Campania de toamnă a debutat cu semănatul rapiţei, continuând apoi cu însămânţarea cerealelor de toamnă (grâu, orz, triticale) sau a borceagurilor de toamnă. Din păcate, nici măcar în ultimele luni ale anului 2018 fermierii nu au scăpat de probleme.
Debut greu pentru culturi
Toamna a venit la „pachet” cu o secetă, nemaiîntâlnită de mult timp. În multe zone din estul, sudul sau vestul ţării nu a mai plouat de trei luni. În alte zone, ploile au fost slabe, nerefăcând rezerva de umiditate a solului. Prin urmare, acolo unde seceta şi-a făcut simţită din plin prezenţa, plantele de rapiţă fie nu au răsărit deloc, seminţele stând „ca în sac”, fie au avut o răsărire slabă şi neuniformă.
Acelaşi lucru s-a întâmplat cu cerealele de toamnă. Cine a semănat grâul la sfârşitul lui septembrie sau în primele zile ale lunii octombrie, a fost mai norocos, plantele răsărind într-un procent de 50-75%. În schimb, acolo unde semănatul s-a realizat după 10 octombrie sau chiar mai târziu, plantele nu au răsărit sau acestea au avut o răsărire foarte slabă (sub 10%). Cei care beneficiază de irigaţii (puţini, ce-i drept) se pot declara foarte norocoşi în condiţiile acestui an. Sigur, normal ar fi fost ca majoritatea fermierilor să beneficieze de sistem de irigaţii, dar aici intrăm în alt subiect, mai spinos!
Fermierii din zonele „vizitate” de secetă nu au avut doar probleme cu răsărirea culturilor. Din cauza lipsei umidităţii solului nu s-a putut prelucra terenul după recoltarea porumbului. Sunt încă foarte mulţi fermieri care practică un sistem convenţional de lucrări ale solului.
Seceta a „asmuţit” dăunătorii asupra semănăturilor de toamnă
Peste toate aceste dificultăţi s-au suprapus problemele cu insectele dăunătoare. Din cauza secetei, cultura rapiţei de toamnă a fost atacată de larvele viespii rapiţei (Athalia rosae). Ca urmare a temperaturilor ridicate şi a lipsei apei, larvele au fost foarte vorace, în multe cazuri, acolo unde nu s-a intervenit cu un tratament în vegetaţie, cu un insecticid omologat pentru combaterea acestui dăunător, plantele au fost scheletuite. Într-un interval de numai câteva zile, din frunze nu au mai rămas întregi decât nervurile. Au fost suprafeţe cu rapiţă compromise de atacul larvelor viespii rapiţei, fermierii semănând din nou (sau cultivând grâu în loc de rapiţă).
Probleme au fost şi cu afidele, în special cu păduchele verde al piersicului (Myzus persicae), atât în vestul ţării, cât şi în sud sau sud-est. Ca urmare a secetei şi a temperaturilor neobişnuit de ridicate, afidele au fost prezente pe faţa inferioară a frunzelor de rapiţă până spre sfârşitul lunii noiembrie când s-a instalat iarna. Iată că, uneori, gerul poate fi cel mai bun „insecticid”.
Tot ca o consecinţă a secetei, populaţia rozătoarelor, în special a şoarecilor de câmp (Microtus arvalis) a crescut, fermierii din vestul ţării confruntându-se cu atacuri ridicate ale micilor mamifere la cultura rapiţei de toamnă (acolo unde au răsărit plantele) sau la grâu.
Un avantaj al secetei, dacă am putea să spunem aşa ceva, este faptul că nu au fost condiţii favorabile pentru manifestarea atacului larvelor gândacului ghebos la grâul de toamnă (Zabrus tenebrioides). În schimb am avut condiţii ideale pentru manifestarea atacului complexului de afide al cerealelor, numai că a fost o mică „problemă” pentru aceste insecte, şi anume faptul că nu prea au răsărit plantele, tot din cauza secetei.
