar lăţimea ei cu peste 50%? Ei bine, toate aceste elemente determină durata perioadelor în care scroafele stau în picioare sau culcate, influenţând implicit şi frecvenţa accidentărilor, a apariţiei infecţiilor tractului urinar şi genital sau a schiopăturilor.

2. COMPORTAMENTUL AGRESIV

Este ştiut faptul că legislaţia europeană prevede – din motive de bunăstare – ca după 28 de zile de la montă/inseminare, scroafele să fie transferate în boxe comune de gestaţie. Or, amestecarea animalelor cu trăsături comportamentale de socializare diferite conduce, adeseori, la agresivitate. Principalii factori care determină manifestarea unui comportament agresiv pot fi clasificaţi în două grupe: A) cei care ţin de animalul însuşi şi B) cei care ţin de sistemul de cazare şi întreţinere.

1. A) Factori ce ţin de scroafă: poziţia ierarhică a scroafei în grup, spaţiul disponibil în boxă/ scroafă, stadiul gestaţiei (sau lipsa acesteia), precum şi, într-o anumită măsură, combinaţia genetică. De regulă, ierarhia socială este stabilită de către scroafa dominantă din boxa comună în prima zi după transfer, durata stabilizării grupului depinzând însă de numărul de animale pe boxă, spaţiul alocat fiecăruia şi modul de compartimentare. Odată stabilită ierarhia, intensitatea agresivităţii scade, însă doar cu condiţia ca spaţiul alocat furajării să fie suficient. În caz contrar, vom avea întotdeauna în boxe scroafe care – din cauza poziţiei ierarhice inferioare – nu ajung nici să consume suficient furaj sau apă şi nici să-şi păstreze un loc propriu de odihnă.
2. B) Factori ce ţin de cazare şi întreţinere. E clar că nu se poate face o demarcare clară a celor două grupe de factori, însă ignorarea faptului că şi noi, fermierii, prin implementarea greşită a unor principii de cazare şi întreţinere putem determina creşterea agresivităţii în grupurile de scroafe. Astfel este evident că stabilirea ordinii ierarhice într-un grup de scroafe ţine şi de vârsta, respectiv gabaritul acestora. Acestea sunt de fapt principalele motive pentru care se recomandă gruparea scroafelor şi pe baza acestor criterii.

Tot noi, fermierii, putem limita agresivitatea şi prin dietă, cunoscut fiind faptul că un nivel insuficient de fibre celulozice în furajul scroafelor conduce la creşterea agresivităţii. Acolo unde aceste materiale există, nivelul agresivităţii scoafelor s-a redus la jumătate. În acelaşi context intră şi faptul că nu numai dimensiunile boxei sunt importante, ci şi calitatea pardoselei, care ar trebui să permită animalului mişcări repetate, fără pericol de alunecare sau alte accidente.

3. COMPORTAMENTUL ÎN MATERNITATE

În afară de agresivitatea împotriva propriilor purcei, care apare relativ rar şi, cu precădere, la prima fătare, comportamentul mamei este determinant în maternitate şi din perspectiva faptului că cele mai mari pierderi în primele 3 zile de la fătare apar din cauza strivirii purceilor. Pentru a limita aceste pierderi se recomandă ca femela să fie adusă în boxa de fătare cu câteva zile înaintea momentului respectiv, tocmai pentru a se obişnui cu noul mediu înconjurător şi atenuarea stresului de mutare. Mai mult decât atât, şi aici în maternitate, asigurarea unor materiale ocupaţionale care să-i permită scroafei mimarea amenajării cuibului conduce atât la reducerea agresării purceilor, cât şi a strivirii acestora prin mişcările de culcare/ ridicare frecventă. În plus, aceste materiale determină o scădere a duratei fătării precum şi o reducere a proporţiei purceilor fătaţi morţi cu până la 50%, în condiţiile în care, fătarea în sine este unul dintre cele mai stresante momente din viaţa femelelor.

Analizând toate pierderile din fermă, care sunt cauzate de ignorarea comportamentului natural al scroafei, ne conduce la concluzia că mai avem extrem de multe de făcut pentru asigurarea confortului şi sănătăţii acestei categorii de animale.

Știaţi că pe durata gestaţiei lungimea scroafei poate creşte cu 7%, iar lăţimea ei cu peste 50%?