Capra este un animal de fermă destul de greu de stăpânit, motiv pentru care, înainte de a vă hotărî să creşteţi capre, trebuie să vă informaţi temeinic asupra necesităţilor şi „apucăturilor” acestora. Cel mai uşor este să vizitaţi o fermă asemănătoare cu ceea ce doriţi să faceţi şi să petreceţi un timp cu fermierul care vă va împărtăşi din experienţa lui.
Decalogul crescătorului de caprine
Iată zece aspecte de care trebuie să ţineţi seama în creşterea caprelor:
1. Caprele sunt animale sociabile care formează turme necesare propriei lor siguranţe. Nu creşteţi o singură capră, pentru că aceasta se va ataşa foarte mult de dumneavoastră.
2. Caprele gândesc ca nişte… capre. Învăţaţi să gândiţi ca ele pentru a le contracara acţiunile şi a le păstra în siguranţă într-un spaţiu îngrădit, cu acces uşor la apă, hrană şi adăpost. Dacă le interesează ceva dincolo de gard, au o răbdare providenţială în a „rezolva” problema. La început stau nesigure şi studiază „acel ceva”, nu uită că este acolo şi încercă să treacă peste, prin sau pe sub gard în cealaltă parte.
3. Ţapii sunt masculi cu o misiune clară. Trebuie “respectaţi” mai ales în perioada de montă, când au un singur lucru important în „mintea” lor: să monteze caprele şi să elimine concurenţa (ţapii mai slabi), motiv pentru care sunt retivi şi încăpăţânaţi. Fiţi tot timpul atenţi în preajma lor şi, în cazul în care sunt foarte greu de stăpânit, tăiaţi-le coarnele. Ţapii au un miros respingător care se simte de la mare distanţă în perioada de montă. Dacă aveţi capre puţine, puteţi împrumuta 1-2 ţapi doar pentru perioada de împerechere.
4. Iarba este întotdeauna mai verde şi mai apetisantă de cealaltă parte a gardului. La păşune, trebuie să vă asiguraţi că gardurile au înălţimea necesară, sunt rezistente şi pornesc de la nivelul solului, pentru a combate această tendinţă naturală a caprelor de a evada. Gardurile nu se întăresc cu sârmă ghimpată, pentru că aceasta nu le opreşte, ci doar le răneşte foarte grav. Ca întăritură, se poate pune la nivelul greabănului o sârmă oţeloasă de 3-4 mm, care nu lasă gradul să se rupă în locul unde caprele pot exercita cea mai mare presiune asupra lui. În orice situaţii, gardurile care împrejmuiesc păşunea trebuie inspectate săptămânal şi, dacă este cazul, reparate pe loc.
5. Un rumen mare înseamnă o digestie sănătoasă şi nu neapărat o capră pentru grăsime. Caprele ingerează, de obicei, doar părţile crude ale plantelor, dar dacă nu au suficientă hrană, trec şi la scoarţa de pe copaci. Cât timp are „ceva de ros”, o capră este fericită, nu se plictiseşte şi nici nu moare de foame.
6. Caprele sunt mai asemănătoare cu cerbii decât cu vitele sau cu oile. Au un comportament asemănător de căutare a hranei şi consumă cu plăcere, pe lângă masa verde, şi frunzele sau ramurile arbuştilor ori ale arborilor mici. Ele „cutreieră” o suprafaţă mare de teren şi le plac locurile accidentate, iar dacă au posibilitatea de a se căţăra, sunt „în elementul lor”.
7. Caprele nu pot mânca totul. Nu e ca în desenele animate, când consumă „fericite” cutii de tablă. Menţinerea unei bune funcţionări a aparatului digestiv necesită cunoştinţe de specialitate. Disponibilul de furaj din fermă şi cel ce trebuie cumpărat este specific fermei dumneavoastră. Dacă doriţi capre sănătoase, care să producă la nivelul potenţialului lor, trebuie să aveţi un program de hrănire care se poate aplica doar în ferma proprie. Nu puteţi face ca „alţii”, care au condiţiile lor în fermă. Dar se pot împrumuta totuşi unele idei.
8. Caprele sunt animale de fermă, nu de companie. Acestea sunt animale de turmă care au o ordine socială păstrată cu stricteţe. Nu trebuie să vă miraţi atunci când aduceţi o capră nouă în turmă că aceasta nu va fi acceptată de caprele dominante aflate în vârful ierarhiei. Chiar va fi bătuta dacă spaţiul este prea mic şi nu îi permite să fugă. Caprele nu pot fi domesticite ca un câine sau o pisică, aşa că trataţi-le ca atare!
9. Nu încercaţi să creşteţi capre pentru scopuri diferite. Producţia de lapte sau de carne sunt două obiective care nu se potrivesc. Alegeţi scopul principal, deoarece turma va fi gestionată în funcţie de acesta.
10. Începeţi cu puţin. Ca în cazul oricăror specii noi pe care le aduceţi în ferma dumneavoastră, este mai bine să porniţi cu un efectiv mai mic, iar după ce înţelegeţi necesităţile animalelor, acest efectiv poate fi mărit treptat.
Pe de o parte producţiile obţinute, iar pe de alta inteligenţa şi afecţiunea de care dau dovadă sunt motive pentru care creşterea acestei specii este foarte atractivă pentru unii fermieri, evident pentru cei care iubesc provocările.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 4/231 (ediţia 1-14 martie 2019)
