Dezamăgit de oierit, Adrian Sauciuc, unul dintre cei mai mari crescători de oi din rasa Karakul de Botoșani, investește masiv în vegetal și mai puțin în zootehnie. Totuși, este decis să nu renunțe la oierit din cel puțin trei motive.
Unul dintre cei mai mari crescători de oi din rasa Karakul de Botoșani, cu 440 exemplare în rasă pură dintre cele 500 de ovine din exploatația sa zootehnică, nu mai vede un viitor în această ocupație tradițională. ”Până nu demult, am avut o fermă mai mare, de 1200 capete ovine. Mezinul dintre cei 2 fii ai noștri, Andrei, s-a căsătorit și i-am dăruit 300 de oi. Am mai vândut o parte din efectiv și, acum, am rămas cu cele 500 de oi și cu sectorul de producție vegetală, suprafața în exploatare fiind de 200 de hectare”, ne-a declarat Adrian Sauciuc.
Balul fermierilor din zona Moldovei
Pe experimentatul fermier din satul Epureni, comuna Ungureni, județul Botoșani, l-am întâlnit la cea de-a VII-a ediție a ”Balului fermierilor din zona Moldovei”, organizată la Botoșani, de Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine ”Moldoovis”, împreună cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți și cu Asociația Crescătorilor de Taurine.
Oieritul românesc este într-un mare pericol
Fermierul botoșănean provine dintr-o familie cu 4 copii și cu o veche tradiție în oierit, după obiceiurile tatălui și ale bunicilor lor, astăzi toți cei 4 frați fiind crescători de ovine, fiecare cu efective de câte 4-5 sute de capete. Din păcate, spune Adrian Sauciuc, în acest moment oieritul românesc este într-un mare pericol, atât din cauza efectelor unor factori perturbatori, precum crizele sanitare, geopolitice și economice, cât și din cauza instabilității și chiar a lipsei resursei umane profesioniste. ”Deși produsele sunt căutate de către consumatori, tendința din propria mea activitate este aceea de a dezvolta ferma vegetală, în detrimentul activității de creștere a ovinelor. Motivul cel mai grav este acela al lipsei forței de muncă”, mărturisea Adrian Sauciuc.
Spre regretul inimii mele, am fost nevoit să reduc efectivul de ovine cu aproximativ 30% și să achiziționez tehnică performantă pentru ferma vegetală. – ADRIAN SAUCIUC, Crescător de ovine Karakul în jud. Botoșani
”E greu să-ți imaginezi automatizarea activității pe pășune”
Oricât de mult li s-ar plăti și orice favoruri li s-ar oferi, mulți dintre oamenii care nu au plecat prin lume la muncă, ci au rămas în satele noastre, nu vor să lucreze în oierit. Preferă ajutoarele sociale și compania barurilor, chiar dacă la finalul zilei sau al lunii constată că nu au agonisit nimic și chiar sunt mai săraci decât în luna precedentă. ”Acest dezinteres pentru muncă face mult rău, iar pe noi ne determină să reducem tot mai mult dimensiunea fermelor de ovine, în sector fiind greu să îți imaginezi, de exemplu, automatizarea și digitalizarea activității pe pășune”, mărturisea Adrian Sauciuc.
3 motive pentru care nu renunță la oierit
Chiar dacă dificultățile sporesc, una dintre cele mai recente probleme fiind aceea a apariției în exploataţiile zootehnice din România a pestei rumegătoarelor mici, fermierul botoșănean este decis să nu renunțe la oierit din cel puțin trei motive.
- Unul dintre motive are o determinare istorico-sentimentală, adică simte că are o datorie morală față de înaintași, acesteia adăugându-i-se propria pasiune pentru oierit. 2. Un alt motiv este faptul că în județul Botoșani există posibilitatea unei valorificări constante și mulțumitoare a laptelui și a cărnii, datorită înființării unor unități locale de producere a brânzeturilor și a produselor din carne de oaie.
- Nu în ultimul rând, un motiv important de a menține vie și performantă activitatea de creștere și exploatare a ovinelor derivă din speranța de continuitate oferită de către unul dintre cei 3 fii ai săi.
