A fost bine și frumos. Am vizitat Parlamentul și Comisia Europeană – DG Agri și nu doar ne-am plimbat pe-acolo, cum ar spune cârcotașii. Am avut două zile pline de întâlniri punctuale, cu reprezentanți români și străini ai instituțiilor europene care decid politici, regulamente și, în final, cum și pe ce se împart banii care, până la urmă, vin din contribuțiile statelor membre… Iar în urma discuțiilor au venit concluziile și parcă nu a mai fost așa frumos.
Cred că acum am un răspuns, direct de la sursă, pentru cel puțin o întrebare sau preocupare a multora dintre fermierii României.
Concluzie: UE nu e de vină! Pentru subvenționarea inegală, pentru regulamente și prevederi care ne par potrivnice, pentru decizii care nu respectă realitatea agricolă de la noi… nu e UE de vină. Atunci, cine? Răspuns: noi! Și vă explic de ce.
Mecanismul de formare a oricărei decizii este complex și complicat. Există Consiliul European, format din 27 şefi de stat sau de guvern organizați în formațiuni tematice, apoi Comisia Europeană care propune bugetul și ”legile europene” și a Parlamentul European, adică instanţa legislativă a UE care reprezintă cetăţenii, prin cei 705 deputaţi europeni aleşi direct.
Dar mai există, pe lângă instituțiile principale, o serie de alte comisii și comitete cu rol foarte important, mai ales când vine vorba de corectarea unor anomalii legislative, avize asupra unor propuneri și reflectarea societății civile în tot ceea ce se decide la Bruxelles. Aici e buba noastră!
Cel mai bine ni se vede neputința politică la instituția numită Comitetul European al Regiunilor, un organ consultativ creat de Tratatul de la Maastricht și care reprezintă 1 million de politicieni locali, adică 441 milioane de cetăţeni europeni. Are 329 de membri titulari și 329 membri supleanți, aleși la nivel local și regional cu un mandat de 5 ani, împărțiți în 6 comisii care, cel puțin teoretic, analizează și propun modificări legislative bazate, evident, pe interesele cetățenilor și pe nevoile statelor din care provin.
România are 15 membri în acest comitet, desemnați în urma deciziilor politice interne. Vreo 3 nume îmi sunt cunoscute de pe listă și nu pentru realizări notabile. În rest, liniște și pace. Îmi este foarte clar acum de unde și de ce ni se încurcă socotelile agrorurale la nivel de decizie europeană. Oamenii ăștia, care decid la Bruxelles, n-au nici o vină că societatea civilă românească este reprezentată în halul în care este. Că informațiile reale, din teren, că nevoile alor noștri pur și simplu nu ajung acolo unde trebuie. Că avem o statistică agricolă făcută din pix și, chiar dacă sunt mulți români de-ai noștri competenți în forurile europene, aceștia lucrează cu ”materialul clientului”, adică informațiile oficiale venite din partea statului membru.
Reprezentanții Grupurilor de Acțiune Locală au mers la Bruxelles cu întrebări și probleme punctuale, mai ales că este în plină desfășurare stabilirea strategiilor pentru următoarea perioadă financiară… Cu mici excepții, au revenit acasă așa cum au plecat!
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro
