Mortalitatea purceilor în maternitate este una dintre cele mai mari provocări în fermele comerciale și care, în ultimii 20 de ani s-a amplificat din multe motive. Ce măsuri preventive putem lua?

Cele două mari cauze ale mortalității purceilor sunt:

1. Creșterea prolificității scroafelor în paralel cu reducerea greutății purceilor la fătare
2. Amplificarea volumului producției per fermă în contextul penuriei de personal calificat

PARADIGMĂ ȘI OPORTUNITATE

În ciuda acestor evoluții paradoxale pentru economia fermelor, mortalitatea purceilor în maternitate este încă, cel mai neglijat parametru cu toate că, reducerea valorilor sale reale, poate avea cel mai rapid efect asupra productivității fermelor și, implicit cel mai mare impact financiar, indiferent de dimensiunea acestora, într-un context în care mortalitatea purceilor sugari poate varia între 5 și 20% din totalul purceilor născuți vii.

Un alt aspect aparte este că avansul ameliorării genetice a acestui caracter esențial nu este spectaculos, în ciuda eforturilor de cercetare, probabil și din cauza faptului că este puternic dependent de calitatea purceilor fătați și, mai ales, de asistența la fătare acordată scroafei.

Din aceste motive limitarea mortalității purceilor sugari poate fi considerată atât o paradigmă, cât și o oportunitate, întrucât s-a dovedit faptul că reducerea cu doar 2% a acestui parametru egalează valoric producția pe o săptămână a unei ferme!

FACTORI CARE DUC LA MORTALITATEA PURCEILOR

Însă, în afară de contribuția potențială a geneticii la ameliorarea acestui caracter există câteva grupe mari de factori care contribuie semnificativ la evoluția nivelului valorii mortalității purceilor în creșă, dar și la complexitatea identificării soluțiilor de corecție.

1. Cum spuneam, hiper-prolificitatea are ca si efect colateral negativ o scădere a greutății purceilor la fătare și, implicit, a vivacității acestora, mai ales în primele 3 zile de viață. Lucrurile se complică și mai mult în fermele în care furajarea scroafelor pe durata gestației, mai ales în ultima treime, nu asigură o dezvoltare intrauterină optimă a fetușilor. Iar dacă la toate acestea se adaugă și prezența în fermă a unor boli precum PRRS, situația mortalității sugarilor poate deveni cu adevărat dramatică.
2. Purceii prea mici și debili la fătare au ca și consecință o creștere semnificativă a strivirii acestora de către scroafă. De altfel, diverse studii ample au demonstrat cu prisosință faptul că 50% din pierderile de purcei au loc prin strivire, tot în primele lor 3 zile de viață. Dar, strivirea poate să fie cauzată și de modul de echipare/ dotare a boxelor de fătare din maternitate, confortul termic al scroafei și purceilor sau de vârsta scroafei.
3. Un număr semnificativ de purcei nou-născuți mor practic de foame iar cauzele sunt, și în acest caz, multiple. De la cele legate de mamă, cum ar fi producția insuficientă de lapte sau de sfârcuri funcționale, scroafe prea grase sau prea slabe, prea tinere sau prea bătrâne, la cele legate de robustețea purceilor sau, din nou, a calității factorului uman.
4. Puține sunt fermele comerciale care se pot lăuda cu lipsa totală a episoadelor de diaree la purceii din maternitate. Ori, acestea reprezintă o altă cauză majoră a creșterii mortalității purceilor sugari, fiind declanșate din motive diverse, pornind de la igiena boxelor de fătare, cantitatea de colostru consumat de fiecare purcel în primele ore după naștere, starea de sănătate și respectarea protocoalelor de vaccinare.

ASISTENȚA LA FĂTARE ȘI ÎNGRIJIREA PURCEILOR

În condițiile în care hiper-prolificitatea scroafelor este un fapt real și actual, asistența la fătare devine un element crucial în limitarea mortalității purceilor.

Obținerea de fătări cu 16-18 purcei nu mai reprezintă o excepție și, ca atare, aceste fătări au o durată mai lungă, purceii sunt mai neuniformi, elemente care necesită mai frecvent intervenția umană, fie pentru stimularea hormonală a contracțiilor uterine, sau pentru extragerea manuală a purceilor blocați pe traiectul genital al scroafei.

Dar, această asistență nu se limitează strict la fătare, ci și ulterior, având în vedere că supraviețuirea în prima zi de viață a purceilor este cea mai dificilă. De aceea, uscarea corpului purceilor devine obligatorie în vederea limitării pierderilor de căldură inerente, iar plasarea acestora în apropierea surselor de căldură devine obligatorie.

La toate acestea se adaugă absoluta necesitate ca fiecare purcel să consume colostru în primele ore de viață.

CUM PUTEM PREVENI PIERDERILE?

Limitarea pierderii purceilor sugari, depinde într-o covârșitoare măsură de profesionalismul personalului. Procesarea neatentă a purceilor (administrarea injectabilă a soluțiilor pe bază de fier, scurtarea cozilor și a caninilor și, mai ales castrarea masculilor) prin aplicarea unor tehnici incorecte, poate avea urmări nedorite cum sunt infecțiile, urmate în cele mai multe cazuri de mortalitate.

Atunci când ne referim la calitatea personalului trebuie avut în vedere că maternitatea este locul din fermă care necesită o anumită atitudine și responsabilitate, motiv pentru care aici ar trebui să se regăsească angajații cel mai bine pregătiți.

un articol de IOAN LADOȘI

USAMV Cluj-Napoca