De la turtă dulce, la vaci cu lapte
Domnul Gavril a închiriat o hală a fostului CAP din zonă şi, cu un împrumut de la bancă, a cumpărat 15 juninci gestante din rasa Holstein Friză. Aproximativ patru ani ferma de vaci a mers bine. Când laptele nu a mai avut preţ, s-a gândit din nou să schimbe macazul.
De data aceasta, s-a orientat spre horticultură, mai precis spre cultivarea căpşunilor. A cumpărat un motocultor, furtune pentru irigare prin picurare, motopompă, folie, şi fier pentru solarii. Om cumpătat însă, nu a vândut vacile până nu s-a asigurat că noua afacere va funcţiona.
De la vaci, la căpşuni
A înfiinţat prima cultură de căpşuni, pe o suprafaţă de cinci ari în grădină. Asta se întâmpla toamna. Primăvara a vândut vacile şi a investit în continuare în producerea căpşunilor. Pentru început a cultivat căpşunile în câmp. A cumpărat şi un solar, de ocazie, pe care l-a folosit timp de doi ani.
De pe cinci ari şi din trei solarii a produs peste 900 de kilograme de căpşuni. Preţul de vânzare a fost încurajator şi cererea pe piaţă suficient de mare (a vândut inclusiv pe piaţă în Cluj-Napoca) ca să-l determine să meargă mai departe.
În prezent, Gavril Pup cultivă căpşuni în trei solarii cu o suprafaţă totală de 15 ari şi pe 20 ari neacoperiţi, dar urmează să se extindă. Cultivarea căpşunilor a devenit activitate de bază a familiei Pup şi, în acelaşi timp, principala sursă de venit.
„Consider că am făcut o alegere bună când am decis să cultiv căpşuni, mai ales dacă pe viitor ne vom ocupa mai mult de posibilităţile de desfacere. Interesul nostru, a producătorilor este să obţinem un preţ bun şi să excludem intervenţia intermediarilor.
Cea mai mare dorinţă a mea este să ne constituim, cultivatorii din zonă, într-un grup de producători, pentru ca împreună să ne facem propriul depozit frigorific pentru fructe. Altfel, nu vom avea viitor. Trebuie să fim părtaşi la propria dezvoltare”, spune Gavril Pup.
De 1 Mai el iese deja cu căpşunile pe piaţă, când nu prea este concurenţă la fructe şi are producţie până la sfârşitul lunii iunie. De aceea merge pe stoloni timpurii şi foloseşte în cultură folia neagră, care asigură o bună precocitate.
L-am întrebat dacă, din punctul său de vedere, producătorii autohtoni de căpşuni sunt pregătiţi pentru cultura bio? Da, mi-a răspuns, dacă am avea şi „preţuri bio”. În caz contrar, efortul şi costul pe produs nu este susţinut financiar. Oricum, domnul Gavril produce căpşuni „aproape bio”, adică netratate.
Căpşuna perfectă…
În viziunea lui Gavril Pup, căpşuna perfectă este cea uşor de obţinut, care nu conţine toxine şi care atrage clienţi. Nu contează mărimea şi nici culoarea fructului, dar să aibă gust şi aromă. Oricum, diferenţa pe piaţă o face calitatea.
Bucuria lui cea mai mare este că anul trecut a reuşit să menţină preţul căpşunilor pe piaţă cu 2 lei mai ridicat faţă de cele din import. Şi asta pentru că cine a gustat o dată din căpşunile de la Hida, vine şi a doua oară.
