Rasa de capre Boer, formată în Africa de Sud şi adusă în şara noastră cu câşiva ani în urmă, câştigă din ce în ce mai multă popularitate în rândul crescătorilor de capre.

CINCI AVANTAJE

Creşterea rasei Boer prezintă cel puşin cinci aspecte pozitive:

1. Este o sursă de carne de bună calitate;
2. Este foarte rezistentă la boli;
3. Se adaptează la cele mai dificile condişii de mediu;
4. Are un spor de creştere ridicat şi calitate excepşională a carcasei. În perioada de testare, sporul mediu zilnic la tineret este cuprins între 350 şi 450 g/zi;
5. Ţapii maturi ating o greutate corporală de 100-135 kg, iar caprele de 70-90 kg.

CINCI CERINŢE

Pe segmentul condişii de viaşă, cerinşele faşă de mediu şi hrană ale rasei Boer sunt următoarele:

1. La păşune, vântul şi umbra naturală sunt suficiente pentru a asigura confortul caprelor, iar în perioada de iarnă trebuie adăpostite pentru că sunt sensibile la frig, umiditate şi curenşi de aer rece.
2. Culoarea albă în proporşie ridicată (capul maro) şi urechile lungi le protejează de razele solare şi de căldura ridicată (urechile răcesc sângele înainte de a ajunge la creier). O culoare mai rar întâlnită este cea maronie în totalitate.
3. Caprele din rasa Boer pot fi crescute atât în sistem extensiv, cât şi intensiv cu respectarea cerinşelor nutrişionale pe categorii de vârstă.
4. Fiind specializate pentru producşia de carne, sunt necesare suplimente nutrişionale pentru exprimarea potenşialului de creştere şi obşinerea unei calităşi superioare a cărnii.
5. Utilizarea unor cantităşi mari de concentrate poate declanşa acumularea de grăsime în jurul organelor. De asemenea, excesul de fosfor în raşie, în detrimentul calciului, poate duce la formarea calculilor renali care sunt mai periculoşi la şapi pentru că pot împiedica monta.

CAPRE BOER: SOCIABILE, INTELIGENTE ŞI CURIOASE

Caprele Boer sunt extrem de sociabile, inteligente şi curioase, motiv pentru care le place să fie împreună ca membrii ai aceleiaşi turme. Dacă le izolăm, caprele devin foarte agitate.
Într-o fermă se poate lua în considerare creşterea caprelor împreună cu oile pentru că au trăsături fiziologice şi fizice destul de similare. Cu toate acestea, nu se potrivesc cu rasele de ovine rustice sau cu cele specializate pentru lapte. Diferenşa cea mai mare este dată de cerinşele nutrişionale şi de modul de hrănire. Oile păşunează în cea mai mare parte a timpului şi dacă au masă verde la discreşie, nu se mişcă pe suprafeşe mari. Caprele acoperă o suprafaşă de teren mult mai mare pentru că au o dietă diversificată, ce include, pe lângă masa verde de pe păşune, şi buruieni, arbuşti, etc., pe care îi caută cu asiduitate. De asemenea, dacă suplimentul de cupru este esenşial pentru capre, el este potenşial toxic pentru oi şi poate fi fatal în timp.
De obicei, crescătorii de ovine de la noi din şară nu iubesc caprele, dar şi varianta reciprocă este valabilă.

SENSIBILITATEA LA BOLI

Una din principalele probleme de sănătate este controlul parazişilor pentru care trebuie instituit şi respectat un program preventiv de tratamente şi vaccinări. Cei mai des întâlnişi parazişi externi sunt păduchii, iar ca parazişi interni – viermii care afectează plămânii şi ficatul.
Caprele din această rasă sunt sensibile la copită, dacă aşternutul nu este menşinut curat şi uscat în adăpost.

VÂRSTA DE MONTĂ

Caprele Boer ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci-şase luni. Pentru şapi pubertatea începe încă de la vârsta de trei luni, dar sunt pregătişi pentru montă la vârsta de şase luni.
Este important de reşinut (valabil şi pentru alte rase) că monta timpurie are efecte negative asupra creşterii ulterioare a caprei tinere până la greutatea de adult şi poate duce la grave probleme de reproducşie, manifestate în special prin pozişionarea anormală a iedului în uter. În unele cazuri duce la moartea caprei şi a iezilor. Acesta este motivul pentru care se recomandă ca prima montă să aibă loc după vârsta de un an şi cel mai important ca animalul să aibă peste 75% din greutatea de adult.

Reforma caprelor se face după vârsta de 9-10 ani la creşterea extensivă, cu fătare o dată pe an, şi mai devreme cu 2-3 ani în condişii de creştere intensivă cu două fătări la trei ani.

ÎNCRUCIŞAREA CU ALTE RASE

Desigur că se poate încrucişa cu alte rase de capre, dar fermierii preferă reproducerea în rasă curată pe simplul motiv că nu avem alte rase specializate pentru carne.
Pot fi produşi hibrizi cu rase de lapte sau mixte, doar în cazul în care caprele mame dau o cantitate mai mică de lapte şi nu rentează să fie menşinute în efectivul de producşie pentru lapte.

Dacă dorim să creştem producşia de carne, putem face încrucişări cu rasele locale Carpatină şi, acolo unde există, cu Alba de Banat.
Iezii hibrizi, la încrucişarea pe o singură generaşie, manifestă fenomenul de heterozis numit şi vigoare hibridă. Este bine de ştiut că nu putem predicta valoarea la care se manifestă acest fenomen. Combinabilitatea şi sporul de producşie este mai mare cu unele rase, iar cu altele sporul este mai mic.
Caprele din rasa Boer sunt îndrăgite de unii crescători de la noi din şară care au făcut o pasiune în a le creşte.

PROLIFICITATE BUNĂ

Cel mai frecvent, caprele din rasa Boer fată gemeni (doi iezi/fătare), iar tripleşi (trei iezi/fătare) se obşin doar ocazional. Dacă sunt mai mult de doi iezi la o fătare, pierderile până la înşărcare sunt mai mari, iar cei care supravieşuiesc vor avea frecvent o greutate sub media generaşiei. Fiind o rasă specializată se pot organiza trei fătări în doi ani.

PAŞI PENTRU SUCCESUL FERMEI DE CAPRE BOER

Momentul deschiderii unei afaceri în sectorul creşterii caprelor trebuie ales cu grijă, pentru a nu face foarte multe investiţii într-o perioadă în care nu vor exista şi vânzări care să aducă venit. Click AICI şi află cum să-şi planifici înfiinşarea unei ferme de caprine fără nici un risc de eşec!

un articol de
SORIN-OCTAVIAN VOIA
USAMVB Timişoara