Desigur, există păreri pro şi contra, aşa cum au fost exprimate şi în iunie 2016, când s-a decis practic prin vot public abandonarea pieţei comune, dar în momentul de faţă e greu de anticipat încotro se vor îndrepta lucrurile şi cum va afecta acest Brexit (dacă într-adevăr va avea loc la 31 octombrie 2019, după cum este stabilit) economiile europene. Persistă încă ideea organizării unui nou referendum şi, cel puţin teoretic, orice este posibil. Pentru fermierii britanici, însă, limitarea accesului la piaţa europeană nu poate fi de bun augur şi mai mult ca sigur va influenţa în mod negativ activitatea acestora.
Andrew Ward este unul dintre acei agricultori din Regatul Unit foarte vocali, care vorbesc deschis despre problemele pe care le-ar putea genera un Brexit fără acord şi chiar militează pentru rămânerea Marii Britanii în familia europeană. L-am întâlnit recent în Norvegia, unde fusese invitat să vorbească despre practici moderne în agricultură, dar şi despre posibila despărţire de UE, în faţa a peste 150 de jurnalişti care au rămas realmente cu gura căscată după ce i-au ascultat discursul.
Previziuni sumbre
„Ca fermier am votat să rămân în Europa şi nu văd să obţinem ceva bun de pe urma unui Brexit. Îl avem acum ca prim-ministru pe Boris Johnson, un fel de frate al lui Donald Trump, şi cred că ne îndreptăm spre o mare catastrofă”, spunea acesta, făcând referire la o analiză oficială recent publicată, potrivit căreia în cazul unei ieşiri fără acord, agricultura britanică va pierde 850 milioane de lire sterline din profit.
În opinia sa, problema este că guvernul de la Londra nu oferă un sprijin real fermierilor. „Politicienii noştri nu înţeleg agricultura. Vom fi obligaţi să importăm produse din ţări care nu au aceleaşi standarde ca noi, state care folosesc substanţe interzise nouă. Este o ipocrizie la cel mai înalt nivel. Iar eu, ca fermier, nu pot să fiu de acord”, consideră Andrew Ward. Chiar dacă nu este cazul său, crescătorii de vite vor fi probabil cel mai puternic afectaţi, pentru că nu vor mai avea pieţe care să absoarbă cantităţi atât de mari. Se discută despre impunerea unor tarife de export de 40% pentru produsele de origine animală, ceea ce ar pune pe butuci foarte multe businessuri.
În aceeaşi situaţie se află şi crescătorii de oi din Ţara Galilor şi Scoţia, care depind într-o foarte mare măsură de contractele cu pieţele intra-comunitare. Pe lângă asta, cei ce cultivă pământul vor pierde subvenţiile pe hectar, care în cazul Marii Britanii înseamnă destul de mult – în 2018, fermierii din Regatul Unit au primit în total 3,5 miliarde de lire sterline din fonduri europene! „Doar exploataţiile cu adevărat eficiente şi cele de dimensiuni mai mari vor supravieţui la un nivel de performanţă ridicat. Fermele de familie vor începe să dispară”, avertizează cel care în 2010 a fost desemnat fermierul anului de către publicaţia Farmers Weekly.
Bunăstarea creează aversiuni faţă de fermieri
Dar pentru că de obicei acolo unde există provocări apar şi oportunităţi, se vor găsi probabil şi soluţii. Una dintre ele, gândită de politicienii de la Londra, se numeşte „Bani publici pentru bunuri publice”. Potrivit acestei scheme, cine va dori să obţină bani de la stat pentru activităţi agricole sau pentru aplicarea unor măsuri de protecţia mediului, va trebui să ofere ceva în schimb. „Din păcate, în prezent fermierii sunt consideraţi principalii responsabili de poluarea atmosferică. Ni se spune constant că este vina noastră că s-a ajuns în această situaţie. Deşi agricultura este responsabilă pentru doar 15% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, în timp ce transporturile reprezintă sursa a aproape 30% din cantitatea de CO2 eliberată în atmosferă. Britanicilor le place să vadă plin de flori pe câmpuri, o mulţime de albine. Nu vor să vadă plante cultivate sau animale care păşunează. Si asta numai pentru că au stomacurile pline şi nu le este foame”, afirmă fermierul.
Un an de excepţie pentru grâu
Andrew Ward lucrează o suprafaţă de 660 de hectare în Leadenham, o aşezare din comitatul Lincolnshire, în estul Angliei. Cultivă în special grâu (de toamnă şi de primăvară), orz, rapiţă şi sfeclă de zahăr. De departe, cea mai profitabilă cultură pentru el este grâul. Circa 48% din suprafaţă este alocată acestei cereale (cea mai mare pondere).
