Orice fermier visează la producţii cât mai mari. Pentru a întreţine această dorinţă, se organizează tot felul de loturi demonstrative, platforme tehnice etc. Mânaţi de dorinţa producţiilor cât mai mari, participarea este numeroasă. Numai că adesea ochii văd ceea ce doreşte inima. Şi, uneori, privesc spre ceea ce li se arată, nu spre ceea ce le este de folos să vadă.

Deci, unde este rădăcina producţiilor mari?
În pământ, ar putea fi primul răspuns. Adevărat, dar incomplet. Pentru că rădăcina producţiilor mari este în primul rând în genetică şi după aceea în sol. De aceea vom aborda (superficial, din păcate) câteva aspecte spre care ar fi bine să privească ochii şi să judece mintea, nu inima. Fotografiile sunt din câmpuri de experienţe, nu din loturi demonstrative.

1. • Majoritatea hibrizilor au un start bun în vegetaţie. Însă sunt şi hibrizi care pornesc ceva mai lent (foto 1, comparativ pe aceeaşi maturitate). Este bine de observat şi de reţinut. Însă acum acest aspect nu înseamnă mare lucru, pentru că până la recoltare mai este cale lungă şi multe se mai pot întâmpla. Ca şi caz particular, hibridul cu start mai slab din fotografie recuperează foarte bine şi, frecvent, până pe la 10 frunze, chiar îi depăşeşte vizibil pe ceilalţi hibrizi. De altfel, are caracteristic o talie mai înaltă.
2. • Nici o parcelă nu are solul absolut uniform. Neuniformităţile de sol (chiar dacă nu de la suprafaţa solului) influenţează parcursul vegetativ îndeosebi în perioadele de stres hidric.

În foto 2 şi foto 3 este acelaşi hibrid de porumb, în acelaşi câmp de experienţă, semănat în aceeaşi zi şi în aceeaşi tehnologie.

Într-un lot demonstrativ, acest aspect se observă mai greu, nefiind repetiţii pentru comparare. Însă se poate observa uniformitatea stării de vegetaţie dacă se intră printre rânduri 20-30 de metri. Şi se poate înţelege mai bine ceea ce se vede. 

3. • Sunt hibrizi la care, în anii favorabili, pe foliajul superior apar simptome de carenţe de nutriţie (foto 4). Aceasta ar putea însemna că au un consum specific ceva mai mare din elementul respectiv şi, posibil, o nevoie de fertilizare diferită. Observaţi aceste detalii şi dacă optaţi pentru hibridul respectiv, adaptaţi fertilizarea sau amplasaţi în parcele cu risc mai redus. 

4. Toleranţa la căderea şi frângerea tulpinilor este o caracteristică de hibrid (foto 5 şi foto 6) şi se transmite înlănţuit cu unele caractere dorite (oferta la pachet din articolul anterior). De aceea este destul de dificil în ameliorare să iei numai ceea ce este bun. Dacă nu ar fi dificil, ar face-o toată lumea!

Al doilea ştiulete

5. • Majoritatea plantelor diferenţiază al doilea ştiulete, însă puţine plante ajung să şi formeze ştiulete productiv. Cauzele sunt multiple (foto 7). În acest an, cu atac important de Ostrinia, primele cinci plante verificate toate aveau atac de Ostrinia la inserţia celui de-al doilea ştiulete. „Iată, mi-am zis, un moment foarte bun de reclamă la insecticide!” Însă căutând mai departe la al doilea ştiulete nelegat, am găsit inserţie sănătoasă, insecţie putrezită, inserţie sănătoasă cu ştiulete putrezit. Distribuţia cauzelor în lan a fost aleatorie şi nu putem spune că predomina semnificativ una sau alta dintre cauze.

6. • Şiştăvirea ştiuleţilor este un aspect frecvent întâlnit şi are o importantă caracteristică de hibrid. În foto 8 redăm un ştiulete neşiştăvit, comparativ cu modalităţi şi intensităţi diferite de şiştăvire. Caracterul se poate observa uşor prin îndepărtarea pănuşilor de pe câţiva ştiuleţi.

7. • Toleranţa la Fusarium pe ştiulete are amprenta hibridului, însă nu se observă din capătul lanului sau din depărtare. În câmpul de experienţă, frecvenţa atacului a fost între 5 şi 65%, iar intensitatea atacului a fost între 1 şi 10%. Merită observarea atentă?

În foto 9 şi 10 observăm o comparaţie între aspectul vizual asupra celor doi hibrizi de porumb din aceeaşi grupă de maturitate.
Toate aceste observaţii trebuiesc puse cap la cap şi sunt de folos numai dacă sunt analizate cu atenţie pentru a evita situaţii nedorite şi pentru a avea producţii mari.
Vă dorim vreme şi vremuri bune.

Text şi foto:
Octavian şi Mirela GULER

Articol publicat în revista Ferma nr. 18/245 (ediţia 15-31 octombrie 2019)