Din secetă, direct în frigul iernii
Într-un final, în a doua parte a lunii noiembrie, au sosit ploile mult aşteptate. În special în sudul şi sud-estul ţării, mai puţin în zonele de vest. Fermierii s-au bucurat de acest dar al naturii. După primul val de ploi, odată cu zvântarea terenului, aceştia au intrat în porumbişti cu toată flota de utilaje din dotare, executând lucrarea de bază a solului. La câteva zile a mai sosit un nou val de ploi, care ulterior s-a transformat în ninsoare. Iarna a sosit cu zece zile înainte de data calendaristică. Apoi, în zonele din sud-est, în noaptea zilei de 27 spre 28 noiembrie, cât şi pe 28 noiembrie, a sosit primul viscol, urmat apoi de primul ger. Iarna s-a instalat mai repede decât de obicei, dar nu este prima oară când se întâmplă acest lucru, deşi am cam uitat asta, fiind obişnuiţi ca iarna să sosească în… ianuarie. Aşadar, a fost bine că a plouat, dar după aceste ploi a venit frigul, astfel că în cazul cerealelor de toamnă, plantele care nu au răsărit din cauza secetei, nu au „scos capul” nici acum din cauza frigului, sau dacă au făcut-o, nu au avut timp destul să se călească. În cazul grâului, pericolul este mai mic, dar orzul este cel mai sensibil la temperaturile scăzute, mai ales dacă nu este strat protector de zăpadă. Primul viscol nu a adus decât un strat subţire de zăpadă, între 1 şi 5 cm, excepţie făcând zonele din sudul extrem al ţării, unde a fost mai gros de 10 cm, sau în nord-est.
Surprize la desprimăvărare
Fermierii se întreabă la ce se pot aştepta la sosirea primăverii? Vor mai avea probleme cu afidele la rapiţă? Se vor mai confrunta cu atacul rozătoarelor? Să le luăm pas cu pas. Forma de iernare a afidelor este oul de rezistenţă. În cazul păduchelui verde al piersicului (Myzus persicae), oul de rezistenţă este depus pe ramurile piersicului şi eclozează în prima sau a doua decadă a lunii martie, proces care poate să dureze, în funcţie de condiţiile climatice, între 21 şi 30 de zile. Această specie este migratorie, iar în primăvară, ultima generaţie de femele aripate migrează din livadă pe diferite specii de plante cultivate sau din flora spontană, inclusiv pe cultura rapiţei de toamnă. Temperatura optimă pentru realizarea zborului activ al acestor forme aripate este cuprinsă între 17 şi 23oC. Dacă avem o iarnă geroasă, este posibil ca o mare parte din ouăle de rezistenţă să fie distruse. Aşadar, important este cum va fi iarna, dar şi condiţiile înregistrate în primăvară, care pot influenţa zborul adulţilor. Totuşi, în acea perioadă, plantele de rapiţă au o creştere activă, aşa că riscul de atac al afidelor este mai redus comparativ cu cel din toamnă, când plantele se află în primele faze de vegetaţie şi sunt mai firave.
Ca şi în toamnă, importantă este monitorizarea culturilor, primăvara cât mai devreme, dar mai ales o bună comunicare între fermierii dintr-o anumită zonă şi mai ales o bună colaborare între fermieri şi specialiştii în Protecţia Plantelor.
Fiind ultimul articol pe anul 2018, nu pot decât să vă urez un călduros „La Mulţi Ani”, Recolte Bogate şi mai ales Corect Valorificate!
MARE ATENŢIE LA COMBATEREA ŞOARECILOR DE CÂMP!
În primăvară, o problemă mai mare o putem avea cu rozătoarele. Dacă peste iarnă temperaturile de la nivelul galeriilor sunt mai scăzute de 0oC, atunci populaţiile se pot reduce. Totuşi, galeriile pot ajunge până la o adâncime de 35 cm, aşadar este nevoie de o perioadă cu geruri mai mari (şi mai lungi) pentru ca efectele să se simtă în rândul rozătoarelor.
După 15 noiembrie, în special unde s-au înregistrat precipitaţii, fermierii au intrat în câmp să are. Dar nu în toate zonele. Şi acum sunt multe porumbişti nelucrate. Dar ce ne facem în cazul grâului semănat după porumb? Şi aici sunt prezente multe resturi vegetale, de la cultura porumbului, iar în acest caz, după semănatul grâului nu mai putem face alte lucrări ale solului ca în cazul porumbiştilor. Rozătoarele au toate condiţiile pentru dezvoltare şi trebuie să monitorizăm atent solele, la desprimăvărare. În numărul trecut al revistei v-am prezentat situaţia din porumbişti, unde întârzierea lucrărilor solului, coroborat cu prezenţa unei cantităţi mari de resturi vegetale, inclusiv a samulastrei de porumb, a favorizat dezvoltarea acestor mici vieţuitoare.
ATENŢIE! La combaterea şoarecilor de câmp folosiţi numai produse omologate în acest scop. Este recomandat să întrebaţi un specialist în protecţia plantelor înainte de a întreprinde măsurile de combatere, pentru a evita riscul producerii unor intoxicări la mamiferele neţintă (căprioare), aşa cum s-a întâmplat în unele cazuri, în vestul ţării, în această toamnă, fermierii în cauză fiind amendaţi cu 40.000 lei.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/224 (ediţia 15-31 decembrie 2018)
