Cât de important este să îi oferim oportunităţi să dezvolte afaceri agricole din gospodăriile de subzistenţă ale părinţilor şi bunicilor. Ba mai mult, să îi facem oferte irezistibile care să bată orice tentaţie monetară de peste hotare şi să îl aducem aici, acasă, unde e cald şi bine şi i s-au creat toate condiţiile să devină un fermier de succes… Şi cam atât cu bunele intenţii.
Vorbele şi faptele multor decidenţi rupţi complet de realitate transformă INSTALAREA tânărului fermier într-o luptă inegală şi incorectă pentru acapararea de teren şi/sau animale necesare pentru depunerea unui proiect. Ideea Uniunii Europene şi regulamentele care i-au urmat sunt perfect justificate într-o economie agrară comunitară dominată de fermieri care au depăşit cu mult vârsta tinereţii (stabilită, prin R(UE) nr. 1305/ 2013, la 40 de ani). Bunicii şi părinţii vest-europeni cedează sau transmit exploataţiile agricole tinerilor urmaşi, pentru ca aceştia să poată beneficia de banii pentru instalarea ca şefi de exploataţii. Dar în România lucrurile nu stau tocmai aşa. Nu sunt mulţi cei care cedează pământul şi animalele în favoarea tinerilor sau, dacă o fac, de regulă împart hectarele, pomii şi animalele, în aşa fel încât petentul la fondurile de instalare să aibă minimul necesar pentru a se încadra în cerinţele măsurii. Ferice, în acest caz, de tinerii care nu au fraţi şi surori dornici şi ei să devină manageri de exploataţii… Atenţie, însă! Astfel fărâmiţată, exploataţia agricolă devine aproape sigur neeligibilă pentru alte proiecte, cum ar fi modernizarea.
În ceea ce priveşte atragerea tinerilor din diaspora, situaţia devine de-a dreptul hilară. Aici sunt şi mai puţine cazurile în care românaşii plecaţi în căutarea unui trai mai bun au la ce să se întoarcă în aşa fel încât să fie viabili material şi funciar pentru măsura dedicată tinerilor fermieri.
Una peste alta, nici banii nu-s mulţi sau suficienţi pentru a dezvolta o mică sau mai mare afacere agricolă. A verificat cineva modul în care au evoluat aceste ferme după „instalare”? Probabil că nu… Auzim şi citim despre multe exemple de bune practici, dar şi despre multe eşecuri, pentru că n-ai cum să faci investiţii consistente cu câteva zeci de mii de euro, fie ei şi nerambursabili, pentru obţinerea cărora ai pus la bătaie cam toate resursele pe care le aveai disponibile.
Drept urmare, Stat român, dacă UE te lasă să aloci 70 de mii, respectiv 100 de mii de euro pentru tânărul şef de fermă, dă-i omului această şansă mai consistentă financiar. Ar putea face diferenţa între instalare şi… DEZinstalarea pe motiv de ineficienţă. Şi nu-ţi trebuie prea multă ştiinţă ca să îţi dai seama că nu-i folosul cât paguba, dacă investiţia e cu jumătăţi de măsură!
NICOLETA DRAGOMIR
Senior editor
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro
