Cercetarea a fost realizată de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură din România printr-o colaborare internațională care, recent, a fost apreciată prin publicarea datelor în platforma Researchgate și revista Giga Science a Universității Oxford.
În echipa de cercetători condusă de profesor Adam Tofilski de la Universitatea de Agricultură din Cracovia, țara noastră a fost reprezentată de oamenii de știință Elisa Căuia și Adrian Siceanu.

ORIGINE COMUNĂ CU ALBINELE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Lucrarea publicată în luna martie 2023 de către Universitatea Oxford reprezintă primul studiu comparativ pe albina românească care utilizează metoda de morfometrie geometrică pe aripa anterioară și se referă la crearea unei baze de date alcătuită din 26.481 imagini cu aripi de albine provenite din 13 țări europene, grupate în 1725 de probe.
Aripile au fost măsurate prin metoda de morfometrie geometrică și s-au prelucrat statistic prin comparație între probe provenite din diferitele țări implicate în studiu, dar și cu probe istorice de referință. Practic, se reconfirmă încadrarea în liniile filogenetice cunoscute și au fost puse în evidență similaritățile privind forma aripii dintre diferite probe de albine în țările de proveniență.
În ceea ce privește țara noastră, s-a stabilit că probele de albine din România sunt mult mai asemănătoare din punct de vedere statistic cu probele din Republica Moldova, față de alte țări vecine, fapt ce arată o origine comună și o unitate în diversitatea albinelor din cele două țări.

IMPORTUL MASIV DE MĂTCI, UN REAL PERICOL!

Munții Carpați alcătuiesc o barieră naturală între populația intracarpatică din nord-vest și cea extracarpatică din restul țării noastre. Deși albinele noastre sunt distincte de albinele din țările învecinate, fiind considerate o rasă separată – Apis mellifera carpatica, unii cercetători au sugerat că în România există două subpopulații diferite, respectiv în arealul intracarpatic albinele din rasa A. m. Carnica și în arealul extracarpatic, albine din rasa A. m. macedonica.
Potrivit informațiilor, biodiversitatea albinei autohtone este pusă în pericol de importul masiv al mătcilor, în unele regiuni rămânând totuși neclar modul în care populațiile locale au fost afectate prin hibridarea dintre rase și neexistând suficiente informații despre schimbările apărute în timp. „Studiile mai vechi cu privire la rasa autohtonă A. m. carpatica s-au concentrat în special pe mărimea aripii și pe indicele cubital (care reprezintă raportul dintre lungimea a două nervuri ale celulei cubitale a aripii). Mai târziu, au apărut și studii pe ADN mitocondrial, microsateliți și polimorfism uninucleotidic. A. m. carpatica diferă de alte rase nu doar prin morfologie, ci și prin fiziologie și comportament. În acest studiu, am investigat modificările apărute la nivelul nervurii aripilor la albina românească în ultimele 4 decenii!, arată echipa de cercetători.

ÎNCĂ STĂM BINE CU ALBINELE!

S-a constatat că în populația contemporană există încă diferențe clare între subpopulațiile intra și extra-carpatice, ceea ce indică faptul că variabilitatea naturală a albinelor din România se află încă într-o stare bună de conservare. De asemenea, s-au identificat diferențe semnificative între albinele colectate înainte de anul 2000 și cele de după acest an.
Modificările observate sunt cel mai probabil cauzate de încrucișarea dintre albinele autohtone și cele din afara țării introduse de către apicultori, împerecherea naturală nefiind un aspect controlabil de către om.
”Pentru a susține conservarea și monitorizarea albinei locale am dezvoltat o metodă care să-i faciliteze identificarea. Am utilizat metoda de morfometrie geometrică a aripii albinelor prin evaluări asupra configurației nervurii aripii ca amprentă de rasă, deoarece este o metodă sigură de identificare a raselor la albine și nu necesită echipament sofisticat, putând fi aplicată chiar și de apicultori. Mai mult, această metodă nu presupune o manoperă complexă, așa cum presupune morfometria clasică care se bazează pe un număr mare de măsurători pe multe părți anatomice”, spune Adrian Siceanu.

197 DE PROBE AU FOST STUDIATE

În cadrul studiului, au fost analizate 6498 aripi de albine lucrătoare, reprezentând 197 probe colectate în perioada 1982-2019, recoltate din familii de albine și de pe flori, din arealul intracarpatic și extracarpatic al celui mai înalt lanț al Munților Carpați.
„Pentru fiecare locație de proveniență a aripilor, au fost determinate latitudinea, altitudinea, longitudinea și temperatura medie anuală. Imaginile cu aripi au fost realizate cu ajutorul unei camere foto conectată USB, echipată cu lentile, pe fiecare imagine a aripii identificându-se 19 repere, prin utilizarea unui program informatic. Fiecare reper a fost exprimat prin două coordonate care dau 38 de variabile. În urma analizei componentelor principale, s-au obținut 34 de scoruri PC, care au constituit forma aripii”, explică specialiștii.
Diferențele dintre probele mai vechi de anul 2000 față de cele mai noi s-au identificat în partea distală, posterioară și proximală a aripii. Diferențele dintre probele intra și extracarpatice colectate înainte de anul 2000 sunt mai mari față de cele dintre probele de dată mai recentă. Totuși, aceste diferențe au fost mai mari decât diferențele dintre probele mai vechi și mai noi, dintre cele două zone studiate.
Datele despre forma aripilor au fost comparate cu probele de referință obținute de la Banca de date morfometrice a albinelor din Oberursel, Germania.

4 CONCLUZII ÎN URMA STUDIULUI

1. Unul dintre rezultatele cercetărilor științifice relevă clar faptul că, în țara noastră, configurația nervurii aripilor anterioare s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii 40 de ani, una dintre explicații fiind încrucișarea albinelor autohtone cu cele introduse din afara României de către apicultori.
2. O altă concluzie a studiului a fost aceea referitoare la o anumită omogenizare a formei aripilor, o posibilă explicație ținând de transportul în pastoral (practicat de 30–40% dintre apicultori, care transportă familiile de albine la diverse culesuri chiar și până la 600 de km de vatra permanentă, în interiorul României) și de comerțul cu mătci.
3. Monitorizarea prezenței și a ritmului de progres al hibridării între rasele endemice și non-endemice este vitală pentru protecția raselor și a ecotipurilor locale, aspect deosebit de important atât pentru activitățile de ameliorare, cât și pentru susținerea apicultorilor care aleg să utilizeze rasele autohtone de albine.
4. În prezența factorilor de stres, șansele de a supraviețui sunt mai mari în cazul raselor și ecotipurilor de albine adaptate local, iar comunitatea științifică internațională pledează pentru conservarea acestor resurse genetice.

Albina locală Apis mellifera carpatica este relativ bine conservată dar există riscul de hibridare între albinele autohtone și cele importate!

un articol de
PETRONELA COTEA MIHAI
redactor Radio România Iaşi