„Culturile convenţionale de afin nu au produse chimice de combatere a bolilor şi dăunătorilor omologate în România. Şi la alte culturi sunt astfel de probleme, la zmeur sunt doar câteva produse omologate, la alun, la fel, nu ai insecticide, nu ai fungicide. Ce fac celelalte ţări europene? Cer derogări de la Comisia Europeană. De exemplu, un produs omologat pentru combaterea dăunătorilor la măr să poată fi utilizat pentru combaterea aceloraşi dăunători şi la alte culturi. Afidele, de exemplu, atacă aproape toate speciile de plante”, spune Radu Şumălan, profesor la USAMVB Timişoara, care s-a lovit de această problemă oferind consultanţă unor fermieri care cultivă afin.

Radu Şumălan propune două soluţii

Şumălan susţine că există două modalităţi prin care ar putea fi rezolvată această problemă, cu implicarea companiilor producătoare:

1. Extinderea „de etichetă” sau extinderea domeniului de utilizare – „dacă există un dăunător comun la cinci specii şi un produs omologat pentru o specie, s-ar putea extinde utilizarea respectivului produs şi pentru celelalte specii afectate”;
2. Recunoaşterea reciprocă: un produs omologat pentru o specie şi un dăunător în altă ţară a Uniunii Europene să poată fi recunoscut pentru aceeaşi specie şi acelaşi dăunător şi în România.

„Poate compania producătoare nu era interesată să facă o omologare în ţara noastră acum câţiva ani, pentru că nu erau suprafeţe foarte mari cu o anumită cultură, omologarea fiind un proces costisitor şi de durată”, explică Şumălan.

Cum procedează alte state?

„Spania obţine în jur de 360 de derogări pe an (pentru toate culturile agricole-nota red.), în timp ce România obţine sub 40, pentru că doar atâtea solicită”, mai spune Şumălan. Acesta explică faptul că fermierii trebuie să solicite derogarea către Autoritatea Fitosanitară, pentru un produs omologat pentru o altă cultură, dar care combate acelaşi dăunător sau aceeaşi boală la cultura pe care o au ei, iar Autoritatea Fitosanitară solicită derogarea către Comisia Europeană. Documentaţia care însoţeşte cererea de derogare temporară este însă complexă şi include, printre altele, un calcul detaliat de pierderi pe fiecare dăunător şi cultură.

Derogare în aşteptare

Odată obţinută derogarea pentru utilizarea unui produs, la solicitarea unui fermier, produsul respectiv poate fi apoi utilizat de către toţi producătorii.
În 2019, la solicitarea unei ferme din vestul ţării, care exploatează o suprafaţă considerabilă cu afin, producătorii români au obţinut dreptul de a utiliza şi pentru protecţia culturii de afin, însă doar temporar, timp de 120 de zile, din iunie până la începutul lunii octombrie, două produse omologate deja pentru alte specii horticole, pomicole şi legumicole: insecticidul Mavrik 2F (240 g/L tau-fluvalinat), pentru combaterea Operophtera brumata, Choristoneura rosaceana, Epicometis hirta, Oberea myops, Agrotis ipsilon, Aphis spp şi fungicidul Switch 62,5 WG (375 g/Kg ciprodinil + 250 g/Kg fludioxonil), pentru combaterea Botrytis cinerea (putregai cenuşiu) şi Monilinia spp (monilioză).
Reprezentanţii fermei au solicitat şi în 2020, la începutul anului, derogare temporară pentru mai multe insecticide şi fungicide pe care să le poată utiliza pentru protecţia culturii de afin şi aşteaptă încă aprobarea din partea Comisiei Europene.

Fungicid omologat şi pentru cultura afinului

În noiembrie 2019, fungicidul Switch 62,5 WG (375 g/kg ciprodinil + 250 g/kg fludioxonil), produs de Syngenta, a fost omologat în România, prin extinderea domeniului de utilizare, şi pentru culturile de afin, coacaz şi agriş, pentru combaterea Botrytis cinerea şi a Monilinia spp, cu doza de utilizare de 1 kg/ha. De asemenea, poate fi utilizat şi pentru culturile de zmeur şi mur (în câmp şi spaţii protejate) împotriva Botfils spp şi Didymella spp (1 kg/ha), la căpşun în câmp, în combaterea Colletotrichum spp (1 kg/ha), la viţa-de-vie, în combaterea Aspergillus spp (0,8-1 kg/ha), la morcov în câmp, ţelină în câmp, ceapă, usturoi, fasole boabe şi mazăre boabe cultivate în câmp, ardei în spaţii protejate, piersic, nectarin, cais, prun (Monilinia spp, 0,8-1 kg/ha, în funcţie de presiunea de infecţie), şi la plante ornamentale în spaţii protejate.

Are 38 de ani şi a studiat Ştiinţe Economice. În 2014, după ce a văzut o plantaţie de afin la unul dintre prietenii săi, i s-a părut o afacere foarte bună şi s-a apucat de treabă. Click AICI şi citeşte reportajul despre afacerea lui Ciprian Munteanu, din Braşov!

„Culturile convenţionale de afin nu au produse chimice de combatere a bolilor şi dăunătorilor omologate în România”
RADU ŞUMĂLAN
profesor la USAMVB Timişoara

CE ALTERNATIVE AU CULTIVATORII DE AFIN?

Astfel, cultivatorilor de afin din România le rămân doar două variante: solicitarea unei derogări temporare de utilizare a unor produse chimice, conform art. 53 al Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 privind introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor, sau utilizarea doar a produselor de protecţie autorizate pentru cultura ecologică.

Altoirea în verde: metoda „Z”

O altă variantă de altoire „de vară” sau „în verde” a pomilor fructiferi, care poate fi făcută în lunile mai-iulie, este metoda „Z”.

Costi Mariniţă, pomicultor pasionat, cu o livadă de familie în Râfov, jud. Prahova, explică modul cum realizează el altoirea „în verde” a pomilor fructiferi prin metoda „Z”, despre care spune că „nu este foarte complicată, trebuie doar un pic de atenţie şi de îndemânare”:

• Aveţi nevoie de foarfecă, cuţit de altoit sau un cutter, folie de altoit sau alimentară şi pungi de plastic;
• Diametrul altoiului şi portaltoiului este mic, aproximativ cât un creion;
• Altoii se recoltează în perioada altoirii, se taie frunzele, lăsând doar codiţele frunzelor;
• Se taie trunchiul sau ramura pe care o altoim cât mai drept şi se fasonează uşor cu un cuţit;
• Altoiul poate avea lungimea de 8-10 cm şi 2-3 muguri, care sunt aflaţi la baza frunzelor;
• Altoiul şi portaltoiul se taie la fel, capătul la 45 de grade, iar pe partea opusă se desprinde coaja, cu o tăietură de aproximativ 2-3 cm lungime;
• Se îmbină cu partea tăiată, una peste cealaltă, şi se taie surplusul de coajă, formând un „Z”;
• Se înfăşoară partea altoirii cu folie de altoit sau cu folie alimentară;
• Se acoperă altoii cu o pungă de plastic şi se leagă la bază, pentru a nu se deshidrata;
• După ce au dat frunzuliţele, se scoate punga şi se înfoliază uşor tulpina altoiului, lăsând afară frunzuliţele.

Costi Mariniţă recomandă şi alte variante de altoire a pomilor fructiferi vara. Click AICI şi vezi ce metode aplică pomicultorul prahovean!

un articol de
VIOLETA MÂŢ