Pentru grâul însămânţat în toamnă (247 hectare) a fost un an cu producţii record – o medie de 12,5 tone la hectar! În schimb, la rapiţă a ieşit pe minus. „Cel mai slab sezon pentru cultura de rapiţă din 1984, de când m-am apucat de agricultură. Am redus foarte mult suprafaţa cu rapiţă din cauza restricţiilor de utilizare a produselor pe bază de neonicotinoide în tratarea seminţelor”, se plânge acesta. Cu un an în urmă, din cele 220 de hectare înfiinţate cu rapiţă, 95 au fost calamitate, iar în sezonul recent încheiat a alocat doar 124 de hectare acestei culturi. „Condiţiile climatice nu au fost cele mai bune. E nevoie de multă flexibilitate pentru a aborda aceste probleme. Folosim sisteme diferite de maşini şi echipamente, pentru că avem mai multe tipuri de sol”, ne-a explicat fermierul britanic.
Viitorul e al roboţilor
Adept al agriculturii de precizie şi al practicilor sustenabile, Andrew Ward este la curent cu tot ce apare nou pe piaţă şi chiar are în exploatare doi roboţi, puşi la dispoziţie de către Small Robot Company, un start-up britanic care îşi propune să vină în ajutorul celor care se confruntă cu lipsa forţei de muncă. Unul dintre aceşti roboţi (Tom) este responsabil pentru monitorizarea culturilor, urmărind sănătatea şi stadiul de dezvoltare a fiecărei plante, iar celălalt (Harry) acţionează independent pentru îndepărtarea buruienilor nedorite, pe baza informaţiilor transmise de „partenerul” său. „În loc să distrugă buruienile cu substanţe chimice, Harry aplică electroşocuri direct la rădăcina plantelor nedorite, distrugându-le instantaneu”, afirmă englezul, declarându-se foarte încântat că a fost ales să testeze aceşti roboţi.
Se plânge însă că în activitatea de zi cu zi se confruntă cu foarte multă agresivitate din partea activiştilor de mediu. „Lumea este foarte ipocrită. Ni se cere să renunţăm la glifosat, care din punctul meu de vedere este cea mai sigură substanţă chimică din lume – este comercializată încă din 1976 şi sper că o vom putea utiliza mult timp de acum înainte, pentru că ajută la protejarea solul împotriva eroziunii prin combaterea la suprafaţă a buruienilor. Poate nu ştiţi, dar cei mai mulţi dintre noi folosim zilnic produse pe bază de glifosat, cum ar fi un simplu detergent de vase”, ne-a avertizat în final britanicul. {i probabil are dreptate. Să ne gândim doar că doza letală pentru glifosat este de 5.000 mg/kg corp, iar în cazul cofeinei e suficient 192 mg/kg corp pentru a ne periclita viaţa. Aşadar, cafeaua este de 26 de ori mai toxică şi nimeni nu pare să protesteze împotriva consumului acesteia. Lumea a luat-o razna bine de tot!
Andrew Ward: „Britanicilor le place să vadă plin de flori pe câmpuri, o mulţime de albine. Nu vor să vadă plante cultivate sau animale care păşunează. Si asta numai pentru că au stomacurile pline şi nu le este foame”.
COADA VULPII FACE RAVAGII ÎN REGAT
Buruienile sunt o mare problemă pentru Andrew Ward, iar aşa-numita „coada vulpii” (sau „blackgrass”, cum îi spun englezii) provoacă cele mai mari pagube în cultură. „O singură plantă poate avea până la o mie de seminţe. De aceea este greu de controlat şi are o agresivitate fantastică, intrând în competiţie cu plantele de cultură. În multe zone din Marea Britanie, fermierii au renunţat la cereale din acest motiv, pentru că nu mai pot fi profitabili”, susţine englezul. De cinci ani, însă, a scăpat de această buruiană, după ce a aplicat glifosat şi a apelat la mâna de lucru ieftină a românilor. Da, în ferma sa buruienile sunt plivite manual de către compatrioţii noştri, care sunt plătiţi doar pentru a îndepărta fizic fiecare buruiană problemă. Recunosc că nu am mai auzit aşa ceva, însă mă gândesc că merită efortul, în special din punct de vedere economic. „Cheltuim în jur de 30.000 de lire sterline anual doar pentru acest proces. Am redus, desigur, cantitatea de substanţe chimice şi cred că e singura metodă eficientă de combatere a blackgrass-ului. Doar în cazuri extreme folosim acum Roundup şi numai pe parcelele unde este nevoie”, ne-a asigurat fermierul britanic.
Articol publicat în revista Ferma nr. 18/245 (ediţia 15-31 octombrie 2019)