”Am continuat și voi continua cu oieritul, deoarece am văzut că singurul meu fiu care a rămas în sat, Andrei, este extrem de strâns legat de oierit și vreau să îl încurajez. De altfel, atunci când, la nunta sa, i-am dăruit cele 300 de oi, m-am gândit la mine. Așa a procedat și tatăl meu, numai că mi-a dat doar 36 de oi. Acela a fost începutul meu, ca fermier. Am muncit zilnic, cu conștiinciozitate și cu respect față de gestul tatălui meu, dorind să progresez. Sper ca băiatul meu mai mic să facă același lucru”, ne-a declarat Adrian.
Fiul cel mare, iubitor de animale, dar dezamăgit de sistem
Și fiul cel mare, Robert, este iubitor de animale, dar nu a agreat sistemul românesc zootehnic, nesigur și cu atât de multe probleme. A preferat să plece în Olanda. ”Este realizat din punct de vedere material, dar nu are lângă el oițele și acea atmosferă de acasă. A sosit la Botoșani special pentru eveniment – balul fermierilor, tocmai pentru că a fost mânat de acel dor nestins. Totuși, Robert îmi spune clar că nu înțelege și nu agreează sistemul românesc de lucru în oierit, cu politici heirupiste de susținere, cu dezamăgiri ale crescătorilor, în raport cu piața de profil și cu nivelul susținerii reproducției și performanței din domeniu. De aceea, dacă lucrurile nu se îndreaptă, nu vrea să redevină păstor în România, ci rămâne în Olanda”, menționa Adrian Sauciuc.
Cercetarea dezvoltă fermele
Adrian Sauciuc a căutat permanent să aplice în propria fermă noutățile științifice propuse de către cercetătorii de la SCDCOC Popăuți, având o constantă colaborare cu această instituție. Adrian Sauciuc este și membru în Asociația ”Moldoovis”. Prin această organizație profesională se aduc în atenție publică probleme ale sectorului și se propun posibile soluții. ”Noi, la Stațiunea Popăuți, în 2026 vom încheia un drum extrem de important început de către cercetătorii științifici din anul 1948, respectiv omologarea tuturor liniilor (culorilor) existente în cadrul rasei Karakul de Botoșani (deja omologate: brumăriu, negru, maro, sur; urmează a se finaliza omologarea liniilor roz și alb). Rasa aceasta nu înseamnă numai producție de pielicele, ci și o bază pentru noile linii la care lucrăm, respectiv linia de carne și linia de lapte, cu orizontul de a le transforma în rase”, ne-a declarat Ionică Nechifor, președinte al Asociației ”Moldoovis” și director al Stațiunii. Trebuie menționată și modernizarea cercetării științifice de profil, prin investiția de aproape 16 milioane de euro.
Probleme care zguduie sectorul ovin
”Numai că, nu știu cum se face că imediat după ce ne dezvoltăm puțin exploatațiile, apare câte ceva care zguduie mult sectorul ovin. De exemplu, atunci când eram foarte aproape de momentul exportării de animale vii către Arabia Saudită, a și apărut screpia. Nu puteam să combatem informațiile despre existența acelei boli. Un alt exemplu este cel legat de apariția bolii rumegătoarelor mici, afectându-ne pe toți. Exportul de ovine nu a fost blocat oficial, dar practic cumpărătorii din țările arabe nu au mai vrut să importe, până la stingerea tuturor focarelor. La reluarea activității normale, importatorii au oferit prețuri mai mici față de perioada de dinaintea momentului apariției bolii. Cum și cât se poate rezista astfel?!?”, semnala Ionică Nechifor.
FERMIERUL ANULUI 2023
Una dintre dorințele importante ale fermierului botoșănean Adrian Sauciuc, alături de atragerea tinerilor către păstoritul în România și nu prin țări străine, este aceea ca măsurile de susținere a sectorului autohton de creștere a ovinelor să țină seama în mod prioritar de necesitatea răsplătirii distincte a fermierilor care contribuie la îmbunătățirea geneticii din fermele de ovine de pe plaiurile mioritice.
La începutul acestui an, Adrian Sauciuc a primit titlul de ”Fermierul anului 2023” în jud. Botoșani.
